CtEDO 11.06.2020 Auto

BARAN v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
11.06.2020
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BARAN v. TURKEY (CtEDO, 2020)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 68041/11 Tahir BARAN împotriva Turciei (a se vedea tabelul anexat) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 11 iunie 2020 în calitate de comitet compus din: Ivana Jelić, președinte, Arnfinn Bårdsen, Darian Pavli, judecători și Liv Tigerstedt, grefier interimar al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 25 august 2011, Având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Detaliile reclamantului sunt prezentate în tabelul anexat. Reclamantul a fost reprezentat de dl R. Sayğın, avocat practicant în Van. Plângerile reclamantului în temeiul articolului 6 §§ § 1 și 3 litera (c) din Convenție cu privire la nedreptatea procedurii penale împotriva acestuia din cauza restricției sistemice impuse asupra dreptului său de acces la un avocat în cursul etapei preliminare și utilizarea declarațiilor pe care le-a făcut în absența unui avocat pentru a-l condamna („Guvernul”). Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor formulate de aceste plângeri și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul Turciei recunoaște că în acest caz s-a încălcat drepturile reclamantului în temeiul articolului 6 §§ § 1 și 3 din Convenție, având în vedere jurisprudența bine stabilită a Curții. Guvernul reamintește, de asemenea, că legea nr. 4928 din 15 iulie 2003 a abrogat dispoziția privind restricția sistemică privind dreptul de acces la un avocat. Guvernul subliniază, de asemenea, că art. 311 alineatul (1) litera (f) din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat de Legea nr. 7145 din 31 iulie 2018, necesită acum redeschiderea procedurilor penale în cazurile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în urma unei soluții prietenoase sau a unei declarații unilaterale. Guvernul consideră că remedierea menționată este capabilă să ofere remediere în ceea ce privește plângerile reclamantului în temeiul articolului 6 din Convenție. Guvernul oferă astfel să plătească reclamantul Tahir BARAN, 500 EUR (cincă) Sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi taxat reclamantului în vederea soluționării cauzei menționate mai sus pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă va fi convertită în lira turcă la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de către Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Prin scrisoarea din 18 martie 2020, reprezentantul reclamantului a indicat că reclamantul nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale, deoarece daunele reclamantului erau ireparabile și că suma oferită de Guvern era prea scăzută. Curtea observă că art. 37 § (c) îi permite să tragă un caz din lista sa dacă: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 § 1 (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea, în special, hotărârea Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§§ 75 77, CEDO 2003-VI). Curtea a stabilit jurisprudența clară și extinsă privind plângerile referitoare la restricția sistemică privind dreptul de acces la un avocat și utilizarea declarațiilor făcute în absența unui avocat pentru condamnarea persoanelor fizice (a se vedea, printre altele, Mehmet Duman c. Turcia , nr. 38740/09, 23 octombrie 2018; Ömer Güner c. Turcia , nr. 28338/07, 4 septembrie 2018; Girișen c. Turcia , nr. 53567/07, 13 martie 2018; Canșad și alții c. Turcia , nr. 7851/05, 13 martie 2018; İzzet Çelik c. Turcia , nr. 15185/05, 23 ianuarie 2018; și Bayram Koç c. Turcia , nr. 38907/09, 5 septembrie 2017). În cazurile menționate mai sus, Curtea, fără să examineze dacă natura sistemică a restricției privind dreptul de acces al reclamantului la un avocat a fost, în sine, suficientă pentru a găsi o încălcare a articolului 6 §§ 1 și (c) din Convenție, a considerat că utilizarea declarațiilor reclamantului către poliție de către instanța de judecată, fără să examineze problema admisibilității lor și nerecuperării ulterioare a Curții de casă a acestei deficiențe, constituie o încălcare a articolului respectiv. În plus, în toate cazurile de mai sus, Curtea a considerat că constatarea unei încălcări a articolului 6 §§ 1 și 3 (c) din Convenție a constituit o satisfacție suficientă pentru prejudiciile morale suportate de reclamanții. Curtea observă că guvernul a recunoscut explicit în declarația lor unilaterală o încălcare a art. 6 § 1 și 3 din Convenție. Curtea ar dori în continuare să atragă atenția asupra faptului că, la 31 iulie 2018, Legea turcă nr. 7145 a intrat în vigoare. Articolele 4, 17, 18 și 19 din această nouă lege prevăd dreptul de a solicita deschiderea procedurii de instanță internă sau ancheta în urma hotărârii Curții de a anula un caz pe baza unei soluții prietenoase sau a unei declarații unilaterale. Potrivit jurisprudenței și practicii Curții, redeschiderea procedurii interne este cea mai adecvată modalitate de a oferi o soluție eficace la o presupusă încălcare. În acest sens, având în vedere rolul subsidiar al Curții în protecția drepturilor și libertăților garantate de Convenția și de protocoalele sale, se reamintește că aceasta intră în primul rând în favoarea autorităților naționale de a remedia orice încălcare a Convenției. Prin urmare, Curtea constată că admiterile care figurează în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propuse, consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în Protocolurile acestuia, nu impune ca aceasta să continue examinarea cererii (art. 37 § în amendă ). Această decizie nu aduce atingere posibilității reclamantului de a exercita orice altă cale de remediere disponibilă pentru a obține recurs (a se vedea Jeronovičs c. Letonia [GC], nr. 44898/10, §§ 116 118, 5 iulie 2016). În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazul. Din aceste motive, Curtea ia act, în unanimitate, de termenele declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în listă; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § litera (c) din convenție; Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 2 iulie 2020. Liv Tigerstedt Ivana Jelić Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 6 §§ 1 și 3 lit. (c) din cererea Convenției Nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral și costurile și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 68041/11 25/08/2011 Tahir BARAN 1973 Sayğın Rasim Van 10/03/2020 18/03/2020 500 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă