CtEDO 19.09.2017 Auto

DIAKONIDZE v. GEORGIA

RESPONDENT
GEO
HOTĂRÂRE
19.09.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DIAKONIDZE v. GEORGIA (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

A cincea secțiune decizia nr. 33201/07 Robert DIAKONIDZE împotriva Georgiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care așeză la 19 septembrie 2017 în calitate de comitet compus din: Síofra O’Leary, președinte, Nona Tsotsoria, Ltif Hüseynov, judecători și Anne-Marie Dougin, grefier interimar, având în vedere cererea depusă la 28 iunie 2007, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Dl Robert Diakonidze, este un național georgian, născut în 1945 și trăiește în Tbilisi. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl D. Dekanoidze, un avocat practicant în Tbilisi. Guvernul georgian („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl L. Meskhoradze, al Ministerului Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. A. Ca caz a fost înaintea comunicării sale Prin hotărârea Curții de district Vake-Saburtalo din 4 Mai 2004, Ministerul Finanțelor a fost ordonat să plătească reclamantului 28,102 dolari americani (aproximativ 23,300 euro (EUR)). Hotărârea din 4 mai 2004 a devenit finală la 31 ianuarie 2007, când Curtea Supremă a încheiat irrevocabil, prin decizia sa, procedura civilă. La 14 februarie 2007, Curtea municipală Tbilisi a emis o scrisoare de execuție, respingând astfel hotărârea din 4 mai 2004 aplicabilă de la data respectivă. Considerând la art. 6 § 1 din Convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul s-a plâns de incapacitatea sa de a recupera datoria de judecată din partea Ministerului Intervenit. La 14 ianuarie 2015 a fost comunicată Guvernului. Guvernul a prezentat documentație care a arătat că, în urma negocierilor cu autoritatea de executare, reclamantul a convenit, în scris, la 16 aprilie 2008, că datoria de judecată îi va fi plătită în trei tranșe pe parcursul perioadei de trei luni. Aceste tranșe au avut loc la 22 aprilie, 27 mai și 2 iunie 2008. Astfel, până la ultima dată, reclamantul a primit datoria de judecată de 23,300 EUR în întregime. Guvernul a susținut că cererea a fost abuzivă deoarece reclamantul a ascuns de la Curte informațiile referitoare, în primul rând, la acordul său cu planul de plată propus de Ministerul Finanțelor și, în al doilea rând și cel mai important, la faptul de a recupera datoria hotărârii până la 2 iunie 2008 în întregime. 11. Reclamantul nu a contestat faptul că datoria de judecată a fost eliberată în circumstanțele descrise de Guvern (a se vedea punctul 9 de mai sus). El nu a furnizat nici o explicație privind motivul pentru care nu a informat Curtea cu privire la aceste evoluții mai devreme. 12. Guvernul a observat că reclamantul nu a dat o scuză justificabilă pentru omisiunea sa de a-i ține Curtea informată de faptele de importanță crucială pentru cazul în cauză. 13. Curtea reiterează că informațiile incomplete și, prin urmare, înșelătoare pot constitui un abuz al dreptului la cerere, în special în cazul în care informațiile se referă chiar la centrul cauzei și nu sunt furnizate explicații suficiente pentru faptul că nu se divulgă această informație (a se vedea, de exemplu, Hadrabova c. Republica Cehă (dec.), nr. 42165/02 și 466/03 , 25 septembrie 2007). 14. În conformitate cu argumentul guvernamental, Curtea remarcă că reclamantul nu a dat o explicație valabil pentru faptul că nu a informat Curtea cu privire la faptul că a fost prima dată de acord să primească datoria hotărârii în mai multe tranșe și că, cel mai important, a recuperat datoria în întregime până la 2 iunie 2008 (a se vedea punctul 9 mai sus). Toate aceste fapte au avut loc cu mult înainte de comunicarea acestui caz către Guvern. Având în vedere semnificația acestor informații pentru determinarea corectă a prezentului caz, Curtea, trazând paralele cu cazuri similare examinate în trecut, constată că comportamentul deliberat sau negligent al reclamantului a fost contrar scopului dreptului său individual de cerere, astfel cum este prevăzut la articolul din Convenție (între multe alte autorități, Lozinschi v. Moldova (dec.), nr. 33052/05 , 4 noiembrie 2008; Khvichia v. Georgia (dec.), nr. 26446/06 , 23 iunie 2009; Pirtskhalaishvili v. Georgia (dec.), nr. 44328/05 , 29 aprilie 2010; Jovanović v. Serbia (dec.) [Comitet] , nr. 40348/08 , 7 martie 2014, precum și Stojnić v. Bosnia și Herțegovina (dec.), nr. 24652/09 , 6 În consecință, cererea trebuie respinsă ca abuzivă, în conformitate cu art. 35 §§ §§ a și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Eliberată în limba engleză și notificată în scris la 12 octombrie 2017. Anne-Marie Dougin Síofra O’Leary Președintele adjunct secretar interimar

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă