UZUN v. TURKEY

SEGUNDA DECIZIE DECIZIE Nr. 75407/10 Fehmi UZUN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 5 septembrie 2017 în calitate de comitet compus din: Julia Laffranque, președinte, Paul Lemmens, Valeriu Grițco, judecători și Hasan Bakırcı, grefierul adjunct al secțiunii având în vedere cererea depusă la 14 septembrie 2010, După deliberare, decide după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Dl Fehmi Uzun este un național turc, care s-a născut în 1985 și trăiește în Eislingen, Germania. Plângerile reclamantului cu privire la presupusa lungime excesivă a detenției anterioare, precum și lipsa unui mecanism juridic eficace pentru a contesta detenția sa continuată au fost comunicate guvernului turc („Guvernul”), reprezentat de agentul lor. Prin scrisoarea din 11 aprilie 2017, trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost invitat să informeze Curtea cu privire la ultimele evoluții ale procedurii penale împotriva acestuia și la data eliberării sale de la detenție la închidere. La 1 iunie 2017, această scrisoare a revenit Curții deoarece reclamantul nu l-a luat de la biroul poștal, deși a fost informat în mod corespunzător. art. 47 § 7 din Regulamentul Curții spune: „Acplicanții trebuie să țină Curtea informată cu privire la orice schimbare de adresă și de orice circumstanță relevantă pentru cerere.” art. 37 § 1 din Convenție prevede, în măsura în care este relevant,: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile din acest sens.” Curtea reiterează că neaprobarea unei observații scrise a unei reclamante cu privire la admisibilitatea și meritul cauzei sau al altor informații sau documente solicitate de Curte poate justifica concluzia că nu intenționează să continue cererea (a se vedea, printre altele, Perek c. Polonia (dec.), nr. 37021/05, 9 septembrie 2008, și Ay c. Germania (dec.), nr. 12851/12, 23 septembrie 2014). Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că reclamantul nu trebuie considerat că nu mai dorește să își continue cererea în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Prin urmare, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine aplicarea din lista de cazuri. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 28 septembrie 2017. Hasan Bakırcı Julia Laffranque Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 75407/10

Fehmi UZUN

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 5

September 2017 as a Committee composed of:

Julia Laffranque,

President,

Paul Lemmens,

Valeriu Grițco,

judges,

and Hasan Bakırcı,

Deputy Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 14 September 2010,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1.

The applicant, Mr Fehmi Uzun, is a Turkish national, who was born in 1985 and lives in Eislingen, Germany.

2.

The applicant’s complaints concerning the alleged excessive length of his pre-trial detention, as well as the lack of an effective legal mechanism to challenge his continued detention were communicated to the Turkish Government (“the Government”), who were represented by their Agent.

3.

By a letter dated 11 April 2017, sent by registered post, the applicant was asked to inform the Court about the latest developments in the criminal proceedings against him and about the date of his release from detention on remand. On 1 June 2017, this letter returned to the Court as the applicant did not take it from the post office, although he had been duly informed.

THE LAW

4.

Rule 47 § 7 of the Rules of Court reads:

“Applicants shall keep the Court informed of any change of address and of all circumstances relevant to the application.”

5.

Article 37 § 1 of the Convention, in so far as relevant, provides:

“1. The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

(a) the applicant does not intend to pursue his application; ...

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”

6.

The Court reiterates that an applicant’s failure to submit written observations on the admissibility and merits of the case or other information or documents requested by the Court may warrant the conclusion that he or she does not intend to pursue the application (see,

inter alia, Perek v.

Poland

(dec.), no.

37021/05, 9 September 2008, and

Ay v.

Germany

(dec.), no. 12851/12, 23 September 2014).

7.

In view of the foregoing, the Court considers that the applicant must be regarded as no longer wishing to pursue his application within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

8.

Therefore, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Done in English and notified in writing on 28 September 2017.

Hasan Bakırcı

Julia Laffranque

Deputy Registrar

President