Annenkov și alții împotriva Rusiei

Reclamanții au deținut fie întreprinderile de pe piața municipală Voronezh și au închiriat piețele pentru întreprinderile lor, fie au lucrat ca vânzători pentru aceste întreprinderi. Se pare că, în august 2007, titlul terenului pe care s-a situat piața a fost transferat de la oraș la o întreprindere municipală și apoi la o companie privată, care vroia să demoleze piața și să construiască un centru comercial. Se pare că, în 2008 și 2009, procedurile judiciare au fost în curs de desfășurare între biroul procurorului și întreprinderea municipală în legătură cu terenul în cauză. În dezacord cu acest curs de acțiune, care ar afecta în mod negativ întreprinderile și ocuparea forței de muncă, reclamanții și unele alte persoane (în total mai multe zeci în total) au decis să rămână în locația pieței în permanență, făcând „schimburi de noapte”.

Potrivit reclamanților, la o dată neespecificată și într-o manieră specifică, antreprenorii au notificat administrației orașului intenția lor de a „constanța de a face schimburi de noapte pe piață până la problemele legate de legalitatea transferului terenului și de demolarea pieței [au fost] reglementate”. Ei au început "schimburile de noapte" într-o dată neespecificată. La 6 august 2009, poliția a declarat antreprenorilor care s-au adunat pe piață să părăsească sediul. Unii au refuzat să se conformeze în absența oricărei hotărâri judiciare și au susținut că, în temeiul contractelor lor de închiriere, au avut dreptul de a rămâne pe piață. 10. La 7 august 2009, unele dintre reclamanții (domnele Annenkov, dl Khirpunov, dl Khavantsev, dl Finskiy, dna Suprunova, dna Zakharova și dna Guseva) au fost arestate (a se vedea, de asemenea, punctele 41-51 de mai jos).

11. Aceste solicitanți au fost acuzați de o infracțiune în temeiul articolului 19.3 din Codul Federal al Infracțiunilor Administrative („CaO”), care a pedepsit neobedința sau respingerea ordinului legal al unui funcționar public (a se vedea punctul 61 de mai jos). Reclamanții, care au fost asistați de consiliere în fața instanței de judecată, au invocat nevinovat și au negat că nu au ascultat sau au respins orice ordine legale specifice de la poliție, sau că au încălcat altfel ordinea publică sau siguranța publică în pericol. 12. Prin hotărârea din 7 august 2009 o justiție de pace a condamnat dl Finskiy pentru infracțiune și a condamnat-l la cinci zile de detenție administrativă.

Curtea a hotărât după cum urmează: „Acuzatul] a încălcat procedura de organizare și de gestionare a unei adunări (соорание); nu a respectat un ordin legal eliberat de ofițeri de poliție în ceea ce privește datoria lor de a asigura ordinea publică și siguranța, a obstruit, de asemenea, exercitarea sarcinilor de mai sus ... [Acuzatul] vinovăția este confirmată prin următoarele documente: înregistrarea infracțiunii administrative, o plângere și declarații scrise emise de directorul pieței, rapoarte scrise de ofițeri de poliție și declarații de martori ...” 13. În aceeași zi, domnul Khripunov a fost condamnat la cinci zile de detenție.

Curtea a hotărât după cum urmează: „Acuzatul] a încălcat procedura de organizare și de administrare a unei adunări; el nu a ascultat de un ordin legal emis de ofițeri de poliție în ceea ce privește datoria lor de a asigura ordinea publică și siguranța, el a obstruit, de asemenea, exercitarea sarcinilor de mai sus ... N., un martor, a făcut următoarea declarație în fața acestei instanțe, „la 7 august 2009 un grup de antreprenori făceau schimburi de noapte pentru a preveni demolarea clădirii de piață. Dintr - o dată, ofițerii de poliție au venit și au început să apuce oameni și să le ducă la secția de poliție.

[Acuzatul] a fost, de asemenea, prins de poliție; el nu a arătat nicio rezistență în cadrul acestei proceduri ...” Curtea adoptă o poziție critică în ceea ce privește mărturia acestui martor, care este cunoscutul [apărător] și colegul, deoarece această mărturie este refutat de majoritatea celorlalte dovezi, și anume rapoartele scrise ale ofițerilor făcute în calitate oficială ...” 14. O hotărâre, aparent în termeni similari, a fost eliberată în ceea ce privește dl Khavantsev, care a fost condamnat la 10 zile de detenție. 15. În conformitate cu CAO, reclamanții au început să își îndeplinească condamnarea deținutului administrativ imediat după hotărârile de judecată în cazurile lor. 16. În același timp, reclamanții au apelat la Curtea de District Sovetskiy din Voronezh (denumită în continuare „Curtea de District”).

Dl KHRIPUNOV susține că instanța de judecată nu a efectuat o evaluare adecvată a mărturiilor martorilor. El și dl Finskiy au susținut, printre altele, că au participat la o „adunare”, iar Actul privind evenimentele publice nu a solicitat ca autoritatea publică competentă să fie anunțată anterior pentru acest tip de eveniment public (a se vedea punctul 66 de mai jos). În plus, în încălcarea legii, nu au fost emise nici o cerință scrisă de a înceta orice conduită ilegală, nici celorlalți antreprenori, iar pedeapsa de deținere administrativă a fost disproporționată. 17. Dl Finskiy a susținut în fața instanței de recurs că a fost prezent la piețe în dimineața devreme din 7 august 2009, deoarece a efectuat un „dob”.

După ce a auzit niște zgomot, a ieșit din clădire și a văzut alți antreprenori arestați; a început să filmeze evenimentele de pe camera lui, dar apoi a fost ordonat să ștergă videoclipul și a fost arestat. 18. Curtea de recurs a examinat o declarație scrisă de la M., noul director executiv al pieței. El a ajuns pe piață, dar nu a putut intra în clădirea birourilor deoarece un număr de întreprinzători blocau intrarea prin a ține mâinile sau prin a le lega brațele. După cererea lui de asistență, poliția a ordonat antreprenorilor să-și oprească activitatea. Întreprinzătorii, inclusiv dl Finskiy, nu au respectat acest ordin. 19. Curtea de recurs a examinat, de asemenea, declarațiile scrise de la B., Ma.

și L., care a dat mărturie în următoarele termeni. În timp ce treceau prin piață în dimineață din 7 august 2009, au văzut un grup de aproximativ cincizeci de persoane. Acești oameni au strigat slogan și au cerut ca oamenii din oraș și administrațiile regionale să fie respinși, precum și să ceară încălcarea ordinului public. Poliția le-a spus să se oprească, dar nu respectase ordinul. După aceea, poliția a repetat avertismentul către cel mai activ participant. După ce nu s - a conformat, a fost dus la o mașină de poliție, în timp ce a apucat uniformele ofițerilor și a încercat să fugă. 20. Ofițeri S., Y. și F. a prezentat rapoarte scrise în următoarele termeni. La 6 august 2009, observand blocarea intrarii în clădirea birourilor, ei au ordonat persoanelor prezente să se disperseze.

