YORUM RADYO TELEVIZYON YAYıNCıLıK HIZMETLERI ANONIM ȘIRKETI c. TURQUIE

Comunicarea din 23 octombrie 2017 a celei de-a doua SECȚIUNI: nr. 58904/14 YORUM RADYO TELEV o absență a atribuirii recurentei, o societate de radiodifuziune, de către Consiliul superior al la … Invocând art. 10 din Convenție, recurenta susține că, în pofida unei hotărâri a Tribunalului Administrativ în favoarea sa, obținerea unei radiodifuziuni demisionare, care i-ar permite să își efectueze radiodifuziunea fără intervenția altor radiodifuziune constituie o încălcare a libertății sale de exprimare. Invocând art. 13 din Convenție, recurenta se plânge că nu dispune de o acțiune efectivă prin intermediul căreia ar fi putut să-și prezinte traheea trasă din art. 10 din Convenție.

În acest sens, aceasta denunță decizia de neacțiune a procurorului Republicii privind plângerea pe care a depus-o împotriva membrilor Consiliului Superior al Uniunii Europene, care, în opinia sa, ar fi comis actul de a abuza de funcțiune prin executarea propriu-zisă a hotărârii judecătorești pronunțate în favoarea sa.

RĂSPUNSURI LA PĂRȚI a afectat libertatea de exprimare a recurentei și, în special, dreptul acesteia de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție, din cauza lipsei unei atribuiri a unei radiofrecvențe adecvate de către Consiliul Superior al Ö Õ Õ (a se vedea Informațiiverein Lentia și alte c. Austria, 24 noiembrie 1993, § 27, seria A nr. 276, Radio ABC c. Austria, 20 octombrie 1997, § 27, Rec., 1997-VI Leveque c. Franța (dec.), nr. 35591/97, 23 noiembrie 1999, United Christian Broadcasters Ltd c. Regatul Unit (dec.), nr. 44802/98, 7 noiembrie 2000, Demuth c. Elveția, nr. 38743/97, § 30 CEDH 2002-IX, Glas Nadejda EOOD și Anatoli Elenkov c. Bulgaria, nr. 14144/02, § 42, 11 octombrie 2007 și Centro Europa 7 S.r.l.

și Di Stefano c. Italia [GC], nr. 38433/09, § 138, CEDH 2012) În L … I… În special, hotărârea Tribunalului Administrativ din 20 aprilie 2011, confirmată prin hotărârea Consiliului de Stat din 12 decembrie 2012, a fost executată în mod corespunzător de către Consiliul Superior al Uniunii Europene din 20 aprilie 2011 de către reclamantă o radiofrecvență, a fost executată în mod corespunzător de către Consiliul Superior al Uniunii Europene De ce frecvențele radio atribuite recurentei în urma hotărârii instanței administrative îi permiteau să-și desfășoare radiodifuziunea fără interferențe cu alte transmisii?

În negativ, atribuirea către reclamantă a unei alte radiofrecvențe, care îi permitea să facă o radiodifuziune fără perturbări în orașul da úll, era imposibilă din punct de vedere tehnic A avut recurenta la dispoziția sa, după cum se prevede la art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin care ar fi putut să-și exprime vinovăția de necunoaștere a art. 10 din Convenție? În special, plângerea depusă de recurentă împotriva membrilor Consiliului Superior al Lângă 2002 pentru abuz de funcție a fost o acțiune de natură să-i soluționeze Õ absența de a atribui o radiofrecvență adecvată? Ce altă cale de recurs ar fi putut folosi reclamanta pentru a obține o radiofrecvență adecvată să-i fie atribuită

Communiquée le 23 octobre 2017

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 58904/14

YORUM RADYO TELEVİZYON YAYINCILIK HİZMETLERİ ANONİM ȘİRKETİ

contre la Turquie introduite le 21 août 2014

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’absence d’attribution à la requérante, une société de radiodiffusion, par le Conseil supérieur de l’audiovisuel d’une radiofréquence d’émission, malgré une décision de justice constatant l’illégalité de cette omission. Invoquant l’article 10 de la Convention, la requérante allègue que l’impossibilité pour elle d’obtenir une radiofréquence d’émission, qui lui permettrait d’effectuer sa radiodiffusion sans interférence d’autres radiodiffusions, malgré un jugement du tribunal administratif en sa faveur, constitue une atteinte à sa liberté d’expression. Invoquant l’article 13 de la Convention, la requérante se plaint de ne pas disposer d’un recours effectif par le biais duquel elle aurait pu présenter son grief tiré de l’article 10 de la Convention.

Elle dénonce à cet égard la décision de non-action rendue par le procureur de la République concernant la plainte qu’il a déposée contre les membres du Conseil supérieur de l’audiovisuel, qui, selon elle, auraient commis l’infraction d’abus de fonction en n’exécutant pas proprement la décision de justice rendue en sa faveur.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression de la requérante, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention à raison de l’absence d’attribution d’une radiofréquence appropriée par le Conseil supérieur de l’audiovisuel ? (voir Informationsverein Lentia et autres c. Autriche , 24 novembre 1993, § 27, série A no 276, Radio ABC c. Autriche , 20 octobre 1997, § 27, Recueil des arrêts et décisions 1997-VI , Leveque c. France (déc.), no 35591/97, 23 novembre 1999, United Christian Broadcasters Ltd c. Royaume-Uni (déc.), no 44802/98, 7 novembre 2000, Demuth c. Suisse , no 38743/97, § 30, CEDH 2002-IX, Glas Nadejda EOOD et Anatoli Elenkov c. Bulgarie , no 14134/02, § 42, 11 octobre 2007, et Centro Europa 7 S.r.l.

et Di Stefano c. Italie [GC], no 38433/09, §§ 138, CEDH 2012) Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 ? (voir, mutatis mutandis, Centro Europa 7 S.r.l.

et Di Stefano c. Italie , précité, §§ 139-158 et 186-189) ? En particulier, le jugement du tribunal administratif du 20 avril 2011, confirmé par l’arrêt du Conseil d’État du 12 décembre 2012, constatant l’illégalité du refus du Conseil supérieur de l’audiovisuel d’attribuer à la requérante une radiofréquence, a-t-il été dûment exécuté par le Conseil supérieur de l’audiovisuel ? Les radiofréquences attribuées à la requérante à la suite jugement du tribunal administratif lui permettaient-elles d’effectuer sa radiodiffusion sans interférence d’autres diffusions ? Dans la négative, l’attribution à la requérante d’une autre radiofréquence, qui lui permettrait de faire une radiodiffusion sans perturbation dans la ville d’Istanbul, était ‑ elle techniquement impossible ? 2. La requérante avait-elle à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel elle aurait pu formuler son grief de méconnaissance de l’article 10 de la Convention ? En particulier, la plainte déposée par la requérante contre les membres du Conseil supérieur de l’audiovisuel pour abus de fonction était-elle un recours de nature à remédier à son grief relatif à l’absence d’attribution d’une radiofréquence appropriée ? Quelle autre voie de recours la requérante aurait-elle pu utiliser pour obtenir qu’une radiofréquence appropriée lui soit attribuée ?