Bagirov și alții împotriva Azerbaidjanului

CAUZA DE BAGIROV ȘI ALȚII v. AZERBAIJAN (Aplicații nr. 34582/16 și altele – a se vedea lista adăugată) DIRECȚIEI Strasbourg 11 februarie 2025 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Bagirov și alții v. Azerbaidjan, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca comitet al: Darian Pavli , Președintele LÄtif Hüseynov, Úna Ní Raiheartaigh , judecători și Olga Chernishova, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererile (nus.

34582/16, 58194/16 și 58199/16 în fața Republicii Azerbaidjan întâmpinate Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de trei resortisanți azerbaiyani, Taleh Bagirov („primul reclamant”), Zulfugar Mikayilov („al doilea reclamant”) și Elman Agayev („al treilea reclamant”), ale căror detalii suplimentare sunt enumerate în tabelul adăjat; hotărârile de a anunța plângerile referitoare la articolele 3 și 5 § 3 din Convenție (înregistrate în toate cele trei cereri) și la art. 6 § 2 din Convenție (depunerea nr. 34582/16) guvernului azerigian („Guvernul”), reprezentate de agentul lor, dl Ç. δsgərov, și de a declara restul cererilor inadmisibil; observațiile părților; După deliberarea în particular la 21 ianuarie 2025, pronunța următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: OBIECTUL CAUZEI Cazul se referă la plângeri în temeiul articolului 3 și al articolului 3 din Convenție, din cauza închiderii reclamanților într-o cușă de metale într-o sala de judecată și a duratei de detenție anterioară.

Noiembrie 2015 primul reclamant, care este liderul unei mișcări religioase neregistrate, Müsęlman Birliyi (“MB”), și al doilea reclamant au fost arestat și acuzat ulterior de mai multe crime grave. Al treilea reclamant a fost arestat și acuzat din aceleași motive la 29 noiembrie 2015. Noiembrie 2015 Ministerul Afacerilor Interne și Procuratura Generală a făcut o declarație comună către mass-media în care reclamanții au fost numiti, printre altele , fondatorii MB, care au fost „creați pentru a schimba forța structurii constituționale a statului și pentru a stabili un stat religios guvernat de legea Sharia”. Declarația menționează, de asemenea, că reclamanții au organizat „un grup criminal ( cinay Noiembrie 2015, prin hotărâri ale Curții de District Nasim și a Curții de District Narimanov, respectiv, prima și a doua solicitanți au fost reținuți timp de patru și, respectiv, trei luni, în așteptarea proceselor.

Noiembrie 2015 printr-o decizie a Curții de District Nasim timp de patru luni. Ulterior, la diferite date, instanțele de primă instanță au prelungit aceste detenții anterioare. În acest sens, instanțele au folosit formularea standard, pur și simplu repetând motivele de detenție care au fost enumerate în deciziile lor inițiale de detenție anterioară procesului. Reclamanții au apelat împotriva acestor decizii, susținând că motivele oferite pentru prelungirea detenției lor preliminare nu au fost suficiente și relevante. Primul reclamant s-a plâns, de asemenea, că declarația publică comună (a se vedea punctul 3 de mai sus) au încălcat presunția sa de inocence. Cu toate acestea, Curtea de Apel a susținut deciziile instanțelor de primă instanță.

Curtea de apel nu a abordat plângerea primului reclamant că dreptul său de a fi presupus nevinovat a fost încălcat. În timpul audierii atât în instanța de primă instanță, cât și în instanța de apel, reclamanții au fost ținuți în cuști metalice în sala de judecată. În diferite date, reclamanții au solicitat Curții de District Nasim să ordone eliberarea lor pe cauțiune sau, în mod alternativ, să le pună în arestare la domiciliu. Prin hotărârile din 11 mai 2016, 17 martie 2016 și, respectiv, 7 martie 2016, Curtea de District Nasim a respins cererile reclamanților. Aceste hotărâri au fost susținute de Curtea de Apel Baku. Reclamanții s-au plâns în fața Curții în temeiul articolului 3 din Convenția că au fost supuse unor tratamente degradante, deoarece au fost ținute într-o cușcă metalică în timpul audierilor de la prima instanță și în instanța de apel privind prelungirea detenției lor anterioare.

În continuare, se bazează pe, printre altele, pe art. 3 din Convenție, reclamanții au plâns că nu au fost furnizate motive suficiente și relevante pentru continuarea sa detenție preliminară. În plus, primul reclamant s-a plâns în temeiul articolului 2 din Convenție că dreptul său de a fi presupus nevinovat a fost încălcat din cauza declarației comune formulate de autoritățile (a se vedea punctul 3 de mai sus) către mass-media înainte de condamnarea sa. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre.