Același lucru s-a întâmplat la 7 august 2009. Apropiându-se de unul dintre cei mai activi participanți, dle Finskiy, i-au ordonat să se oprească. După ce a refuzat, l-au dus la secția de poliție. 21. Curtea de apel a auzit doamna D., care a declarat că dl Finskiy încearcă să filmeze evenimentele în curs de desfășurare atunci când poliția l-a luat; el nu a demonstrat nicio rezistență. 22. La 13 august 2009, Curtea de District a susținut hotărârea cu privire la dl Finskiy, declarând următoarele: „Curtea nu are motive să se îndoiască de mărturiile poliției și L., B. și mamă, pentru că ei nu au fost cunoașteți anterior cu inculpatul sau cu alți antreprenori, și nu au nici un motiv să dea mărturie falsă împotriva lui...

Curtea respinge argumentul că L., B. și mamă. nu putea fi martor ocular, deoarece piața era înconjurata de un zid. Mărturiile lor indică că au trecut în mod eficient prin piață... Curtea respinge argumentul că poliția a acționat ilegal în ceea ce privește prezența antreprenoriilor la o reuniune care nu impune autorizații prealabile.

După cum indică materialul din dosar și mărturii, poliția a acționat în mod legal cu scopul de a asigura ordinea publică și siguranța publică, deoarece antreprenorii blocau accesul la piață pentru angajați și nu au reacționat la ordinele legale de la poliție pentru a opri aceste acțiuni ... Curtea adoptă o atitudine critică în ceea ce privește mărturia lui D., care a încercat să-și ajute colegul să evite responsabilitatea pentru infracțiuni, deoarece această mărturie este refutat de celelalte dovezi ...” 23. Prin decizia din 13 august 2009, în ceea ce privește dl Khripunov, Curtea de District a hotărât: „P., martor, a declarat în fața instanței de recurs „la 7 august 2009 ... Oamenii cu haine simple și poliția au ajuns pe piață și, după ordinele șefului secției de poliție Sovetskiy, au început să aresteze antreprenori fără să explice motivele acestor arestări.

[Acuzatul] a fost, de asemenea, arestat, în timp ce nu a arătat nicio rezistență sau neascultăre față de orice ordine specifice ...” Faptul că [acuzatul] a comis infracțiunii este confirmat prin: – înregistrarea infracțiunii administrative care declară „după încălcarea procedurii de organizare și de gestionare a evenimentelor publice, în timp ce a fost arestat, el nu a ascultat ordinea legală a unui ofițer de poliție, a luat uniforma și a încercat să scape ...”; – declarații scrise de [trei pasatori] care, în timp ce treceau prin zona de piață, au văzut aproximativ cincizeci de oameni cântând sloganuri și solicitând concedierea primarului și guvernatorului și a încălării ordinului public. În ciuda ordinului poliției de a opri ceea ce făceau, antreprenorii au refuzat; după aceea, poliția s-a apropiat de [inculpatul], care părea deosebit de activ și i - a ordonat din nou să oprească ceea ce făcea, dar el nu a răspuns la acest ordin.

În timp ce a fost plasat în masina de poliție, el a rezistat și a amenințat ofițerii cu violență și urmărire penală; – [declarările scrise ale ofițerilor în termeni asemănător]: ... După ce s-a apropiat de unul dintre cei mai activi oameni (identificați ulterior ca acuzat), ei l-au avertizat împotriva comiterii infracțiunilor, dar el nu a reacționat și a refuzat [să se oprească]; Finskiy [sic] a fost astfel arestat și dus la secția de poliție.

Curtea respinge argumentul apărării că [inculpatul] a participat în mod legal la o reuniune care nu solicită autorizare prealabilă, deoarece acțiunile poliției erau legale și aveau ca scop asigurarea ordinului public și a siguranței publice, deoarece antreprenorii blocau accesul angajaților pieței la clădirea ... Curtea adoptă o atitudine critică în ceea ce privește mărturia P., care este colegul inculpatului și dorește să-l ajute, deoarece această mărturie este refutat de majoritatea celorlalte dovezi.” 24. A fost eliberată o decizie de apel în termeni similare în ceea ce privește dl Khavantsev.

25. După aceea, la sfârșitul lunii septembrie 2009, învățarea faptului că hotărârile judecătorești cu privire la unii alți participanți la aceleași evenimente au fost anulate la apel în septembrie 2009 (a se vedea punctul 27 mai jos), la 8 octombrie 2009, dl Finskiy, dl Khavantsev și dl Khripunov au depus cereri în temeiul articolului 30.12 din CAO pentru revizuirea hotărârilor finale referitoare la acestea. La 20 noiembrie 2009, vicepreședintele Curții regionale Voronezh a susținut hotărârile instanțelor inferiore. În ceea ce privește fiecare acuzat, judecătorul de reexaminare a afirmat următoarele: „Renunt la argumentul apărării că judecătorii judecătorilor din instanța de jos au omit să precizeze tipul de eveniment public în care a participat inculpatul, reglementările relevante privind astfel de evenimente publice, precum și detaliile specifice referitoare la ordinele de poliție adresate inculpatului.

A fost înființat de justiția păcii că evenimentul nedrept a fost o „adunare”...” 26. Prin hotărâri din 7 august 2009, femeile acuzate în cadrul procedurii și dl Annenkov au fost amendate. 27. La 2, 8 și 10 septembrie 2009, Curtea de District a anulat hotărârile referitoare la femeile acuzate și la dl Annenkov. În ceea ce privește dl Annenkov, instanța de recurs a stat după cum urmează: „Ni înregistrarea infracțiunii administrative, nici hotărârea conține trimiteri la circumstanțe sau acțiuni specifice referitoare la corpusul delicți al infracțiunii imputate (dezlegind ordinul legal al unui ofițer de poliție). În special, niciuna dintre cele două documente nu precizează ce ordin a fost dat pârâtului care nu a fost astfel respectat.

În plus, hotărârea nu indică faptul că inculpatul a încălcat un ordin legal emis de un ofițer de poliție.” În ceea ce privește dna Guseva, instanța de recurs a stat după cum urmează: „Este indicat în consemnarea infracțiunii administrative că inculpatul a încălcat procedura referitoare la organizarea și gestionarea demonstrațiilor, reuniunilor și reuniunilor și că, în timpul arestării ei, ea a încălcat ordinea legală a unui ofițer de poliție în ceea ce privește activitatea sa pentru a asigura ordinea publică.

