CtEDO 20.02.2018 Auto

PARILTI AND AKSEL v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
20.02.2018
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
PARILTI AND AKSEL v. TURKEY (CtEDO, 2018)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA DECIZIE Cereri nr. 57357/08 și nr. 57371/08 Gökhan PARILTI împotriva Turciei și Necati AKSEL împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 20 februarie 2018 în calitate de comitet compus din: Ledi Bianku, președinte, Nebojša Vučinić, Jon Fridrik Kjølbro, judecători și Hasan Bakırcı, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse la 14 noiembrie 2008, având în vedere declarațiile depuse de guvernul contestat la 15 noiembrie 2017, care solicită Curții să elimine cererile din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la aceste declarații, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul în primul caz, dl Gökhan Parıltı, este un național turc, născut în 1989 și locuiește în Ankara. Reclamantul în al doilea caz, dl Necati Aksel, este un național turc, născut în 1989 și trăiește în Manisa. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dna Taș, un avocat care practică în Ankara. Guvernul turc (“ Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la presupusa lipsă de echitate în cadrul procedurii dinainte de Curtea Administrativă Supremă Militară, din cauza incapacității lor de a accesa documentele clasificate prezentate de Ministerul Apărării la această instanță în cursul procedurii judiciare. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 15 noiembrie 2017, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă declarații unilaterale în vederea soluționării problemei formulate de cererile. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine aceste cereri din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 din Convenție. Pentru fiecare caz, Guvernul a prezentat declarații separate, care se citesc după cum urmează: „Guvernul dorește să exprime prin prezenta declarație unilaterală că incapacitatea reclamantului de a accesa documentele clasificate prezentate de Ministerul Apărării a încălcat dreptul său la un proces echitabil, având în vedere jurisprudența bine stabilită a Cevahirli c. Turcia nr.15067/04, 19 octombrie 2010 și Topal c. Turcia , nr. 3055/04, 21 aprilie 2009. Prin urmare , Guvernul este pregătit să plătească reclamantului 5.000 EUR ( cinci mii euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral. Această sumă va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și va fi eliberată de orice alte taxe care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului...” Reclamanții au primit termenii declarațiilor unilaterale ale Guvernului cu câteva săptămâni înainte de data prezentei decizii. Prin scrisorile din 13 decembrie 2017, reprezentantul reclamanților a indicat că nu au fost satisfăcuți cu termenii declarațiilor unilaterale. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererilor”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazurilor. 10. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 11. Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Turciei, practica sa privind plângerile cu privire la lipsa de echitate în cadrul procedurii dinainte de Curtea Supremă Administrativă Militară, având în vedere incapacitatea de a accesa documentele clasificate prezentate de Ministerul Apărării la această instanță în cursul procedurii judiciare (a se vedea, de exemplu, Topal v. Turcia , nr. 3055/04, §§ 12-17, 21 aprilie 2009, și Cevahirli v. Turcia , nr. 15067/04 , § 10-14, 19 octombrie 2010). 12. Având în vedere natura admiterilor conținute în declarațiile guvernului, precum și cuantumul compensației propuse de Curte consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor (art. 37 §§ §§ § (c)). 13. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită continuarea examinării cererilor (art. 37 § 1 amenda 14. Curtea consideră că sumele propuse în declarațiile ar trebui convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În caz de nerezolvare în această perioadă, dobânzile simple se plătesc pe sumele în cauză la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. 15. În cele din urmă, Curtea constată că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarațiilor lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 16. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazurile. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Hotărăște să se alăture cererilor; ia act de termenii declarației guvernamentale în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să scoată cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenție. Adoptate în limba engleză și notificate în scris la 22 martie 2018. Hasan Bakırcı Ledi Bianku Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă