TEKDEMIR c. TURQUIE

Comunicat la 7 decembrie 2017 A DOUA SECȚIUNE Cererea nr. 45058/10 quicçek TEKDEM Procedura s-a încheiat printr-o decizie de suspendare la pronunțarea hotărârii, însoțită de o punere la dispoziție pe o perioadă de cinci ani și însoțită de o interdicție pentru reclamantă de a frecventa cafenele, săli de jocuri, baruri și fabrici de bere și, de a participa la evenimente și adunări cu caracter politic, pentru o perioadă de un an. Invocând articolele 10 și 11 din convenție, recurenta se plânge de o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare și de întrunire.

RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Având în vedere acțiunile penale împotriva recurentei care a fost soluționată printr-o suspendare la pronunțarea sentinței, însoțită de o limitare a locurilor pe care le putea frecventa, a existat o interferență cu libertatea de întrunire pașnică a reclamantei, în sensul art. 11 alin. (1) din Convenție, citită în lumina dispozițiilor art. 10 alin. (1) În acest sens, a fost această interferență prevăzută de lege și necesară, în sensul art. 10 alin. (2) și art. 11 alin. (2) din Convenție?

Communiquée le 7 décembre 2017

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 45058/10 Çiçek TEKDEMİR contre la Turquie introduite le 16 June 2010

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la procédure pénale diligentée contre la requérante en raison de sa participation, en tant que musicienne, à des manifestations qui auraient été organisées par le PKK, une organisation armée illégale. La procédure se termina par une décision de sursis au prononcé du jugement, assortie d’une mise à l’épreuve d’une durée de cinq ans et accompagnée d’une interdiction pour la requérante de fréquenter des cafés, salles de jeux, bars et brasseries et, de participer à des manifestations et rassemblements à caractère politique, ce pour une durée d’un an. Invoquant les articles 10 et 11 de la Convention, la requérante se plaint d’une violation de son droit à la liberté d’expression et de réunion.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Eu égard aux poursuites pénales engagées contre la requérante qui s’est soldée par un sursis au prononcé du jugement, assorti d’une limitation des endroits qu’elle pouvait fréquenter, y a-t-il eu ingérence à la liberté de réunion pacifique de la requérante, au sens de l’article 11 § 1 de la Convention, lu à la lumière des dispositions de l’article 10 § 1 ? 2. Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens des articles 10 § 2 et 11 § 2 de la Convention ?