Înregistrarea nu se specifică ce tip de eveniment public a avut loc, care a fost încălcat procedura menționată mai sus, sau ce ordine privind menținerea ordinului public în timpul unui eveniment public nu au fost respectate de către inculpat.” În ceea ce privește dna Suprunova, instanța de recurs a reținut după cum urmează: „Raportul infracțiunii administrative indică că, la 7 august 2009, acuzatul a încălcat procedura privind organizarea și gestionarea demonstrațiilor, reuniunilor și reuniunilor, [și că] în timpul arestării ei a respins ordinul legal al unui polițist și a luat uniforma și a încercat să scape ... Înregistrarea nu indică ce fel de eveniment public a fost ținut, ceea ce este procedura aplicabilă pe care se presupune că l-a încălcat acuzatul, ce ordine privind menținerea ordinii publice au fost emise inculpatului de către poliție sau care dintre aceste ordonanțe nu a fost respectată.

În ceea ce privește dna Zakharova, instanța de recurs a reținut după cum urmează: „Ni înregistrarea infracțiunii administrative, nici în hotărârea de primă instanță se referă la fapte și fapte specifice care fac parte din infracțiunea imputată inculpatului, și anume că nu respectă ordinul legal al unui ofițer de poliție... sau ordinul specific dat ei pe care ea nu l-a respectat. În plus, nu se urmărește faptul că ceea ce inculpatul nu a ascultat a fost un ordin legal dat de un ofițer de poliție. Înregistrarea nu se specifică încălcarea procedurii privind organizarea și gestionarea demonstrațiilor, reuniunilor și reuniunilor, sau ce fel de eveniment a avut loc.” 28. Curtea de recurs a ordonat returnarea dosarelor de caz la justiția relevantă a păcii.

După aceea, justiția păcii a returnat dosarele secției de poliție, se pare că documentele care urmează să fie modificate sau înregistrările administrative-offensive care urmează să fie reformulate. Dosarele nu au fost reintroduse pentru o reexaminare. 29. La 5.30 a.m. la 10 august 2009, poliția a arestat aproximativ douăzeci de persoane pe piață, inclusiv anumite reclamante, cum ar fi dl Buzov, dna Garkavets, dna Zuravleva, dna Khavantseva și dna Suprunova. 30. La 10 august 2009, o justiție a păcii a examinat un caz împotriva dlui Buzov. Curtea a auzit doamna Khr., care a declarat că un grup de oameni a împiedicat paznicii de securitate în încercarea de a restabili accesul la clădirea pieței.

Poliția a sosit apoi și a dus unii oameni la secția de poliție. 31. Se pare că, în timpul audierii, reclamantul, care a fost asistat de consilier, a căutat în primul rând să examineze în instanță deschisă alți martori și ofițeri de poliție. Cu toate acestea, potrivit guvernului, el și-a retras apoi cererea. 32. Prin hotărârea din 10 august 2009 dl Buzov a fost condamnat pentru o infracțiune în temeiul articolului 19.3 din CAO și a fost condamnat la 10 zile de detenție administrativă. Justiția păcii găsită după cum urmează: „Acuzatul] nu a ascultat ofițerii de poliție și nu a respectat ordinele legale de a înceta să violeze ordinea publică...

Vina inculpatului este confirmată de: dosarul administrativ-offensivă, rapoartele ofițerilor de poliție și mărturiile scrise ale martorilor ...” 33. Potrivit Guvernului, dl Buzov nu și-a îndeplinit condamnarea, deoarece a fost dus la unitatea de cardiologia a unui spital local în seara din 10 august 2009. 34. Dl Buzov a interzis Curtea de District, care a organizat o audiere la 13 august 2009. A auzit avocatul său și dna Yef, care a declarat că a văzut reclamantul face o înregistrare video în timp ce el era înconjurat de gardieni de securitate care și-a rupt hainele. Colegii au reușit să-l „aducă înțelegerea gardienilor de securitate”, atunci a sosit poliția și a început să împingă anumite antreprenori deoparte.

Unul dintre gardienii de securitate „a dat ordin să aresteze [Dl Buzov]”. Dl Buzov nu a ascultat nici o ordine și nu a respins arestarea (a se vedea, de asemenea, punctul 50 de mai jos). 35. Prin decizia din 13 august 2009, instanța de recurs a susținut hotărârea din 10 august 2009 privind reclamantul. 36. Învățarea la sfârșitul lunii septembrie 2009 că hotărârile judecătorești în ceea ce privește anumite alți participanți la evenimentele din 10 august 2009 (și 7 august 2009) au fost anulate în apel (a se vedea punctele 27-28 de mai sus și punctele 38-39 de mai sus), reclamantul și consilierul său, dna Gnezdilova, au considerat că au avut o perspectiva rezonabilă de succes în căutarea unei revizuiri suplimentare a hotărârilor judecătorești din 10 și 13 august 2009. La începutul lunii octombrie 2009 au depus o cerere de revizuire a deciziilor judecătorești.

Ei au susținut, printre altele, că: instanțele inferiore nu au specificat ce ordine specifică a reclamantului nu s-a respectat sau dacă o astfel de ordine este legală în temeiul legii ruse; instanțele nu au auzit niciun ofițer sau martor ocular care a fost martor al comportamentului reproșabil neprevăzut din partea reclamantului; și instanțele nu au specificat nici o acțiune specifică din partea sa care constituie o încălcare a ordinului public. 37. La 20 noiembrie 2009, vicepreședintele Curții regionale Voronezh a susținut hotărârile instanțelor inferiore. Judecătorul a deținut după cum urmează: „Reclamantul] a făcut parte din grupul de persoane care a împiedicat funcționarii pieței, în timp ce au încercat să obțină acces la clădirea lor de birouri.

Gărzii dintr-o companie de securitate privată au intervenit și au avut loc o luptă între ei și unii participanți. Acești participanți nu au răspuns la ordinele ofițerilor de poliție. Ofițerii au solicitat [reclamantul], care a fost unul dintre cei mai activi participanți, să înceteze comportamentul său ilegal, dar el nu a răspuns la acest ordin. După aceea, a fost dus la secția de poliție.” 38. La 10 august 2009, o justiție a păcii a condamnat mai multe acuzate la o amendă. Cu toate acestea, la 8 septembrie 2009, Curtea de District a auzit apeluri de la ei și a anulat hotărârile împotriva lor. 39. În ceea ce privește dna Zhuravleva, aceasta a deținut după cum urmează: „art. 28.2 din CAO prevede că un dosar al unei infracțiuni administrative trebuie să descrie, printre altele, elementele de fapt referitoare la infracțiune și circumstanțele în care a fost comisă.

