CtEDO 19.12.2017 Auto

TÜM EMEKLILER SENDIKASI c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
19.12.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
TÜM EMEKLILER SENDIKASI c. TURQUIE (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 40903/06 TÜM EMEKLILER SENDIKASI împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 19 decembrie 2017 într-un comitet compus din Julia Laffranque, președinte, Jon Fridrik Kjølbro, Stephanie Morou-Vikström, judecători, și din Hasan Bak După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie ÎN FAȚĂ reclamanta a fost o organizație numită Tüm Emekliler Sendikas (Syndicat al tuturor pensionarilor) și având sediul la Ankara. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către S. Beysülen, C. Toptaș și D. Demirci, avocați în Ankara. Guvernul turc ( Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 22 iunie 2004, recurenta sesizează instanța de muncă din Ankara ( Tablou privind securitatea socială (Sosyal Sigortalar Kurumu) în vederea protejării anumitor drepturi legate de securitatea socială a membrilor săi; ea a solicitat instanței să constate că obligația de a majora pensiile pensionarilor (care erau plătiți între 19 și 21 de zile ale fiecărei luni) începând cu data de 1 ziua fiecărui caz, luând în considerare indiciile de calcul publicate de către Institutul de Statistică de Stat (Dreptul de Statistik Enstitüsüsü), nu de la data plății acestora. La 23 martie 2005, tribunalul muncii a acordat reclamantei câștig de cauză pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2000 și 31 mai 2002. La 30 iunie 2005, Curtea de Casație a pronunțat hotărârea de primă instanță pe motiv că, în ciuda denumirii sale de sindicat, recurenta era o asociație fondată pe legea privind asociațiile, și nu un sindicat care avea capacitatea juridică de a se pronunța în justiție în numele membrilor săi în materie de drepturi legate de securitatea socială. Aceasta a indicat faptul că dreptul la securitate socială era strâns legat de persoana în cauză și că aceasta era vorba despre un drept inalienabil, dar și despre o obligație la care nu era posibil să se dea la o parte; că, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, nimeni nu putea să-și asume răspunderea în numele persoanei în cauză. ; că, pe de altă parte, nu există nicio lege care să permită reclamantului, care, în opinia sa, nu putea să se prevaleze de titlul de sindicat în sensul legii, să fie judecat în numele membrilor săi în ceea ce privește drepturile legate de securitatea socială. Prin hotărârea din 21 septembrie 2005, Tribunalul Muncii, hotărând la trimitere, s-a conformat hotărârii Curții de Casație și a exonerat reclamanta de cererea sa pe motiv că nu a avut capacitatea de a acționa în acest domeniu. La 11 aprilie 2006, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre în toate dispozițiile sale. Dreptul intern relevant în speță la data faptelor referitoare la statutul sindicatelor este descris în mare parte în deciziile Tür Köy Sen și Șevki Konur c. Turcia ((dec.), nr 45504/04, 13 octombrie 2009 și Hayvan Yetistiricileri Sedikas . Turcia ((dec.), n 27798/08, 11 ianuarie 2011). 10. În versiunea sa în vigoare la data faptelor, art. 32 din Legea nr. 2821 din 5 mai 1983 privind sindicatele le conferă acestora capacitatea juridică de a-și da în judecată membrii în numele lor în cadrul vieții profesionale a acestora din urmă. 11. La art. 6 din Legea nr. 506 privind securitatea socială, în versiunea sa în vigoare la momentul faptelor, se citește după cum urmează De la angajare, angajații sunt automat afiliați Drepturile și obligațiile care decurg din asigurarea socială se aplică angajatorilor și angajaților de la data angajării acestora. Contractele de muncă nu pot conține clauze care prevăd reducerea prestațiilor și a obligațiilor de securitate socială și transferul acestora către alții. GRIEFS Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta se plânge de la sfârșitul procedurii în dreptul intern și de încălcarea dreptului său de acces la o instanță. Invocând art. 11 din Convenție, Comisia afirmă că refuzul de a-i recunoaște dreptul de a acționa în justiție și-a încălcat dreptul la libertatea de asociere și, în special, dreptul de a înființa un sindicat. Recurenta susține că decizia instanțelor interne de a nu o considera un sindicat cu capacitatea juridică de a acționa în numele membrilor săi în fața autorităților judiciare a încălcat dispozițiile articolelor 6 alineatul (1) și 11 din convenție. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă, publică și într-un termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, stabilită prin lege, care va decide, fie cu privire la drepturile și obligațiile sale civile, (...) art. 11 Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a se fonda împreună cu alte sindicate și de a se ocupa de sindicate pentru a-și apăra interesele (...) 13. Aceasta susține că, în cazul în care dispozițiile constituționale și legislative nu recunosc în mod expres dreptul de a organiza sub formă de sindicate, acestea nu sunt nici legale, ci precizează că statutul de sindicat îi permite să apere interesele membrilor săi, care, în opinia sa, sunt lipsite de resurse financiare suficiente pentru a acționa singuri în fața autorităților. 14. Referindu-se la jurisprudența Curții, guvernul susține că dreptul de acces la o instanță nu este absolut, că dreptul de a fi judecat în materie de securitate socială aparține doar asiguraților sociali înșiși și că, în orice caz, acest drept nu este transferabil. Pe de altă parte, menționează, printre altele, deciziile Curții în cauzele Tür Köy Sen și Șevki Konur c. Turcia Hayvan Yetistiricileri Sedikas Prin urmare, Comisia consideră că este necesar să se examineze din perspectiva articolului 11 numai obiecțiile formulate de recurentă, având în vedere că, având în vedere calificarea juridică a faptelor cauzei, aceasta nu este obligată să facă obiectul celei atribuite reclamanților sau guvernelor acestora. 16. Pe lângă observațiile pe care le-a formulat în cauzele menționate anterior, Comisia consideră că nerecunoașterea calității de sindicat a recurentei s În acest sens, Comisia subliniază că legea internă privind sindicatele definește sindicatul ca fiind o organizație cu personalitate morală și creată de lucrători sau de angajatori. Astfel, instanțele interne au considerat că numai grupurile care respectă cerințele legii privind sindicatele pot utiliza această denumire și că fondatorii organizației solicitante nu erau autorizați să utilizeze această denumire deoarece nu erau angajați, lucrători independenți sau angajatori. Curtea acceptă că anumite formalități și condiții pot fi impuse, ca în această specie, de către autorități pentru înființarea unei asociații sau a unui sindicat. Cu alte cuvinte, și chiar dacă aceste cerințe trebuie să rămână proporționale cu scopul urmărit pentru a fi în conformitate cu art. 11 din convenție, aceasta consideră că faptul că dreptul intern prevede un anumit număr de cerințe de formă și de fond pe care orice grup trebuie să le respecte pentru înființarea sa și pentru continuarea activității sale nu constituie o problemă în sine. 19. Curtea constată că, în circumstanțele cauzei, restricia impusă de autorităile reclamantei se referea în principal la capacitatea de a aciona a unei asociaii a pensionarilor prin utilizarea denumirii de sindicat și nu la capacitatea membrilor săi de a aciona colectiv într-un domeniu de interes comun. În această privință, Comisia observă că instanțele naționale au avut grijă să precizeze că recurenta era o asociație fondată pe legea privind asociațiile. Pentru Curte, denumirea de sindicat nu este ca atare indispensabilă exercitării efective a libertății de asociere. Legea națională este aceea de a stabili în ce măsură o asociație poate fi în justiție pentru a apăra interesele colective sau interesele membrilor săi. Prin urmare, având în vedere că fondatorii organizației solicitante își puteau continua activitatea prin adoptarea unei alte denumiri, Curtea consideră că ingerința în litigiu nu poate fi considerată disproporționată în sensul articolului 11 din convenție. 20. Având în vedere toate aceste circumstanțe, Curtea consideră că: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin urmare, Curtea concluzionează că această cauză este vădit nefondată și că trebuie respinsă, în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2018-04-10
0,95
TÜM EMEKLİLER SENDİKASI c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 31846/08 TÜM EMEKLİLER SENDİKASI contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 10 avril 2018 en un comité composé de : Paul Lemmens, président, Valeriu Griţc
CtEDO 2018-02-13
0,94
TAȘKAYA c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 14004/06 Tali TAŞKAYA contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 13 février 2018 en une chambre composée de : Robert Spano, président, Paul Lemmens, Ledi
CtEDO 2018-02-06
0,94
BAĞIMSIZ TURIZM İȘ SENDIKASI c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 60206/08 BAĞIMSIZ TURIZM İŞ SENDIKASI contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 6 février 2018 en un comité composé de : Ledi Bianku, président, Nebojša
CtEDO 2021-05-18
0,94
TAȘ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 36021/09 Oktay TAŞ contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 18 mai 2021 en un comité composé de : Valeriu Griţco, président, Branko Lubarda, Pauliine Ko
CtEDO 2019-12-10
0,93
DEV SAĞLIK İȘ DEVRİMCI SAĞLIK İȘÇİLERİ SENDİKASI ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 64015/09 DEV SAĞLIK İŞ DEVRİMCI SAĞLIK İŞÇİLERİ SENDİKASI et autres contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 10 décembre 2019 en un comité composé de :
Sursă