CtEDO 05.09.2017 Auto

BARAN v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
05.09.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BARAN v. TURKEY (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

DECIZIE A SEGUNDEI DECIZIE Nr. 2164/09 Kazım BARAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 5 septembrie 2017 în calitate de comitet compus din: Nebojša Vučinić, președinte, Paul Lemmens, Stéphanie Mourou-Vikström, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 26 decembrie 2008, Având în vedere declarația prezentată de Guvernul contestat la 17 martie 2017 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Kazım Baran, este un național turc, născut în 1940 și locuiește în Ankara. Guvernul turc („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la presupusa lipsă de echitate în cadrul procedurii dinaintea Curții Supreme de Administrație Militară, din cauza incapacității sale de a accesa documentele clasificate prezentate de Ministerul Apărării la această instanță în cursul procedurii judiciare. Cererea a fost comunicată Guvernului THE LEI După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 17 martie 2017, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cererea. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul dorește să exprime prin intermediul declarației unilaterale că incapacitatea reclamantului de a accesa documentele clasificate prezentate de Ministerul Apărării a încălcat dreptul său la un proces echitabil, având în vedere jurisprudența bine stabilită a Cevahirli c. Turcia nr. 15067/04, 19 octombrie 2010 și Topal c. Turcia , nr. 3055/04, 21 aprilie 2009. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului 5.000 (cincă mii de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral. Această sumă va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și va fi eliberată de orice impozite suplimentare care pot fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Prin scrisoarea din 18 aprilie 2017, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 10. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; a se vedea, de asemenea, WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 11. Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Turciei, practica sa privind plângerile cu privire la lipsa de echitate în cadrul procedurii dinaintea Curții Supreme de Administrație Militară, din cauza incapacității sale de a accesa documentele clasificate prezentate de Ministerul Apărării la această instanță în cursul procedurii judiciare (a se vedea, de exemplu, Topal v. Turcia , nr. 3055/04, §§ 12-17, 21 aprilie 2009, și Cevahirli v. Turcia , nr. 15067/04 , § 10-14, 19 octombrie 2010). 12. Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propuse de Curte consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c)). 13. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 14. Curtea consideră că această sumă ar trebui convertită în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data plății și plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul nerespectării acestei perioade, dobânzile simple se plătesc pe sumele în cauză la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. 15. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 16. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenția. Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă