A cincea secțiune DECIZIE nr. 40099/09 Liana DATUNASHVILI împotriva Georgiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 19 septembrie 2017 în calitate de comitet compus din: Síofra O’Leary, președinte, Nona Tsotsoria, Ltif Hüseynov, judecători și Anne-Marie Dougin, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 29 iunie 2009, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Liana Datunashvili, este un național georgian, născut în 1964 și locuiește în Tbilisi. Guvernul georgian („Guvernul”) a fost reprezentat succesiv de agentul interimar, dna Sh. Mezurnishvili, și agentul lor, dl B. Dzamashvili, al Ministerului Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În temeiul unei hotărâri a Curții de District Mtatsminda-Krtsanisi din 22 aprilie 2003, o agenție de stat („agenția contestată”) a fost ordonată să plătească reclamantului 14.276 Laris Georgian (GEL) (aproximativ 5.600 euro (EUR)) într-o sumă forfetară, precum și o alocație lunară de invaliditate a GEL 347 (aproximativ 153). Începând cu 2 iulie 2003, atunci când Curtea de District a emis o scrisoare pentru execuție, hotărârea din 22 aprilie 2003 a devenit executivă. În baza articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul s-a plâns de incapacitatea ei de a recupera suma forfetară acordată de hotărârea din 22 aprilie 2003 și de faptul că agenția contestată i-a refuzat în continuare pensia de invaliditate pentru o perioadă de aproximativ treizeci de luni. Circumstanțe suplimentare ale cazului dezvăluit de observațiile părților La 7 decembrie 2015 a fost notificată Guvernului. Ulterior, Guvernul a prezentat documentația care a arătat că întârzierea plății forfetare și a plăților lunare au fost condiționate de faptul că agenția de lichidare a contestat în 2007. După lichidare, a fost necesar ca reclamantul să întreprindă măsuri juridice suplimentare pentru a identifica un succesor juridic al agenției contestate. Reclamantul a făcut acest lucru prin inițiarea unei proceduri juridice la 22 ianuarie 2008. Deja până la 2 iunie 2008, procedura juridică relevantă a condus la desemnarea Ministerului Dezvoltării Economice ca succesor juridic al agenției de respondenți. Cu toate acestea, până la 20 martie 2009, reclamantul a solicitat pentru prima dată Ministerul să elibereze datoria de judecată în favoarea ei. Ministerul a onorat această obligație la 10 septembrie 2009 prin creditarea de 26,100 GEL (aproximativ 10 500 EUR) pe contul reclamantului. Acesta din urmă a inclus atât suma forfetară rămasă, cât și acumularea pensiei de invaliditate reținute de reclamant pe durata de treizeci și două luni. Deși această întrebare specifică nu a fost încolo de domeniul de aplicare al plângerilor comunicate, guvernul a elaborat în continuare documente care arată că plata pensiei lunare de invaliditate a fost menținută fără nicio perturbație din septembrie 2009 până la zi. HOTĂRÂREA 10. Guvernul a susținut că cererea este abuzivă deoarece reclamantul a ascuns de la Curte informațiile referitoare la recuperarea datoriei hotărârii până la 10 septembrie 2009 (a se vedea punctul 8 de mai sus). 11. Reclamantul nu a contestat faptul că datoria de judecată a fost eliberată în circumstanțele descrise de Guvern. În ceea ce privește omisiunea sa de a menține Curtea informată cu privire la evoluțiile importante ale faptelor, ea a rămas tăcută la punctul respectiv. 12. Guvernul a observat că reclamantul nu a dat o scuză justificabilă pentru omisiunea sa de a-i ține Curtea informată despre faptele de importanță crucială pentru cazul în cauză. 13. Curtea reiterează că informațiile incomplete și, prin urmare, înșelătoare pot constitui un abuz al dreptului la cerere, în special în cazul în care informațiile se referă chiar la centrul cauzei și nu sunt furnizate explicații suficiente pentru faptul că nu se divulgă această informație (a se vedea, de exemplu, Hadrabova c. Republica Cehă (dec.), nr. 42165/02 și 466/03 , 25 septembrie 2007). 14. În conformitate cu argumentul guvernamental, Curtea constată că reclamantul nu a dat o explicație valabil pentru faptul că nu a informat Curtea cu privire la faptul că a primit integral datoria hotărârii până la 10 septembrie 2009. Acest fapt a avut loc la câteva luni de la introducerea cererii sale cu Curtea și cu mult înainte de comunicarea sa către Guvern. Având în vedere importanța acestor informații pentru determinarea corectă a prezentului caz, Curtea, trazând paralele cu cazuri similare examinate în trecut, constată că comportamentul deliberat sau negligent al reclamantului a fost contrar scopului dreptului ei individual de cerere, astfel cum este prevăzut la articolul din Convenție (între multe alte autorități, Lozinschi Moldova (dec.), nr. 33052/05 , 4 noiembrie 2008; Khvichia c. Georgia (dec.), nr. 26446/06 , 23 iunie 2009; Pirtskhalaishvili c. Georgia (dec.), nr. 44328/05 , 29 aprilie 2010; Jovanović c. Serbia (dec.) [Comitet] , nr. 40348/08 , 7 martie 2014, precum și Stojnić c. Bosnia și Herțegovina (dec.), nr. 24652/09 , 6 octombrie 2015). 15. În consecință, cererea trebuie respinsă ca abuzivă, în conformitate cu art. 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă.
