CtEDO 22.01.2019 Auto

KALIK v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
22.01.2019
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KALIK v. TURKEY (CtEDO, 2019)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 1743/10 Ahmet KALIK împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 22 ianuarie 2019 în calitate de comitet compus din: Paul Lemmens, președinte, Jon Fridrik Kjølbro, Ivana Jelić, judecători și Hasan Bakırcı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 16 noiembrie 2009, Având în vedere declarația prezentată de Guvernul contestat la 19 noiembrie 2018 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Ahmet Kalık, este un național turc, născut în 1977 și locuiește în Istanbul. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl .N. Girasun, un avocat care practică în Diyarbakır. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție pentru presupusul lipsă de echitate în cadrul procedurii dinainte de Curtea Administrativă Supremă Militară, având în vedere incapacitatea sa de a accesa documentele clasificate prezentate de Ministerul Apărării la această instanță în cursul procedurii judiciare. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 17 octombrie 2018, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul dorește să exprime prin intermediul declarației unilaterale că incapacitatea reclamantului de a accesa documentele clasificate prezentate de Ministerul Apărării a încălcat dreptul la un proces echitabil în lumina jurisprudenței bine stabilite a Cevahirli Turcia, nr. 15067/04, 19 octombrie 2010 și Topal Turcia, nr. 3055/04, 21 aprilie 2009. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului 5.000 (cincă mii de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral. Această sumă va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și va fi eliberată de orice alte taxe care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Cu o scrisoare de 19 Noiembrie 2018, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 10. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, 75-77, ECHR 2003-VI; a se vedea și WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 11. Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Turciei, practica sa privind plângerile cu privire la lipsa de echitate în cadrul procedurii dinaintea Curții Supreme de Administrație Militară, din cauza incapacității sale de a accesa documentele clasificate prezentate de Ministerul Apărării la această instanță în cursul procedurii judiciare (a se vedea, de exemplu, Topal v. Turcia , nr. 3055/04 , §§ 17, 21 aprilie 2009, și Cevahirli v. Turcia , nr. 15067/04 , §§ 10-14, 19 octombrie 2010 . 12. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 §§ §§ §§ c)). 13. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § în amenda 14. Curtea consideră că suma propusă ar trebui convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În caz de nerespectare a acestei perioade, dobânzile simple se plătesc pe suma în cauză la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. 15. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 16. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 §§ c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 14 februarie 2019. Hasan Bakırcı Paul Lemmens Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă