Comunicat la 29 septembrie 2017 Prima secțiune Cerere nr. 24721/16 I.W. împotriva Poloniei introdusă la 26 aprilie 2016 EXPOSAT DE FAPTĂ recurenta, domnul I. W., este un resortisant polonez născut în 1977 și rezident în Legion Outlanda. Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către M. Openhowski, avocat la Warszawa. Președintele secțiunii căreia i s-a atribuit cauza a decis să nu dezvăluie identitatea reclamantei [art. 47 alineatul (4) din Regulamentul de procedură al Curții]. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. În 2004, reclamanta a fost în Regatul Unit. În februarie 2012, a dat naștere unei fete, I., fructul unei legături scurte cu F.A., un resortisant britanic. Acesta din urmă având îndoieli cu privire la paternitatea sa în ceea ce privește I., reclamanta La 12 mai 2014, o instanță britanică i-a atribuit F.A. o pensie alimentară. la 3 septembrie 2014, a declarat că numai instanțele britanice erau competente să cunoască chestiuni legate de copil, a statuat cu privire la dreptul de a vizita F.A. pe lângă F.A. pe de altă parte și a pronunțat o interdicție pentru fiecare părinte de a ieși cu I. de pe teritoriul britanic fără consimțământul acesteia din urmă sau al celuilalt părinte. În aceeași zi, F.A. a aflat de la poliția britanică că reclamanta era parte cu copilul în Polonia. La 8 septembrie 2014, o instanță britanică a ordonat returnarea imediată a copilului în Regatul Unit și a condamnat-o pe reclamantă să se prezinte în fața sa la 30 septembrie 2014, ora 10:00. O infracțiune care face obiectul unor sancțiuni penale, inclusiv o pedeapsă cu închisoarea. Procedura inițiată în Polonia în temeiul Convenției de la Haga la 18 noiembrie 2014, bazată pe Convenția de la Haga, F.A., a inițiat o procedură în fața Tribunalului Districtual Legion A solicitat întoarcerea imediată a copilului în Regatul Unit printr-o decizie din 29 iunie 2015, tribunalul de district a respins cererea F.A. Luând în considerare, printre altele, declarațiile părinților copilului și ale bunicii sale materne, expertiza psihologică desfășurată în speță și hotărârile pronunțate de instanțele britanice, el a considerat că menținerea copilului în Polonia era ilegală, pe motiv că aceasta era reținută fără acordul tatălui și cu încălcarea hotărârii instanței britanice din 3 septembrie 2013. Cu toate acestea, s-a considerat că întoarcerea copilului, în vârstă de trei ani, în Regatul Unit, fără mama sa ar putea să o plaseze într-o situație intolerabilă în sensul articolului 13 din Convenția de la Haga. În această privință, el a luat în considerare următoarele: experiența psihologică stabilită în speță a arătat că recurenta ocupă un loc central și dominant în viața copilului: : ea a fost ocupată singură de la nașterea ei și a avut toate nevoile sale, emoționale și materiale ; copilul a fost bine integrat în mediul său din Polonia, a fost înflorit și a participat la activitățile de periculozitate ; separarea de mama sa și de mediul actual ar putea compromite sentimentul de siguranță și de bunăstare și ar duce la o regresie în dezvoltarea sa ; F.A., deși a simțit afecțiune pentru copil și simte că este responsabil, nu și-a cunoscut necesitățile și nici nu a avut experiență în îngrijirea copiilor mici relația conflictuală dintre reclamantă și F.A. și lipsa unor legături emoționale între acestea ar putea afecta bunăstarea copilului în cazul în care acesta se întoarce în Regatul Unit ; F.A. și recurenta nu cooperau în interesul copilului și nu comunicau cu privire la aspecte legate de acesta decât prin intermediul avocaților lor sau prin intermediul unor hotărâri judecătorești; situația materială a reclamantei din Regatul Unit era afectată după nașterea copilului; : Pentru a se putea ocupa de acest lucru, ea a trebuit să renunțe la munca sa cu normă