Dosarul cu privire la inculpat specifică că ... Ea nu a ascultat ofițerii de poliție, nu a răspuns la cererile lor legale de a opri ilegal încălcarea ordinului public, și a luat uniformele ofițerilor în timp ce a fost escortat la vehiculul de poliție, încercând să-i îndepărteze și să fugă. Înregistrarea infracțiunii administrative nu se specifică ce cereri referitoare la ordinea publică au fost adresate inculpatului și nu au fost respectate, sau care acțiuni ale reclamantului astfel de cereri legate. În ceea ce privește dna Khavantseva și dna Garkavets, instanța de recurs a susținut următoarele: „Ni înregistrarea infracțiunii administrative, nici în justiția hotărârii păcii nu se specifică modul în care inculpatul a încălcat ordinul public sau care a fost dat de poliție în acest sens, dar nu a respectat de ea.” 40. Se pare că dosarele au fost apoi returnate la poliție pentru modificarea documentelor.

Dosarele nu au fost reintroduse în justiția relevantă a păcii pentru reexaminare. 41. La 10 august 2009, soția dlui Annenkov (Ms Shatalova, de asemenea, un reclamant în acest caz) a depus o plângere penală cu Unitatea de Investigații Sovetskiy. 42. Dna Shatalova a susținut că ofițerul Ku., un ofițer senior de la secția de poliție Sovetskiy, și-a supus soțul în vârstă la maltrat la 7 august 2009. A căutat instituția proceselor penale împotriva acestui ofițer. Ea a declarat după cum urmează: la cererea ei, soțul ei a sosit pe piață în dimineață din 7 august 2009, unde făcea “schimburi de noapte” cu alții, pentru a-i aduce niște haine calde; ofițerul Ku. a lovit o lovitură în piept, făcându-l să cadă pe pământ și să susțină rănirea capului în timp ce și-a lovit capul la colțul unei mase.

43. Dl Annenkov a fost examinat la 7 august 2009 de către un neurochirurg, un specialist în traumatologie și un terapeut, care a concluzionat că a avut o rană conținută pe capul său de 6 cm cu 0,3 cm cu 0,5 cm, unele umflare pe brațul sus drept, și unele alte leziuni (aceasta parte a certificatului nu este lizibilă). În argumentele sale în fața Curții, avocatul reclamantului a afirmat că dl Annenkov a susținut o fractură de coastă. Ea a susținut această afirmație în urma comunicării cauzei către Guvern; aceasta din urmă nu a formulat comentarii cu privire la această chestiune.

44. Oficialii nedefiniți au efectuat o anchetă între 10 și 18 august 2009, cercetând dacă vreun ofițer de poliție a comis infracțiunea de abuz de competență (definită în momentul respectiv ca „acții manifestamente în afara domeniului de aplicare a sarcinilor oficiale, care provoacă o încălcare semnificativă a drepturilor sau a intereselor legitime”), o infracțiune în temeiul art. 286 din Codul Penal. 45. Alte trei solicitanți (Ms Guseva, dna Suprunova și dna Zakharova) au solicitat, de asemenea, asistență medicală la 8 august 2009. Doamna Suprunova a fost diagnosticată cu contuzie și vânătăi de tesut moale pe cap și brațul drept. Dna Zakharova a fost diagnosticată cu vânătăi de tesut moale pe cap și umărul drept.

Dna Guseva a fost examinată de un expert legist, care a concluzionat că avea vânătăi pe partea din față de sus a brațului drept (mesurarea de 2,5 cm cu 2 cm și 2,4 cm cu 1,9 cm) și una mai mică pe partea din interiorul brațului drept, abraziunile pe partea din dreapta și stânga de 9 cm cu 8,5 cm și respectiv 8 cm cu 7,5 cm, respectiv, și abraziunile pe partea din dreapta și stânga articulații cu glezna de 6 cm cu 3 cm și, respectiv, 2 cm cu 1,3 cm. 46. Se pare că, la o dată neespecificată, dna Suprunova, dna Zakharova și dna Guseva au fost auzite în contextul anchetei preinvestirii cu privire la dl Annenkov. 47. Dna Zakharova a declarat că a sosit mai devreme pe piață în dimineață din 7 august 2009 și a văzut un ofițer de poliție care a târât-o pe dna Guseva.

A protestat la ofițerul Ku, care a împins-o apoi. Ea a căzut în pământ, lovindu-și umărul și spatele capului ei împotriva obiectelor de lemn pe pământ. 48. Doamna Suprunova a declarat că ofițerul Ku. a comandat "Iau asta" și a început să-și tragă părul și mâinile, dar alți antreprenori au încercat s-o protejeze. 49. Dna Guseva a declarat că a încercat să protejeze doamna Suprunova de la ofițerul Ku., care își trage părul. Ofițer Ku. și ofițer Kh. l-a împins pe doamna Guseva împotriva unui zid, făcând-o să cadă în pământ și să piardă conștiința. Apoi a fost târâtă de mâinile ei, și a fost lovită în spate de unul dintre ofițeri în timp ce a fost plasată în mașină de poliție. 50. Doamna Yef., colegul reclamanților, a făcut o declarație scrisă că, la începutul dimineții din 7 august 2009, aproximativ treizeci de persoane au fost pe piață.

După ce a fost avertizată de sosirea poliției, ea a ieșit și a văzut aproximativ șaisprezece ofițeri de poliție, inclusiv ofițerul Ku., un ofițer senior, care a dat ordine și a indicat că ofițerii ar trebui să "l ia pe acesta" sau ceva similar. Ea a văzut un ofițer răsturnat brațele dnei Suprunova și dnei Guseva fiind târât de-a lungul pământului. Apoi l-a văzut pe dl Annenkov întrebându-l pe ofițerul Ku. "Ce faci?" și ofițerul Ku. L-a lovit brusc în piept, făcându-l pe dl Annenkov să cadă în pământ și să lovească împotriva vârfului unei mase. Dl Annenkov s-a leșinat. Ofițer Ku. Apoi l-a lovit pe picior și a comandat "Ia-l pe acesta". 51. Ofițer Ku. a făcut următoarea declarație scrisă în cadrul anchetei: „La 6 august 2009, sediul de poliție a primit informații că în dimineață de la 7 august un grup de trei sute de persoane ar putea lua măsuri violente pentru a lua posesia pieței.

La 5.45 a.m. Aproximativ treizeci de ofițeri sub supravegherea mea au ajuns pe piață pentru a preveni tulburările și acțiunile ilegale. Am văzut aproximativ douăzeci de oameni în afara clădirii care aveau o întâlnire, cântau sloganuri și strigau despre procurorul regional și guvernatorul. Întreprinzătorii au fost eliberați anterior cu avertismente împotriva acțiunilor ilegale din partea lor. Dintr-o dată, vreo cinci femei au început să strige și să cheme ajutor, să ne apuce uniformele. Am arestat aproximativ treisprezece persoane, inclusiv cei mai activi criminali; toate acestea au rezistat în timpul arestării ... Am folosit forța fizică împotriva anumitor oameni, adică tehnici de luptă cu sambo, cum ar fi mâinile răsucite în spate.