Guvernul a susținut că primul reclamant a fost acuzat de infracțiuni deosebit de violente și, prin urmare, măsura de securitate în cauză (denumită în special utilizarea unei cuști metalice) nu a fost excesivă și, prin urmare, nu a ajuns la pragul de tratament degradant în sensul articolului 3. Ei au afirmat, de asemenea, că reclamanții al doilea și al treilea au eșuat căile de recurs interne și că plângerea lor a fost întemeiată în mod evident. 15. Curtea constată că această plângere nu este întemeiată în mod evident în sensul articolului 3 litera (a) din Convenție sau inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. 16. Principiile generale privind închiderea într-o cușă de metal în timpul procedurilor judiciare au fost rezumate în, printre alte autorități, Svinarenko și Slyadnev c. Rusia ([GC], nos.

32541/08 și 43441/08, §§ 113-39, CEDH 2014 (extracte) și Natig Jafarov c. Azerbaidjan (nr. 64581/16, § 37-40, 7 noiembrie 2019). 17. Curtea a constatat anterior că deținerea unei persoane într-o cușcă de metal într-o sala de judecată constituie în sine – având în vedere caracterul său obiectiv degradant, care este incompatibil cu standardele de comportament civilizat care sunt caracteristicile unei societăți democratice – un afront pentru demnitatea umană și constituie tratament degradant în încălcarea articolului 3 din convenție (a se vedea Svinarenko și Sliadnev , citați mai sus §§ 122-39; Urazov c. Rusia , nr. 42147/05 , §§ 82-83 , 14 iunie 2016; și Vorontsov și alții c. Rusia , nr. 59655/14 și alți 2 , § 31 ianuarie 2017 . 18. Având în vedere cele de mai sus, având în vedere natura obiectivă degradantă a deținerii unei persoane într-o cușcă de metale, Curtea concluzionează că dreptul reclamantului de a fi liber de tratament degradant nu a fost respectat (comparatul Natig Jafarov, citat mai sus, § 40). 19. Prin urmare, s-a constatat o încălcare a articolului 3 din Convenție.

ALTE VIOLAȚII ALEGATE DE CAUZA BON-ESTABILABITATE-LAW 20. Reclamanții au formulat, de asemenea, o plângere cu privire la continuarea lor detenție înainte de proces (a se vedea punctul 10 de mai sus), care este reglementată de jurisprudența bine stabilită a Curții. Această plângere nu este în mod manifestant bolnavă fondată în sensul articolului 35 §§ a) din Convenție, nici nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă.

Având în vedere toate elementele dinainte de aceasta, Curtea concluzionează că plângerea dezvăluie încălcarea articolului 5 § 3 din Convenție datorită eșecului instanțelor interne de a da motive relevante și suficiente pentru prelungirea detenției anterioare a reclamanților și refuzul de a aplica măsuri alternative, cum ar fi eliberarea cauțiunii sau a arestării domiciliare (în comparație, printre multe alte autorități, Allahverdiyev v. Azerbaidjan , nr. 49192/08, §§ 51-63, 6 martie 2014, și Mammadov și alții v. Azerbaidjan , nr. 35432/07, §§ 95-100, 21 februarie 2019). REZULTANDA COMPLAINTE 21. În plus, primul reclamant a formulat o plângere în temeiul articolului 2 din convenție (a se vedea punctul 11 mai sus) din cauza declarației publice comune făcute de autoritățile (a se vedea punctul 3 mai sus).

Guvernul a considerat că plângerea este inadmisibilă, deoarece a fost depusă din termenul de șase luni, deoarece reclamantul nu a ridicat decât încălcarea presupusă a presupunerii de nevinovăție în contextul procedurilor de detenție preventivă, care nu ar putea fi considerată un remediu eficace în ceea ce privește această plângere.

22. Curtea observă absența informațiilor referitoare la instrumentele juridice interne sau la exemplele jurisprudenței bine stabilite care ar putea să-i conducă să creadă că instanța internă solicitată să decidă despre detenția sa anterioară au, de asemenea, dreptul de a evalua declarația publică comună în cauză (în comparație cu alte autorități, Narbutas c. Lituania , nr. 14139/21, §§§§ 211 și 213, 19 decembrie 2023). În astfel de circumstanțe, Curtea nu este convinsă că prezenta plângere în fața instanțelor interne care au examinat problema detenției anterioare a reclamantului constituie un remediu eficace împotriva declarației impugnate. În plus, în absența oricărei părți a unor dovezi care au fost prezentate contrar, Curtea concluzionează că în sistemul juridic intern nu a existat niciun remediu eficace în ceea ce privește o plângere în temeiul articolului 2 din Convenție (contrast, printre altele autoritățile, Narbutas , citată mai sus §§§§ 214-15).

Prin urmare, această plângere ar fi trebuit să fie depusă cel târziu la șase luni de la difuzarea declarației în cauză la 26 noiembrie 2015 (comparatul Pirali Orujov c. Azerbaidjan , nr. 8460/07, § 57, 3 februarie 2011). 23. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 1 și 4 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 24. Primul reclamant a solicitat 15.000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale și 3.000 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și a Curții. 25. A doua și a treia solicitanți au solicitat fiecare 20.000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale și 4.335 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și a Curții.

