CtEDO 10.04.2018 Auto

TÜM EMEKLİLER SENDİKASI c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
10.04.2018
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
TÜM EMEKLİLER SENDİKASI c. TURQUIE (CtEDO, 2018)
HUDOC · oficial

A DOUA SECȚIUNE DE Cerere nr. 31846/08 TÜM EMEKL Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, a pronunțat următoarea decizie ÎN FAVOAREA CETĂȚII: recurenta a fost o organizație numită Tüm Emekliler Sendikas (Syndicatul tuturor pensionarilor) și având sediul la Ankara. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către M. S. Beysülen, C. Toptaș și D. Demirci, avocați din Ankara. Guvernul turc ( mai puțin) a fost reprezentat de agentul său. Circumstanțele din lac Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 22 august 1997, Ministerul de Interne a sesizat Tribunalul de Mare Instanță din Kad O cerere de dizolvare a ramurii nr. 1, partea anatoliană (Anadolu yakas La 15 noiembrie 2002, procurorul districtual al Republicii Donkara a introdus o acțiune împotriva a nouă membri ai recurentei, solicitând dizolvarea sindicatului. La 16 octombrie 2003, Camera 25 a tribunalului de mare instanță din Ankara ( Între timp, la 16 septembrie 2002, Ministerul de l'ajutor a sesizat TGI-ul d'Ankara cu o cerere de dizolvare a ramurii Gaziantep a recurentei pe motiv că membrii acesteia din urmă erau reuniți la Gaziantep ca ramură a D :Confederația sindicatelor lucrătorilor revoluționari) și pe care le înființaseră un consiliu de administrație în timp ce nu ar fi fost nici lucrători, nici angajatori și că, potrivit documentelor din dosar, reclamanta nu ar fi fost un sindicat întemeiat pe legea nr. 2821 privind sindicatele. După mai multe proceduri în cursul cărora s-a constatat competența TGI d Camera celui din urmă TGI, a stat în cele din urmă pe fondul cauzei la 11 iulie 2006. Pe baza Constituției și a convențiilor internaționale la care Turcia era parte, aceasta a demisionat ministerul de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 24 iunie 2003, Curtea de Casație a rupt hotărârea de primă instanță, indicând că sediul social al reclamantei era situat la Ankara, că, chiar dacă instanța menționa ramura Gaziantep, aceasta nu însemna că cererea era îndreptată împotriva acestei ramuri și că, în orice caz, aceasta nu avea personalitate juridică. La 18 decembrie 2006, Curtea de Casație a pronunțat hotărârea din 11 iulie 2006. Reamintind dispozițiile Constituției, ale Legii privind sindicatele și ale articolului 11 din Convenție, aceasta a considerat că dreptul de a înființa un sindicat se referă la lucrători și nu la pensionari. 5253 privind asociațiile, aceasta a indicat că persoanele care nu mai erau în viața activă aveau dreptul de a înființa organisme de liber schimb, cum ar fi fundațiile sau asociațiile, pentru a lucra pentru obiectivele lor comune și că, în conformitate cu art. 47 din Codul civil, persoanele juridice de drept privat puteau dobândi personalitate juridică în conformitate cu dispozițiile specifice ale legilor care le privesc. De asemenea, Comisia a menționat că statutul recurentei conținea în special termenii 4688 privind sindicatele funcționarilor, în timp ce, pentru Curtea de Casație, această lege nu se aplică decât agenților publici. Aceasta concluzionează că reclamanta nu avea statutul de fundație sau de asociere sau cel al unui alt organism de solidaritate și că nu era posibil ca personalitatea sa morală să continue în cadrul legii nr. 4688 privind sindicatele funcționarilor. Ea a adăugat că nimic nu îi afecta pe membrii reclamantei să constituie o asociație sau o fundație. La 10 mai 2007, Curtea de Casație a respins acțiunea în rectificarea hotărârii. 10. La 9 octombrie 2007, TGI d El a considerat că, întrucât membrii săi nu erau lucrători, recurenta nu putea purta numele de sindicat; el a adăugat că părțile interesate puteau totuși să constituie o asociere sau o fundație și să își continue activitatea prin adoptarea unei alte denumiri. În lumina acestor considerații, a pronunțat suspendarea activităților recurentei și dizolvarea acesteia. (11) La 28 ianuarie 2008, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre și, la 5 mai 2008, a respins acțiunea prin rectificarea hotărârii. Din deciziile interne depuse la dosar în fața Curții reiese că, în niciun moment al procedurii, recurenta și Ministerul de la . 