SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 59785/08 Avio RAIA împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află la 17 octombrie 2017 într-un comitet format din Aleš Pejchal, președinte, Armen Harutyunyan, Jovan Ilievski, judecători, și Renata Degener, adjunctă secțiunii, având în vedere cererea formulată la 6 octombrie 2008, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 19 iulie 2017 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Avio Raia, este un resortisant italian născut în 1929 și rezident în Roma. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul A. Sgattoni, avocat la Grottommere. Guvernul italian ( A fost reprezentat de co-agentul său, P. Acardo. Cererea a fost comunicată guvernului din statul membru în care a fost depusă cererea, partea reclamantă a susținut că durata procedurii la care a fost parte a fost excesivă și că suma obținută în cadrul procedurii de procedură a fost insuficientă și a invocat art. 6 alineatul (1) din convenție. În urma eșecului încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, printr-o scrisoare din 19 iulie 2017, guvernul a prezentat o declarație unilaterală pentru a soluționa problema ridicată de cerere și a invitat Curtea să șteargă rolul acesteia în aplicarea articolului 37 din Convenție. Guvernul italian recunoaște că reclamantul domnul Avio Raia a suferit încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție, din cauza duratei legale a procedurii interne care nu a fost compensată suficient de remediul intern și oferă pentru a remedia încălcarea sumei de 4 500 EUR (patru mii cinci sute de euro), acoperind orice prejudiciu moral și 2 000 EUR (două mii de euro), care acoperă ansamblul cheltuielilor și cheltuielilor de judecată. Suma totală va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumelor în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Guvernul italian consideră că recunoașterea încălcării și suma oferită constituie o redresare adecvată și că nu se mai justifică continuarea examinării cererii și solicită Curții să o elimine din rol Reclamantul nu a formulat niciun comentariu. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea a examinat declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI, WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit într-un anumit număr de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva statului Italia, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului la un proces într-un termen rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43 CEDH 2000 VII, Cocchiarella c. Italia [GC], n 64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006 Majewski c. Polonia, n 52690/99, 11 octombrie 2005 și Wende și Kukówka c. Polonia , n 56026/00, 10 mai 2007). Având în vedere natura concesiunilor cuprinse în declarația guvernului, precum și în suma de la În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu fie supusă examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine] În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 6 alineatul (1) din convenție și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel asumate decid să elimine cererea de rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 16 noiembrie 2017. Renata Degener Aleš Pejchal Modulul Adjunct Președinte
Requête n
o
59785/08
Avio RAIA
contre l’Italie
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 17 octobre 2017 en un comité composé de
:
Aleš Pejchal,
président,
Armen Harutyunyan,
Jovan Ilievski,
juges,
et de Renata Degener,
greffière adjointe de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 6 octobre 2008,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 19 juillet 2017 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle
;
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Avio Raia, est un ressortissant italien né en 1929 et résidant à Rome. Il a été représenté devant la Cour par M
e
Le gouvernement italien («
le Gouvernement
») a été représenté par son coagent, M
me
La requête avait été communiquée au Gouvernement
.
La partie requérante alléguait que la durée de la procédure à laquelle elle a été partie était excessive et que le montant obtenu dans le cadre de la procédure « Pinto » était insuffisant. Elle invoquait l’article 6 § 1 de la Convention.
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 19
juillet 2017, le Gouvernement a présenté une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
Le Gouvernement italien reconnaît que le requérant M. Avio Raia a subi la violation de l’article 6 § 1 de la Convention, en raison de l’excessive durée de la procédure interne qui n’a pas été suffisamment indemnisée par le remède interne et offre pour réparer la violation la somme de 4
500 EUR (quatre mille cinq cents euros), couvrant tout préjudice moral et 2
000 EUR (deux mille euros), couvrant l’ensemble de frais et dépens.
Le montant total sera payé dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif des sommes en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
Le Gouvernement italien estime que la reconnaissance de la violation et le montant offert constituent un redressement adéquat, et qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête et prie la Cour de bien vouloir la rayer du rôle
»
Le requérant n’a formulé aucun commentaire.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
À cette fin, la Cour a examiné la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI,
WAZA Sp. z o.o. c. Pologne
(déc.), n
o
11602/02, 26 juin 2007, et
Sulwińska c. Pologne
(déc.), n
o
28953/03, 18
septembre 2007).
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre l’ Italie, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation du droit à un procès dans un délai raisonnable (voir, par exemple,
Frydlender c. France
[GC], n
o
‑
VII,
Cocchiarella c.
Italie
[GC], n
o
‑
V,
Majewski c. Pologne
, n
o
52690/99, 11 octobre 2005, et
Wende et Kukówka c. Pologne
, n
o
56026/00, 10 mai 2007).
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37
§
1
c)).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37
in fine
).
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 6 § 1 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article
37 § 1 c) de la Convention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 16 novembre 2017.
Renata Degener
Aleš Pejchal
Greffière adjointe
Président