Application no. 40099/09
Liana DATUNASHVILI
against Georgia
The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 19
September 2017 as a Committee composed of:
Síofra O’Leary,
President,
Nona Tsotsoria,
Lәtif Hüseynov,
judges,
and Anne-Marie Dougin,
Acting Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 29 June 2009,
Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant,
Having deliberated, decides as follows:
1.
The applicant, Ms Liana Datunashvili, is a Georgian national, who was born in 1964 and lives in Tbilisi.
2.
The Georgian Government (“the Government”) were successively represented by their Acting Agent, Ms Sh. Mezurnishvili, and their Agent, Mr B. Dzamashvili, of the Ministry of Justice.
3.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
A.
As the case stood prior to its communication
4.
By virtue of a judgment of the Mtatsminda-Krtsanisi District Court dated 22 April 2003, a State agency (“the respondent agency”) was ordered to pay the applicant 14,276 Georgian Laris (GEL) (approximately 5,600
euros (EUR)) in a lump sum as well as a monthly disability allowance of GEL
347
(approximately EUR 153).
5.
As of 2 July 2003, when the District Court issued a writ for execution, the judgment of 22 April 2003 became enforceable.
6.
Relying on Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1, the applicant complained about her inability to retrieve the lump sum awarded by the judgment of 22 April 2003, and that the respondent agency had further withheld from her the disability pension for the period of some thirty months.
B.
Additional circumstances of the case disclosed by the parties’
observations
7.
On 7 December 2015 notice of the application was given to the Government.
8.
Subsequently, the Government submitted documentation which showed that the delay in the payment of the lump sum and the monthly payments had been conditioned by the fact of the liquidation of the respondent agency in 2007. After the liquidation, it was necessary for the applicant to undertake additional legal steps in order to identify a legal successor to the respondent agency. The applicant had done so by initiating a legal procedure on 22 January 2008. Already by 2 June 2008, the relevant legal procedure had led to the designation of the Ministry of Economic Development as the legal successor to the respondent agency. However it was as late as 20 March 2009 that the applicant had requested for the first time the Ministry to discharge the judgment debt in her favour. The Ministry had honoured that obligation on 10 September 2009 by crediting GEL 26,100 (approximately EUR 10,500) onto the applicant’s account. The latter amount included both the outstanding lump sum and the accumulation of the disability pension withheld from the applicant for the duration of thirty-two months.
9.
Although this particular question was beyond the scope of the communicated complaints, the Government further produced documents showing that the payment of the monthly disability pension had been maintained without any disruption since September 2009 up to day.
10.
The Government argued that the application was abusive since the applicant had concealed from the Court the information concerning the retrieval of the judgment debt by 10 September 2009 (see paragraph 8
above).
11.
The applicant did not dispute that the judgment debt had been discharged in the circumstances described by the Government. As to her omission to keep the Court informed of the important factual developments, she remained silent on that point.
12.
The Government commented that the applicant had failed to give a justifiable excuse for her omission to keep the Court informed of the facts of crucial importance for the case at stake.
13.
The Court reiterates that incomplete and therefore misleading information may amount to an abuse of the right of application, especially if the information concerns the very core of the case and no sufficient explanation is given for the failure to disclose that information (see, for instance,
Hadrabova v. the Czech Republic
(dec.), nos.
42165/02
and
466/03
, 25
September 2007).
14.
In line with the Government’s argument, the Court notes that the applicant failed to give a valid explanation for her failure to inform the Court of the fact that she had received the judgment debt in its entirety by 10
September 2009. That fact had occurred just a few months after the introduction of her application with the Court and well before its communication to the Government. Having regard to the importance of that information for the proper determination of the present case, the Court, drawing parallels with similar cases examined by it in the past, finds that the either deliberate or negligent conduct of the applicant was contrary to the purpose of her right of individual petition as provided for in Article
34
of the Convention (compare, amongst many other authorities, with
Lozinschi
v.
Moldova
(dec.), no.
33052/05
, 4
November
2008;
Khvichia v.
Georgia
(dec.), no.
26446/06
, 23 June 2009;
Pirtskhalaishvili v.
Georgia
(dec.), no.
44328/05
, 29 April 2010;
Jovanović v.
Serbia
(dec.)
[Committee], no.
40348/08
, 7
March 2014, and also
Stojnić v. Bosnia and Herzegovina
(dec.), no.
24652/09
, 6
October 2015).
15.
The application must accordingly be rejected as abusive, pursuant to Article
35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.
For these reasons, the Court, unanimously,
Declares
the application inadmissible.
Done in English and notified in writing on 12 October 2017.
Anne-Marie Dougin
Síofra O’Leary
Acting Deputy Registrar
President