întreagă și trebuia să se bazeze acum pe sprijinul financiar al rudelor sale ; în cazul în care s-ar întoarce în Regatul Unit, ea ar fi lipsit de locuri de muncă și fără resurse și nu ar mai avea posibilitatea de a primi ajutor de la părinții săi ; declarațiile F.A. conform cărora, în cazul în care copilul se întoarce împreună cu mama sa, el ar fi dispus să-i ajute material și ar renunța la urmărirea penală împotriva acesteia din urmă erau insuficiente pentru a servi drept bază pentru o decizie favorabilă față de el, dacă acceptarea ofertei sale de către persoana în cauză ar risca să o plaseze într-o situație de dependență față de el ; or acest lucru nu ar contribui la bunăstarea copilului în cazul în care se întoarce în Regatul Unit, reclamanta și-a exprimat dreptul la sancțiuni penale și la o pedeapsă de încarcerare ; separarea de copilul care ar putea rezulta din aceasta ar fi împotriva interesului acesteia din urmă decizia de respingere a cererii prezentate de F.A. a vizat să ofere copilului posibilitatea de a crește pe lângă mama sa într-un mediu în care aceasta era integrată și familiarizată. Prin decizia din 17 noiembrie 2015, care a stat la baza unei acțiuni formulate de F.A. împotriva deciziei din 29 iunie 2015, Tribunalul Regional din Varșovia ( A modificat decizia atacată și a ordonat întoarcerea lui I. în Regatul Unit până la 16 decembrie 2015 cel târziu. În motivele sale, Tribunalul a examinat următoarele: nu a acordat nicio controversă că reținerea copilului în Polonia era ilegală reclamanta căuta să-l îndepărteze pe tatăl lui I. viața ei, mergând împotriva interesului ei, înțeles ca fiind dreptul ei de a fi în contact cu ambii părinți și de a cunoaște familia sa părintească, cu excepția cazului în care aceștia ar reprezenta un pericol pentru ea; în acest caz, în exercitarea drepturilor și obligațiilor sale față de copil, F.A. nu a fost făcut vinovat de nici un abuz sau neglijență; inconvenientele legate în mod necesar de situația în caz de returnare nu justifică concluzia conform căreia copilul ar fi plasat într-o situație intolerabilă în sensul convenției de la Haga; într-adevăr, separarea sa de reclamantă ar fi traumatizantă pentru ea și dăunătoare pentru buna sa dezvoltare, dar, în absența unor circumstanțe care ar putea justifica în mod obiectiv refuzul recurentei de a se întoarce în Regatul Unit cu copilul, decizia în această privință îi afecta numai pe cei interesați; în speță, eventualele dificultăți legate de reinstalarea recurentei în Regatul Unit, țară în care își avea reședința pe termen lung, nu au fost de nesuportat din moment ce F.A. și a declarat că era pregătit să renunțe la urmărirea penală împotriva reclamantei și să o ajute, printre altele, material, prin punerea la dispoziție a apartamentului său timp de trei luni în schimbul plății cheltuielilor și, la sfârșitul acestei perioade, prin intermediul unei chirii moderate de 500 de lire sterline (GBP). Dreptul intern și internațional relevant Dispozițiile legislației naționale și internaționale relevante în speță sunt expuse, printre altele, în hotărârea P.P. c. Polonia 8677/03, din 8 ianuarie 2008) și în Decizia K.H. c. Polonia (dec.), nr. 6809/14, din 20 octombrie 2015). Invocând articolele 3, 6 și 8 din convenție, recurenta se plânge de decizia prin care fiica sa se întoarce în Regatul Unit. ÎNTREBARE CU PĂRȚILE A existat o încălcare a dreptului la respectarea vieții de familie, în sensul articolului 8 din convenție, ca urmare a deciziei prin care se dispune înapoierea copilului reclamantei în Regatul Unit? Părțile sunt invitate să furnizeze informații cu privire la eventualele evoluții din cauza deciziei menționate anterior.
Communiquée le 29 septembre 2017
Requête n
o
24721/16
I.W.
contre la Pologne
introduite le 26 avril 2016
La requérante, M
me
e
R.