Niciunul dintre ofițeri, inclusiv eu, nu a provocat lovituri ...” 52. La 19 august 2009, un investigator a emis o decizie de refuzare a procedurii penale, referindu-se la declarațiile mai multor ofițeri, inclusiv ofițerul Ku., precum și la declarațiile dlui Annenkov, dna Shatalova, dna Zakharova și dna Suprunova. 53. Se pare că refuzul din 19 august 2009 a fost respins apoi din motive neespecificate și că ancheta a fost reluată. Au fost obținute declarații scrise de la unii alți participanți la reuniune. Ofițer Kh. a fost, de asemenea, auzit și a confirmat declarația anterioră a ofițerului Ku. 54. La 7 septembrie 2009, investigatorul a emis un nou refuz de a iniția proceduri penale împotriva ofițerului Ku., ofițer Kh.

sau alți ofițeri. După rezumarea mărturiilor de mai sus, el a încheiat după cum urmează: „Nu s-au putut colecta date suficiente și obiective în cursul anchetei pentru a arăta că orice polițist a comis orice infracțiune penală ... Prejudecățile prezentate în plângeri sunt refutate de mărturiile ofițerilor... Rănile ar fi putut fi susținute în timpul procedurii de arestare datorită rezistenței prezentate ofițerilor de poliție (o astfel de rezistență a fost confirmată ulterior de urmărirea penală pentru infracțiunile administrative). În plus, având în vedere incoerentele importante și iremediabile în diferite mărturii, nu există posibilitatea de a trage o concluzie veritabilă cu privire la comisia unei infracțiuni de către Ku., Kh.

sau altele ...” 55. Din motive neespecificate, un nou refuz de a procesa a fost emis la 1 octombrie 2009. Apoi a fost respinsă la 7 octombrie 2009 de directorul adjunct al Departamentului de Investigații de District. El a indicat că este necesar să se evalueze hotărârile disponibile ale instanței privind infracțiunile administrative referitoare la evenimentele din 7 august 2009; să se identifice și să se interogheze persoanele care au fost ținute cu persoanele arestate la secția de poliție; să se identifice și să se interogheze pe toți ofițerii de poliție care au fost prezenti la secție și să se întocmească dosarele administrative-offensive împotriva întreprinzătorilor arestati; să se identifice și să se interogheze pe toți ofițerii care au fost în serviciu la acea dată și au fost prezenti la piață.

56. Patru solicitanți (doamna Annenkov, dna Suprunova, dna Guseva și dna Zakharova) au solicitat o examinare judiciară în ceea ce privește refuzul din 1 octombrie 2009. Au învățat la o audiere din 19 octombrie 2009 că refuzul a fost deja respins. Prin urmare, cazul a fost întrerupt. 57. Un nou refuz a fost emis la 9 noiembrie 2009. 58. La 22 decembrie 2009, Departamentul Regional de Investigații a anulat refuzul din 9 noiembrie 2009, deoarece a conținut o evaluare insuficientă a circumstanțelor factuale, nici o explicație plauzibilă pentru leziunile reclamanților și nici o evaluare a legalității acțiunilor poliției. 59. Deoarece nu este conștient de decizia de mai sus, unul dintre reclamanții a solicitat o revizuire judiciară a refuzului de a procesa din 9 noiembrie 2009. La 9 noiembrie 2010, Curtea de District a întrerupt procedura deoarece autoritatea de supraveghere a respins decizia de refuz acuzată.

60. Potrivit Guvernului, un nou refuz de urmărire penală a fost emis la 19 iunie 2012. Acesta a fost respins la 5 octombrie 2012 de biroul procurorului de district. După aceea, un caz penal a fost deschis în temeiul articolului 286 din Codul Penal. Se pare că dl Annenkov și dna Suprunova au fost intervievați din nou de către un investigator. Dl Annenkov a avut, de asemenea, o procedură oficială de confruntare cu un martor neespecificat, care se presupune că a văzut reclamantul să treacă și să cadă pe teren singur la 7 august 2009.

5. The applicants either owned businesses at Voronezh municipal market and rented the market pitches for their businesses, or worked as vendors for these businesses. 6. It appears that in August 2007 the title to the plot of land on which the market was located was transferred from the town to a municipal enterprise and then to a private company, which intended to demolish the market and build a shopping centre. It appears that in 2008 and 2009 court proceedings were ongoing between the prosecutor’s office and the municipal enterprise in relation to the land in question. 7. Disagreeing with this course of action, which would adversely affect their businesses and employment, the applicants and some other people (several dozen in total) decided to remain on the market premises permanently, doing “night shifts”.

8. According to the applicants, on an unspecified date and in a specified manner, the entrepreneurs notified the town administration of their intention to “constantly do night shifts at the market until the matters relating to the legality of the land’s transfer and the demolition of the market [were] settled”. They started their “night shifts” on an unspecified date. 9. On 6 August 2009 the police told the entrepreneurs who had gathered at the market to leave the premises. Some refused to comply in the absence of any court order, and argued that, under their rent contracts, they had a right to remain at the market. 10. On 7 August 2009 some of the applicants (Mr Annenkov, Mr Khripunov, Mr Khavantsev, Mr Finskiy, Ms Suprunova, Ms Zakharova and Ms Guseva) were arrested (see also paragraphs 41-51 below).

11. These applicants were accused of an offence under Article 19.3 of the Federal Code of Administrative Offences (“the CAO”), which punished disobeying or resisting the lawful order of a public official (see paragraph 61 below). The applicants, who were assisted by counsel before the trial court, pleaded not guilty and denied that they had disobeyed or resisted any specific lawful orders from the police, or that they had otherwise breached the public order or endangered public safety. 12. By a judgment of 7 August 2009 a justice of peace convicted Mr Finskiy of the offence and sentenced him to five days’ administrative detention.

The court held as follows: “[The defendant] violated the procedure for organising and managing a gathering (собрание); he disobeyed a lawful order issued by police officers in relation to their duties to ensure public order and safety, he also obstructed their exercise of the above duties ... [The defendant’s] guilt is confirmed by the following documents: the record of the administrative offence, a complaint and written statements issued by the market director, written reports by police officers, and statements from witnesses ...” 13. On the same day Mr Khripunov was sentenced to five days’ detention.

The court held as follows: “[The defendant] violated the procedure for organising and managing a gathering; he disobeyed a lawful order issued by police officers in relation to their duties to ensure public order and safety, he also obstructed their exercise of the above duties ... N., a witness, made the following statement before this court, ‘on 7 August 2009 a group of entrepreneurs were doing night shifts to prevent the demolition of the market building. Suddenly, police officers arrived and started to grab people and take them to the police station.

[The defendant] was also grabbed by the police; he did not show any resistance during this procedure ...’ The court adopts a critical stance in relation to the testimony of this witness, who is the [defendant’s] acquaintance and colleague, because this testimony is refuted by the bulk of the other evidence, namely the officers’ written reports made in their official capacity ...” 14. A judgment, apparently in similar terms, was issued in respect of Mr Khavantsev, who was sentenced to ten days’ detention. 15. As required under the CAO, the applicants started to serve their sentences of administrative detention immediately following the trial judgments in their cases. 16. At the same time, the applicants appealed to the Sovetskiy District Court of Voronezh (hereafter “the District Court”).

Mr Khripunov argued that the trial court had not made a proper assessment of the testimonies of eyewitnesses. He and Mr Finskiy argued, inter alia, that they had taken part in a “gathering”, and the Public Events Act did not require that prior notice be given to the competent public authority for this type of public event (see paragraph 66 below). Moreover, in breach of the Act, no written requirement to cease any unlawful conduct had been issued to them or the other entrepreneurs, and the penalty of administrative detention had been disproportionate. 17. Mr Finskiy argued before the appeal court that he had been present on the market premises in the early morning of 7 August 2009, because he had been performing a “duty”.

Having heard some noise, he had gone out of the building and had seen other entrepreneurs being arrested; he had started to film the events on his camera but had then been ordered to delete the video and had been arrested. 18. The appeal court examined a written statement from M., the new executive director of the market. He had arrived at the marketplace, but could not get into the office building because a number of entrepreneurs were blocking the entrance by holding hands or linking their arms. Following a request by him for assistance, the police had ordered the entrepreneurs to stop their activity. The entrepreneurs, including Mr Finskiy, had not complied with that order. 19. The appeal court also examined written statements from B., Ma.

and L., who provided testimony in the following terms. While passing through the marketplace on the morning of 7 August 2009, they had seen a group of some fifty people. These people had been shouting slogans and calling for people in the town and regional administrations to be dismissed, as well as calling for the violation of public order. The police had told them to stop, but they had not complied with that order. Thereafter, the police had repeated the warning to the most active participant. After he had failed to comply, he had been taken to a police car, while grabbing the officers’ uniforms and trying to run away. 20. Officers S., Y. and F. submitted written reports in the following terms.

On 6 August 2009, noting the blocking of the entrance to the office building, they had ordered the people present to disperse. The same thing had happened on 7 August 2009. Approaching one of the most active participants, Mr Finskiy, they had ordered him to stop. After he had refused, they had taken him to the police station. 21. The appeal court heard Ms D., who stated that Mr Finskiy had been trying to film the ongoing events when the police had taken him away; he had not shown any resistance. 22. On 13 August 2009 the District Court upheld the judgment in respect of Mr Finskiy, stating as follows: “The court has no reason to doubt the testimonies of police officers and L., B. and Ma., because they were not previously acquainted with the defendant or other entrepreneurs, and have no reason to give false testimony against him ... The court dismisses the argument that L., B. and Ma.

could not be eyewitnesses since the market was surrounded by a wall. Their testimonies indicate that they effectively passed through the marketplace ... The court dismisses the argument that the police acted unlawfully in relation to the entrepreneurs’ presence at a gathering requiring no prior authorisation.

As the material in the file and testimonies indicate, the police acted lawfully with the aim of ensuring public order and public safety, because the entrepreneurs were blocking access to the market for employees and had not reacted to lawful orders from the police to stop these actions ... The court adopts a critical attitude in respect of the testimony of D., who tried to help her colleague avoid responsibility for the offence, because this testimony is refuted by the other evidence ...” 23. By a decision of 13 August 2009, in respect of Mr Khripunov, the District Court held: “P., a witness, stated before the appeal court ‘on 7 August 2009 ... people in plain clothes and the police arrived at the market and, following orders from the chief officer of the Sovetskiy police station, started to arrest entrepreneurs without explaining the reasons for such arrests.

[The defendant] was also arrested, while showing no resistance or disobedience to any specific orders ...’ The fact that [the defendant] committed the offence is confirmed by: – the record of the administrative offence stating ‘after his violation of the procedure for organising and managing public events, while being arrested, he disobeyed the lawful order of a police officer, grabbed his uniform and tried to escape ...’; – written statements from [three passers-by] who, while passing through the market area, saw some fifty people chanting slogans and calling for the dismissal of the mayor and the governor and for violations of the public order. Despite the police’s order to stop what they were doing, the entrepreneurs refused; thereafter the police approached [the defendant], who appeared particularly active, and again ordered him to stop what he was doing, but he did not respond to this order.

While being placed in the police car, he resisted, and threated the officers with violence and prosecution; – [the officers’ written statements in similar terms]: ... Having approached one of the most active men (subsequently identified as the defendant), they warned him against committing offences, but he did not react and refused [to stop]; Finskiy [sic] was thus arrested and taken to the police station.

The court dismisses the defence’s argument that [the defendant] lawfully participated in a gathering requiring no prior authorisation, because the police’s actions were lawful and aimed to secure public order and public safety, since the entrepreneurs were blocking the market employees’ access to the building ... The court adopts a critical attitude in respect of the testimony of P., who is the defendant’s colleague and wants to help him, because this testimony is refuted by the bulk of the other evidence.” 24. An appeal decision in similar terms was issued in respect of Mr Khavantsev. 25. Thereafter, learning in late September 2009 that the court decisions in respect of certain other participants in the same events had been quashed on appeal in September 2009 (see paragraph 27 below), on 8 October 2009 Mr Finskiy, Mr Khavantsev and Mr Khripunov lodged applications under Article 30.12 of the CAO for review of the final judgments in respect of them.

On 20 November 2009 the Deputy President of the Voronezh Regional Court upheld the lower courts’ decisions. In respect of each defendant, the reviewing judge stated as follows: “I dismiss the defence’s argument that the lower courts’ judges omitted to specify the type of public event in which the defendant had participated, the relevant regulations on such public events, and the specific details concerning the police’s orders to the defendant. It was established by the justice of the peace that the impugned event was a ‘gathering’ ...” 26. By judgments of 7 August 2009 the female defendants in the proceedings and Mr Annenkov were fined. 27. On 2, 8 and 10 September 2009 the District Court set aside the judgments in respect of the female defendants and Mr Annenkov.

As regards Mr Annenkov, the appeal court held as follows: “Neither the record of the administrative offence nor the judgment contains references to specific circumstances or actions relating to the corpus delicti of the imputed offence (disobeying the lawful order of a police officer). In particular, neither of the two documents specifies what order was given to the defendant which was then not complied with. Moreover, the judgment does not indicate that the defendant did disobey a lawful order issued by a police officer.” In respect of Ms Guseva, the appeal court held as follows: “It is indicated in the record of the administrative offence that the defendant violated the procedure relating to the organisation and management of demonstrations, meetings and gatherings, and that during her arrest she disobeyed the lawful order of a police officer in relation to his work to ensure public order.

The record does not specify what type of public event was being held, which above-mentioned procedure was violated, or what orders relating to maintaining public order during a public event were not complied with by the defendant.” In respect of Ms Suprunova, the appeal court held as follows: “The record of the administrative offence indicates that on 7 August 2009 the defendant violated the procedure relating to the organisation and management of demonstrations, meetings and gatherings, [and that] during her arrest she resisted the lawful order of a police officer and grabbed his uniform and tried to escape ... The record does not indicate what type of public event was being held, which applicable procedure the defendant allegedly violated, what orders relating to maintaining public order during such an event were issued to the defendant by the police, or which of those orders was not complied with.” In respect of Ms Zakharova, the appeal court held as follows: “Neither the record of the administrative offence nor the first-instance judgment refers to specific facts and actions forming part of the offence imputed to the defendant, namely disobeying the lawful order of a police officer ... or the specific order given to her which she failed to comply with.

Moreover, it does not follow that what the defendant disobeyed was a lawful order given by a police officer. The record does not specify what the defendant’s violation of the procedure concerning the organisation and management of demonstrations, meetings and gatherings was, or what type of event was being held.” 28. The appeal court ordered the return of the case files to the relevant justice of the peace. Thereafter, the justice of the peace returned the files to the police station, apparently for the documents to be amended or the administrative-offence records to be redrafted. The files were not resubmitted for a retrial. 29. At 5.30 a.m. on 10 August 2009 the police arrested some twenty people at the market, including certain applicants such as Mr Buzov, Ms Garkavets, Ms Zuravleva, Ms Khavantseva and Ms Suprunova.

30. On 10 August 2009 a justice of the peace examined a case against Mr Buzov. The court heard Ms Khr., who stated that a group of people had impeded security guards as they tried to re-establish access to the market building. The police had then arrived and had taken some people to the police station. 31. It appears that during the hearing the applicant, who was assisted by counsel, first sought to have some other witnesses and police officers examined in open court. However, according to the Government, he then withdrew his application. 32. By a judgment of 10 August 2009 Mr Buzov was convicted of an offence under Article 19.3 of the CAO and was sentenced to ten days’ administrative detention.

The justice of the peace found as follows: “[The defendant] disobeyed the police officers and did not comply with lawful orders to stop violating public order ... The defendant’s guilt is confirmed by: the administrative-offence record, the police officers’ reports and the written testimonies of witnesses ...” 33. According to the Government, Mr Buzov did not serve his sentence, as he was taken to the cardiology unit of a local hospital on the evening of 10 August 2009. 34. Mr Buzov appealed to the District Court, which held a hearing on 13 August 2009. It heard his lawyer and Ms Yef., who stated that she had seen the applicant making a video recording while he was surrounded by security guards who had torn his clothes.

Colleagues had managed to “get him of the security guards’ grasp”, then the police had arrived and had started to push certain entrepreneurs aside. One of the security guards “had given an order to arrest [Mr Buzov]”. Mr Buzov had not disobeyed any orders and had not resisted arrest (see also paragraph 50 below). 35. By a decision of 13 August 2009 the appeal court upheld the judgment of 10 August 2009 in respect of the applicant. 36. Learning in late September 2009 that the court decisions in respect of certain other participants in the events on 10 August 2009 (and 7 August 2009) had been quashed on appeal (see paragraphs 27-28 above and paragraphs 38-39 below), the applicant and his counsel, Ms Gnezdilova, thought that they had a reasonable prospect of success in seeking a further review of the court decisions of 10 and 13 August 2009. In early October 2009 they lodged an application for review of those court decisions.

They argued, inter alia, that: the lower courts had not specified what specific order the applicant had disobeyed or whether such an order was lawful under Russian law; the courts had not heard any officers or eyewitnesses who had witnessed the impugned reprehensible conduct on the part of the applicant; and the courts had not specified any particular actions on his part which constituted a breach of public order. 37. On 20 November 2009 the Deputy President of the Voronezh Regional Court upheld the lower courts’ decisions. The judge held as follows: “[The applicant] was part of the group of people who impeded market officials as they tried to gain access to their office building. The guards from a private security company intervened and a fight ensued between them and some participants.

These participants did not respond to orders from police officers. The officers required [the applicant], who was one of the most active participants, to cease his unlawful conduct, but he did not respond to this order. Thereafter, he was taken to the police station.” 38. On 10 August 2009 a justice of the peace sentenced several female defendants to a fine. However, on 8 September 2009 the District Court heard appeals from them and set aside the judgments against them. 39. In respect of Ms Zhuravleva, it held as follows: “Article 28.2 of the CAO requires that a record of an administrative offence must describe, among other things, the factual elements relating to the offence and the circumstances in which it was committed.

The record concerning the defendant specifies that ... she disobeyed the police officers, did not respond to their lawful requests to stop unlawfully violating the public order, and grabbed the officers’ uniforms while being escorted to the police vehicle, trying to push them away and run away. The record of the administrative offence does not specify which requests relating to public order were addressed to the defendant and were not complied with, or which actions of the applicant such requests related to.

The deficiencies of the record make it impossible to establish the defendant’s liability for an administrative offence, and the record must be returned to the [police].” In respect of Ms Khavantseva and Ms Garkavets, the appeal court held as follows: “Neither the record of the administrative offence nor the justice of the peace’s judgment specifies how the defendant violated public order, or which specific order was given by the police in this connection but not complied with by her.” 40. It appears that the files were then returned to the police for the documents to be amended. The files were not resubmitted to the relevant justice of the peace for a retrial. 41. On 10 August 2009 Mr Annenkov’s wife (Ms Shatalova, also an applicant in the present case) lodged a criminal complaint with the Sovetskiy Investigations Unit.

42. Ms Shatalova alleged that Officer Ku., a senior officer at the Sovetskiy police station, had subjected her elderly husband to ill-treatment on 7 August 2009. She sought the institution of criminal proceedings against this officer. She stated as follows: at her request, her husband had arrived at the market in the early morning of 7 August 2009, where she had been doing “night shifts” with others, in order to bring her some warm clothes; Officer Ku. had struck a blow to his chest, causing the man to fall to the ground and sustain a head injury as he hit his head against the corner of a table. 43. Mr Annenkov was examined on 7 August 2009 by a neurosurgeon, a traumatology specialist and a therapist, who concluded that he had a contused wound on his head measuring 6 cm by 0.3 cm by 0.5 cm, some swelling on his upper right arm, and some other injuries (this part of the certificate is not legible).