26. Guvernul a susținut că creanțele erau nefondate și excesive. 27. Având în vedere documentele în posesie, Curtea consideră, de asemenea, că este rezonabil atribuirea fiecărui reclamant EUR 500 în ceea ce privește costurile și cheltuielile, și anume, pentru serviciile juridice furnizate de reprezentanții lor, dl Javad Javadov, dl Rustam Zulfugarov și dl Akif Aliyev, precum și orice impozit care poate fi taxabil reclamanților, care urmează să fie plătit în contul bancar al reprezentantului reclamanților, dl Javad Javadov.

plângerile referitoare la art. 3 și la art. 5 § 3 din Convenție admisibile și la restul cererilor inadmisibile; deține că a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție; deține că a existat o încălcare a articolului 5 § 3 din Convenție; deține litera (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 3.900 EUR (3.000 nouă sute de euro) fiecărui solicitant, plus orice impozit care poate fi impunător, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 500 EUR (cincă sute de euro) fiecărui solicitant, plus orice impozit care poate fi taxabil reclamanților, în ceea ce privește costurile și cheltuielile, care urmează să fie plătit direct în contul bancar al reprezentantului acestora; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererilor reclamanților pentru o justă satisfacție.

Adoptat în limba engleză, și notificat în scris la 11 februarie 2025, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Olga Chernishov Darian Pavli Președintele Registrul Adjunct APENDIX Lista cererilor nr. cerere nr. Denumire de caz Data introducerii Anul de naștere Anul de naștere al Reprezentantului Reprezentantului Rezidențialului și locația 34582/16 Bagirov v. Azerbaidjan 01/06/2016 Taleh Kamil oglu BAGIROV 1984 Gobustan Javad JAVADOV Baku 58194/16 Mikayilov v. Azerbaidjan 14/09/2016 Zulfugar Sadraddin oglu MIKAYILOV 1975 Khirdalan Javad JAVADOV Baku Rustam ZULFUGAROV Baku 58199/16 Agayev v. Azerbaidjan 14/09/2016 Elman Seyidamir oglu AGAYEV 1979 Lankaran Javad JAVADOV Baku Akif ALIYEV Baku

THIRD SECTION

CASE OF BAGIROV AND OTHERS v. AZERBAIJAN (Applications no. 34582/16 and 2 others – see appended list) JUDGMENT STRASBOURG 11 February 2025 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Bagirov and Others v. Azerbaijan, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Darian Pavli , President , Lətif Hüseynov, Úna Ní Raifeartaigh , judges , and Olga Chernishova, Deputy Section Registrar, Having regard to: the applications (nos.

34582/16, 58194/16 and 58199/16) against the Republic of Azerbaijan lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by three Azerbaijani nationals, Taleh Bagirov (“the first applicant”), Zulfugar Mikayilov (“the second applicant”) and Elman Agayev (“the third applicant”), whose further details are listed in the appended table; the decisions to give notice of the complaints concerning Articles 3 and 5 § 3 of the Convention (raised in all three applications) and Article 6 § 2 of the Convention (application no. 34582/16) to the Azerbaijani Government (“the Government”), represented by their Agent, Mr Ç. Əsgərov, and to declare the remainder of the applications inadmissible; the parties’ observations; Having deliberated in private on 21 January 2025, Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1. The case concerns complaints under Article 3 and Article 5 § 3 of the Convention on account of the applicants’ confinement in a metal cage in a courtroom and the duration of their pre-trial detention.

THE COURT’S ASSESSMENT

JOINDER OF THE APPLICATIONS

12. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 OF THE CONVENTION

13. The applicants maintained their complaint (see paragraph 9 above).

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

20. The applicants also raised a complaint concerning their continued pre ‑ trial detention (see paragraph 10 above), which is covered by the well ‑ established case-law of the Court. This complaint is not manifestly ill ‑ founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention, nor is it inadmissible on any other grounds. Accordingly, it must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that the complaint discloses a violation of Article 5 § 3 of the Convention owing to the failure of the domestic courts to give relevant and sufficient reasons for the extension of the applicants’ pre-trial detention and the refusal to apply alternative measures, such as release on bail or house arrest (compare, among many other authorities, Allahverdiyev v. Azerbaijan , no. 49192/08, §§ 51-63, 6 March 2014, and Mammadov and Others v. Azerbaijan , no. 35432/07, §§ 95-100, 21 February 2019).

REMAINING COMPLAINTS

21. In addition, the first applicant raised a complaint under Article 6 § 2 of the Convention (see paragraph 11 above) on account of the joint public statement made by the authorities (see paragraph 3 above). The Government considered that the complaint was inadmissible as it had been lodged out of six-months’ time-limit because the applicant had only raised the alleged breach of the presumption of innocence in the context of pre-trial detention proceedings which could not be considered an effective remedy in respect of this complaint.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

24. The first applicant claimed 15,000 euros (EUR) in respect of non ‑ pecuniary damage and EUR 3,000 in respect of costs and expenses incurred before the domestic courts and the Court.