Openhowski, avocat à Warszawa. Le président de la section à laquelle l’affaire a été attribuée a décidé de ne pas révéler l’identité de la requérante (article 47 § 4 du règlement de la Cour).
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
En 2004, la requérante s’installa au Royaume-Uni. En février 2012, elle donna naissance à une fille, I., fruit d’une brève liaison avec F.A., un ressortissant britannique. Ce dernier ayant des doutes sur sa paternité à l’égard de I., la requérante éleva l’enfant seule. Les intéressés n’auraient eu aucun contact jusqu’à la mi-mai 2013 environ, date à laquelle F.A. aurait appris l’existence d’une demande de la requérante tendant à sa condamnation au paiement d’une pension alimentaire. Un test ADN pratiqué à l’occasion de la procédure y afférente établit la paternité de F.A. à l’égard de I. Depuis le mois de septembre 2013, F.A. verse une pension alimentaire à la requérante.
Le 12 mai 2014, un tribunal britannique attribua à F.A. l’autorité parentale à l’égard de I. Le 3 septembre 2014, il déclara que seules les juridictions britanniques étaient compétentes pour connaître des questions concernant l’enfant, statua sur le droit de visite de F.A. auprès d’elle et prononça une interdiction pour chaque parent de sortir avec I. du territoire britannique sans le consentement de cette dernière ou celui de l’autre parent. Le même jour, F.A. apprit par la police britannique que la requérante était partie avec l’enfant en Pologne.
Le 8 septembre 2014, un tribunal britannique ordonna le retour immédiat de l’enfant au Royaume-Uni et condamna la requérante à comparaître devant lui le 30 septembre 2014 à 10 heures. Il indiqua que, en cas de non
‑
application de cette mesure, la requérante serait déclarée coupable de
contempt of court
, une infraction passible de sanctions pénales incluant une peine d’emprisonnement.
La procédure déclenchée en Pologne en application de la Convention de la Haye
Le 18 novembre 2014, se fondant sur la Convention de La Haye, F.A. engagea une procédure devant le tribunal de district de Legionowo («
le tribunal de district
»). Il demandait à cette juridiction d’ordonner le retour immédiat de l’enfant au Royaume-Uni.
Par une décision du 29 juin 2015, le tribunal de district rejeta la demande de F.A. Prenant en compte, notamment, les déclarations des parents de l’enfant et de sa grand-mère maternelle, les expertises psychologiques menées en l’espèce et les décisions rendues par les juridictions britanniques, il jugea que le maintien de l’enfant en Pologne était illicite, au motif qu’elle était retenue sans l’accord du père et en violation de la décision du tribunal britannique du 3 septembre 2013. Il estima néanmoins que le retour de l’enfant, âgée de trois ans, au Royaume
‑
Uni sans sa mère était susceptible de la placer dans une situation intolérable au sens de l’article
13 de la Convention de La Haye. À cet égard, il releva ce qui suit :
–
l’expertise psychologique établie en l’espèce faisait apparaître que la requérante occupait une place centrale et prépondérante dans la vie de l’enfant
: elle s’en était occupée seule depuis sa naissance et pourvoyait à l’ensemble de ses besoins, affectifs et matériels ; l’enfant était bien intégrée dans son milieu en Pologne, était épanouie et participait aux activités périscolaires
; la séparation d’avec sa mère et d’avec son environnement actuel risquerait de compromettre son sentiment de sécurité et son bien-être et entraînerait une régression dans son développement
; F.A., bien qu’il éprouvât de l’affection pour l’enfant et s’en sentît responsable, ne connaissait pas ses besoins et n’avait pas non plus d’expérience dans la garde de jeunes enfants
;
–
la relation conflictuelle entre la requérante et F.A. et l’absence de liens affectifs entre eux risqueraient de porter préjudice au bien-être de l’enfant en cas de retour de celle-ci au Royaume-Uni
; F.A et la requérante ne coopéraient pas dans l’intérêt de l’enfant et ne communiquaient sur des questions la concernant que par l’intermédiaire de leurs avocats ou au moyen de décisions juridictionnelles ;
