Decizia nr. 63383/10 Murat AKÇOR împotriva Turciei și alte două cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința la 5 septembrie 2017 în calitate de comitet compus din: Nebojša Vučinić, președinte, Paul Lemmens, Stéphanie Mourou-Vikström, judecători și Hasan Bakırcı, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse mai sus la diferitele date indicate în tabelul anexat, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 17 martie 2017, care solicită Curții să elimine cererile din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la presupusa lipsă de echitate în cadrul procedurii dinainte de Curtea Administrativă Supremă Militară, din cauza incapacității lor de a accesa documentele clasificate prezentate de Ministerul Apărării la această instanță în cursul procedurii judiciare. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 17 martie 2017, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă declarații unilaterale în vederea soluționării chestiunii formulate de cererile și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din convenție. Pentru fiecare caz, acestea au prezentat declarații separate, care se citesc după cum urmează: „Guvernul dorește să exprime prin prezenta declarație unilaterală că incapacitatea reclamantului de a accesa documentele clasificate prezentate de Ministerul Apărării și-a încălcat dreptul la un proces echitabil, având în vedere jurisprudența bine stabilită a Cevahirli c. Turcia nr. 15067/04, 19 octombrie 2010 și Topal v. Turcia , nr. 3055/04, 21 aprilie 2009. În consecință , Guvernul este pregătit să plătească reclamantului 5.000 (cincă mii de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral . Această sumă va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și va fi liberă de orice alte taxe care pot fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Reclamanții au fost trimiși termenii declarațiilor unilaterale ale Guvernului cu câteva săptămâni înainte de data prezentei decizii. Curtea nu a primit un răspuns din partea reclamanților care acceptă termenii declarațiilor. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererilor”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazurilor. 10. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; a se vedea, de asemenea, WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 11. Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Turciei, practica sa privind plângerile cu privire la lipsa de echitate în cadrul procedurii dinaintea Curții Supreme de Administrație Militară, din cauza incapacității sale de a accesa documentele clasificate prezentate de Ministerul Apărării la această instanță în cursul procedurii judiciare (a se vedea, de exemplu, Topal v. Turcia , nr. 3055/04, §§ 12 17, 21 aprilie 2009, și Cevahirli v. Turcia , nr. 15067/04 , § 10-14, 19 octombrie 2010). 12. Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propuse de Curte consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor (articolul (c)). 13. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o solicită să continue examinarea cererilor (art. 37 § 1 din amenda 14. Curtea consideră că aceste sume ar trebui convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data plății și plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul nerespectării acestei perioade, dobânzile simple se plătesc pe sumele în cauză la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. 15. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarațiilor lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 16. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazurile din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; ia act de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; decide să scoată cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenția. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 28 septembrie 2017. Hasan Bakırcı Nebojša Vučinić Președintele adjunct al Registrului Apendicele nr. Apendicele nr. Levent TÜRKOδLU
Application no. 63383/10
Murat AKÇOR against Turkey
and 2 other applications
(see list appended)
The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 5
September 2017 as a Committee composed of:
Nebojša Vučinić,
President,
Paul Lemmens,
Stéphanie Mourou-Vikström,
judges,
and Hasan Bakırcı,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above applications lodged on the various dates indicated in the appended table,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 17 March 2017 requesting the Court to strike the applications out of the list of cases and the applicants’ reply to that declaration,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1.
A list of the applicants is set out in the appendix.
2.
The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.
3.
The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention about the alleged lack of fairness in the proceedings before the Supreme Military Administrative Court on account of their inability to access the classified documents submitted by the Ministry of Defence to that court in the course of the judicial proceedings.
4.
The applications had been communicated to the Government
.
5.
Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision.
6.
After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 17 March 2017 the Government informed the Court that they proposed to make unilateral declarations with a view to resolving the issue raised by the applications. They further requested the Court to strike out the applications in accordance with Article
37 of the Convention.
For each case, they submitted separate declarations, which read as follows:
“The Government hereby wishes to express by the way of unilateral declaration that the applicant’s inability to access the classified documents submitted by the Ministry of Defence breached his right to a fair trial in the light of the well-established case-law of the
Cevahirli v. Turkey
,
no.15067/04, 19 October 2010 and
Topal v. Turkey
, no. 3055/04, 21 April 2009.
Consequently, the Government is prepared to pay the applicant 5,000 (five thousand euros) to cover any pecuniary and non-pecuniary damage. This sum will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any further taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article
37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertakes to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case. ”
7.
The applicants were sent the terms of the Government’s unilateral declarations several weeks before the date of this decision. The Court has not received a response from the applicants accepting the terms of the declarations.
8.
The Court reiterates that Article
37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article
37
§
1
(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:
“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the applications”.
9.
It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an applications under Article
37
§
1
(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the cases to be continued.
10.
To this end, the Court has examined the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the
Tahsin Acar
judgment (
Tahsin Acar v. Turkey
(preliminary objections) [GC], no.
26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; see also
WAZA Sp. z o.o. v.
Poland
(dec.), no.
11602/02, 26
June
2007; and
Sulwińska v. Poland
(dec.), no.
28953/03, 18
September
2007).
11.
The Court has established in a number of cases, including those brought against Turkey, its practice concerning complaints about the lack of fairness in the proceedings before the Supreme Military Administrative Court on account of his inability to access the classified documents submitted by the Ministry of Defence to that court in the course of the judicial proceedings (see, for example,
Topal v. Turkey
, no.
3055/04, §§ 12
‑
17, 21 April 2009, and
Cevahirli v. Turkey
, no. 15067/04, §§
10-14, 19
October 2010).
12.
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the applications (Article
37
§
1
(c)).
13.
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the applications (Article 37 § 1
in fine
).
14.
The Court considers that these amounts should be converted into currency of the respondent State at the rate applicable at the date of payment, and paid within three months from the date of notification of the Court’s decision issued in accordance with Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to settle within this period, simple interest shall be payable on the amounts in question at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points.
15.
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declarations, the application could be restored to the list in accordance with Article
37 § 2 of the Convention (
Josipović v. Serbia
(dec.), no. 18369/07, 4
March 2008).
16.
In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list.
For these reasons, the Court, unanimously,
Decides to join the applications;
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the applications out of its list of cases in accordance with Article
37
§
1
(c) of the Convention.
Done in English and notified in writing on 28 September 2017.
Hasan Bakırcı
Nebojša Vučinić
Deputy Registrar
President
Appendix
Application no.
Lodged on
Applicant
Date of birth
Place of residence
Represented by
63383/10
24/08/2010
Murat AKÇOR
04/09/1990
Aydın
İsmail Hakkı KÜÇÜK
63847/10
22/09/2010
Levent BİBER
26/05/1967
Ankara
Ali Sami SEREZLİ
40980/11
21/12/2010
Can ZENGİN
09/08/1987
Ankara
Levent TÜRKOĞLU