LUZI c. ITALIE

Comunicat la 8 decembrie 2017 Prima secțiune Cerere nr. 48322/17 Valter LUZI împotriva Italiei, introdusă la 13 octombrie 2017 CERINȚA PRIVIND încălcarea dreptului la respectarea vieții de familie al reclamantului. Întrebări adresate părților A suferit reclamantul o interferență în exercitarea dreptului său la respectarea vieții de familie, în sensul art. 8 din Convenție? În acest sens, a fost această interferență justificată și proporțională, având în vedere în special faptul că instanța pentru copii din Veneția a luat trei ani pentru a se pronunța asupra custodiei copilului, precum și pentru a reglementa dreptul de vizită al reclamantului, iar instanța de apel a mai durat doi ani.

A fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta viața de familie, în sensul art. 8 alin. (1) din Convenție, din cauza pretinsei lipse de diligență a autorităților competente care au fost sesizate de acesta, în scopul de a obține punerea în aplicare a dreptului său de vizită, în condițiile stabilite de instanțele interne începând din 2014? Autoritățile naționale au adoptat toate măsurile pe care le putea solicita în mod rezonabil pentru a asigura un echilibru corect între diferitele interese prezente în speță, având în vedere, în special, că reclamantul nu mai are contact cu copilul său din 2016

Communiquée le 8 décembre 2017

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 48322/17 Valter LUZI contre l’Italie introduite le 13 octobre 2017

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la violation alléguée du droit au respect de la vie familiale du requérant.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il subi une ingérence dans l’exercice de son droit au respect de sa vie familiale, au sens de l’article 8 de la Convention ? Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle justifiée et proportionnée, eu égard notamment au fait que le tribunal pour enfants de Venise a pris trois ans pour se prononcer sur la garde de l’enfant ainsi que pour règlementer le droit de visite du requérant et la cour d’appel a ensuite pris encore deux ans ? 2. Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de sa vie familiale, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention, en raison du prétendu manque de diligence des autorités compétentes saisies par l’intéressé afin d’obtenir la mise en œuvre de son droit de visite, dans les conditions fixées par les juridictions internes depuis 2014? Les autorités nationales ont-elles adopté toutes les mesures que l’on pouvait raisonnablement exiger d’elles pour faire respecter un juste équilibre entre les divers intérêts présents en l’espèce, compte tenu, en particulier que le requérant n’a plus de contacts avec son enfant depuis 2016 ?