–
la situation matérielle de la requérante au Royaume-Uni s’était détériorée après la naissance de l’enfant
: pour pouvoir s’en occuper, l’intéressée avait dû renoncer à son travail à temps plein et devait désormais compter sur le soutien financier de ses proches ; en cas de retour au Royaume-Uni, elle serait sans emploi et sans ressources et n’aurait plus la possibilité de se faire aider par ses parents
; les déclarations de F.A. selon lesquelles, en cas de retour de l’enfant accompagnée de sa mère, il serait disposé à les aider matériellement et renoncerait aux poursuites à l’encontre de cette dernière étaient insuffisantes pour servir de base à une décision favorable à son égard dès lors que l’acceptation de son offre par l’intéressée risquerait de la placer dans une situation de dépendance vis-à-vis de lui
; or cela ne contribuerait pas au bien-être de l’enfant
;
–
en cas de retour au Royaume-Uni, la requérante s’exposait à des sanctions pénales et à une peine d’incarcération
; la séparation d’avec l’enfant susceptible d’en résulter irait à l’encontre de l’intérêt de cette dernière
;
–
la décision portant rejet de la demande présentée par F.A. visait à donner à l’enfant l’opportunité de grandir auprès de sa mère dans un milieu dans lequel elle était intégrée et qui lui était familier.
Par une décision du 17 novembre 2015, statuant sur un recours que F.A. avait formé contre la décision du 29 juin 2015, le tribunal régional de Varsovie («
le tribunal régional
») modifia la décision attaquée et ordonna le retour de I. au Royaume-Uni le 16 décembre 2015 au plus tard. Dans ses motifs, le tribunal observa ce qui suit
:
–
il ne prêtait à aucune controverse que la rétention de l’enfant en Pologne était illicite
;
–
la requérante cherchait à écarter le père de I. de la vie de celle-ci, allant à l’encontre de l’intérêt de cette dernière, entendu comme étant le droit pour elle d’être en contact avec ses deux parents et de connaître sa famille paternelle, sauf si ces derniers représenteraient un danger pour elle; en l’espèce, dans l’exercice de ses droits et obligations envers l’enfant, F.A. ne s’était rendu coupable d’aucuns abus ou négligence ;
–
les désagréments nécessairement liés à la situation vécue en cas de retour ne justifiaient pas la conclusion selon laquelle l’enfant serait placée dans une situation intolérable au sens de la Convention
de La Haye ; certes, sa séparation d’avec la requérante serait traumatisante pour elle et préjudiciable pour son bon développement mais, en l’absence de circonstances pouvant objectivement justifier un refus de la requérante de retourner au Royaume-Uni avec l’enfant, la décision en la matière incombait à la seule intéressée ;
–
en l’espèce, les éventuelles difficultés liées à la réinstallation de la requérante au Royaume-Uni, pays où elle avait longtemps résidé, n’étaient pas insurmontables dès lors que F.A. s’engageait à continuer à payer la pension alimentaire due et qu’il déclarait être prêt à renoncer aux poursuites à l’encontre de la requérante et à aider celle-ci matériellement, entre autres, en mettant à sa disposition son appartement pendant trois mois en contrepartie du paiement des charges et, à l’issue de cette période, moyennant un loyer modéré de 500 livres sterling (GBP).
B.
Le droit interne et international pertinent
Les dispositions du droit interne et international pertinentes en l’espèce sont exposées, entre autres, dans l’arrêt
P.P. c. Pologne
(n
o
8677/03, du 8
janvier 2008), et dans la décision
K.H. c. Pologne
((déc.), n
o
6809/14, du 20
octobre 2015).
Invoquant les articles 3, 6 et 8 de la Convention, la requérante se plaint de la décision ordonnant le retour de sa fille au Royaume-Uni.
Y a-t-il eu violation du droit au respect de la vie familiale, au sens de l’article 8 de la Convention, du fait de la décision ordonnant le retour de l’enfant de la requérante au Royaume-Uni?
Les parties sont invitées à fournir les informations sur des éventuels développements dans l’affaire postérieurs à la décision susmentionnée.