In her submissions before the Court the applicant’s lawyer alleged that Mr Annenkov had sustained a rib fracture. She maintained this assertion following communication of the case to the Government; the latter did not comment on this matter. 44. Unspecified officials carried out an inquiry between 10 and 18 August 2009, looking into whether any police officers had committed the offence of abuse of power (defined at the time as “actions manifestly outside the scope of official duties, causing a significant violation of one’s rights or legitimate interests”), an offence under Article 286 of the Criminal Code. 45. Three other applicants (Ms Guseva, Ms Suprunova and Ms Zakharova) also sought medical assistance on 8 August 2009. Ms Suprunova was diagnosed with concussion and soft-tissue bruises on her head and right arm.

Ms Zakharova was diagnosed with soft-tissue bruises on her head and right shoulder. Ms Guseva was examined by a forensic expert, who concluded that she had bruises on the front upper part of her right arm (measuring 2.5 cm by 2 cm, and 2.4 cm by 1.9 cm) and a smaller one on the inner part of her right arm, abrasions on her right and left hip measuring 9 cm by 8.5 cm and 8 cm by 7.5 cm respectively, and abrasions on her right and left ankle joints measuring 6 cm by 3 cm and 2 cm by 1.3 cm respectively. 46. It appears that on an unspecified date Ms Suprunova, Ms Zakharova and Ms Guseva were heard in the context of the pre-investigation inquiry regarding Mr Annenkov. 47. Ms Zakharova stated that she had arrived at the market early on the morning of 7 August 2009 and had seen a police officer dragging Ms Guseva.

She had protested to Officer Ku., who had then pushed her. She had fallen to the ground, hitting her shoulder and the back of her head against wooden objects on the ground. 48. Ms Suprunova stated that Officer Ku. had ordered “Take this one” and had started to pull her hair and hands, but other entrepreneurs had tried to shield her. 49. Ms Guseva stated that she had tried to shield Ms Suprunova from Officer Ku., who was pulling her hair. Officer Ku. and Officer Kh. had pushed Ms Guseva against a wall, causing her to fall to the ground and lose consciousness. She had then been dragged along the ground by her hands, and had been kicked in the back by one of the officers as she was placed in the police car.

50. Ms Yef., the applicants’ colleague, made a written statement that in the early morning of 7 August 2009 some thirty people had been at the market. Upon being alerted to the arrival of the police, she had gone out and seen some sixteen police officers, including Officer Ku., a senior officer, who was giving orders and indicating that the officers should “Take this one” or something similar. She had seen an officer twisting Ms Suprunova’s arms and Ms Guseva being dragged along the ground. Then she had seen Mr Annenkov ask Officer Ku. “What are you doing?”, and Officer Ku. had suddenly hit him in the chest, causing Mr Annenkov to fall to the ground and hit against the top of a table. Mr Annenkov had fainted.

Officer Ku. had then kicked him on the leg and ordered “Take this one”. 51. Officer Ku. made the following written statement during the inquiry: “On 6 August 2009 the police station received information that in the early morning of 7 August a group of three hundred people might take violent action in order to take possession of the market. At 5.45 a.m. some thirty officers under my supervision arrived at the market to prevent disorder and unlawful actions. We saw some twenty people outside the building who were holding a meeting, chanting slogans and shouting about the regional prosecutor and the governor. The entrepreneurs had previously been issued with warnings against unlawful actions on their part.

Suddenly, some five women started to shout and call for help, grabbing our uniforms. We arrested some thirteen people, including the most active perpetrators; all of them resisted during the arrest ... We did use physical force against some people, namely sambo fighting techniques such as twisting hands behind backs. None of the officers, including myself, inflicted any blows ...” 52. On 19 August 2009 an investigator issued a decision refusing to institute criminal proceedings, referring to the statements of several officers, including Officer Ku., and the testimonies of Mr Annenkov, Ms Shatalova, Ms Zakharova and Ms Suprunova. 53. It appears that the refusal of 19 August 2009 was then overruled for unspecified reasons and the inquiry was resumed.

Written statements were obtained from some other participants in the gathering. Officer Kh. was also heard and he confirmed Officer Ku.’s earlier statement. 54. On 7 September 2009 the investigator issued a new refusal to institute criminal proceedings against Officer Ku., Officer Kh. or other officers. Having summarised the above testimonies, he concluded as follows: “No sufficient and objective data could be gathered during the inquiry to show that any police officers had committed any criminal offence ... The grievances presented in the complaints are refuted by the testimonies from the officers ... Injuries could have been sustained during the arrest procedure owing to the resistance displayed to the police officers (such resistance later being confirmed by the prosecution for the administrative offences).

Furthermore, in view of the important and irremediable inconsistencies in various testimonies, there is no possibility of drawing a truthful conclusion regarding the commission of a criminal offence by Ku., Kh. or others ...” 55. For unspecified reasons, a new refusal to prosecute was issued on 1 October 2009. It was then overruled on 7 October 2009 by the deputy director of the District Investigations Department. He indicated that it was necessary to: assess the available court decisions regarding administrative offences concerning the events on 7 August 2009; identify and interview people who had been kept with the arrested people at the police station; identify and interview all police officers who had been present at the station and had compiled administrative-offence files against the arrested entrepreneurs; and identify and interview all the officers who had been on duty on that date and had been present at the market.

56. Four applicants (Mr Annenkov, Ms Suprunova, Ms Guseva and Ms Zakharova) sought judicial review in respect of the refusal dated 1 October 2009. They learnt at a hearing on 19 October 2009 that the refusal had already been overruled. The case was therefore discontinued. 57. A new refusal was issued on 9 November 2009. 58. On 22 December 2009 the Regional Investigations Department set aside the refusal of 9 November 2009 because it contained an insufficient assessment of the factual circumstances, no plausible explanation for the applicants’ injuries, and no assessment of the legality of the police’s actions. 59. Being unaware of the above decision, one of the applicants sought judicial review of the refusal to prosecute dated 9 November 2009. On 9 November 2010 the District Court discontinued the proceedings because the supervising authority had overruled the impugned refusal decision.

60. According to the Government, a new refusal to prosecute was issued on 19 June 2012. It was overruled on 5 October 2012 by the district prosecutor’s office. Thereafter, a criminal case was opened under Article 286 of the Criminal Code. Apparently, Mr Annenkov and Ms Suprunova at least were interviewed again by an investigator. Mr Annenkov also had a formal confrontation procedure with an unspecified witness who had allegedly seen the applicant stumble and fall to the ground by himself on 7 August 2009.