4688 privind sindicatele funcționarilor sunt descrise în Hotărârea Demir și Baykara c. Turcia ([GC], n 34503/97, § 36, CEDH 2008). Dreptul intern relevant în speță privind statutul sindicatelor este descris în mare parte în Deciziile Tür Köy Sen și Șevki Konur c. Turcia ((dec.), nr 45504/04, 13 octombrie 2009) și Hayvan Yetistiricili Sedikas 27798/08, 11 ianuarie 2011). 15. La art. 51 din Constituție, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 4709 din 3 octombrie 2001, se citește după cum urmează în părțile sale relevante în speță. Lucrătorii și angajatorii au dreptul de a înființa, fără autorizație prealabilă, sindicate și asociații sindicale, al căror scop este de a proteja și dezvolta drepturile și interesele economice și sociale ale membrilor lor în cadrul relațiilor lor de muncă și au dreptul de a adera și de a se retrage liber din acestea. Nimeni nu poate fi obligat să devină membru al unui sindicat sau să părăsească un sindicat. (...) 16. L 2821 din 5 mai 1983 privind sindicatele, în versiunea sa în vigoare la momentul faptelor, viza reglementarea creării, organizării, activității și controlului sindicatelor și confederațiilor formate de lucrători și de angajatori, în cadrul relațiilor lor de muncă, pentru protecția și promovarea drepturilor și intereselor lor economice și sociale. 17. La art. 2 din această lege definește "muncă" ca fiind o persoană angajată pe baza unui contract de muncă și la locul de muncă "muncă" ca o persoană fizică sau juridică care implică lucrători. Același articol definește termenul "muncă" Ca o organizație cu personalitate morală, creată de lucrători sau de angajatori, în cadrul relațiilor lor de muncă, pentru a apăra și promova drepturile și interesele lor economice și sociale. 18. 5253 privind asociațiile, intrată în vigoare la 23 noiembrie 2004, orice persoană fizică sau juridică cu capacitatea de a acționa are dreptul de a înființa o asociație fără autorizație prealabilă 19. În conformitate cu art. 37 din Codul civil adoptat la 22 noiembrie 2001, grupurile de persoane organizate în scopul existenței ca entitate autonomă dețin personalitate juridică în conformitate cu dispoziții specifice care le privesc. 1086 privind procedura civilă, în versiunea sa în vigoare la momentul faptei, era posibil să se solicite rectificarea unei hotărâri în cazul în care două hotărâri contradictorii având același obiect și aceeași cauză fuseseră pronunțate între aceleași părți. GRIFS 21. Invocând articolele 6, 7, 11 și 14 din convenție, recurenta susține că decizia de suspendare a activității și de dizolvare luată în privința sa de instanțele interne a încălcat dreptul său la libertatea de asociere și dreptul său de a înființa un sindicat. Aceasta reproșează instanțelor interne că au luat o astfel de decizie atunci când au decis altfel în două decizii anterioare devenite definitive, ceea ce, în opinia sa, a adus atingere principiului autorității de lucru judecat. Recurenta precizează că, la 19 decembrie 1998, TGI de la Kadćköy a demisionat Ministerul de Interne al cererii sale de interzicere a activităților sale și adaugă că, la 16 octombrie 2003, TGI de la Ankara a respins, de asemenea, cererea formulată la 15 noiembrie 2002 de procurorul Republicii. Aceasta susține că Ministerul de la Õ ï a formulat o nouă cerere de dizolvare, știind în același timp că recurenta a beneficiat de o hotărâre pronunțată în favoarea sa. Prin urmare, consideră că hotărârea din 9 octombrie 2007 a TGI d ankara a adus atingere principiului securității juridice. 23. Guvernul a susținut că hotărârea din 19 decembrie 1998 a TGI din Kadiköy nu are nicio legătură cu hotărârea TGI din 9 octombrie 2007 și că, în orice caz, hotărârea TGI din Kadiköy nu este inclusă în arhive. Camera TGI din 16 octombrie 2003, guvernul indică faptul că obiectul și cauza acestei hotărâri diferă de cele ale hotărârii TGI din 9 octombrie 2007. Acesta arată că, în procedura care a condus la această ultimă hotărâre, Ministerul de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . El adaugă că, hotărând pe baza trimiterii, TGI d mail Ankara, printr-o hotărâre din 9 octombrie 2007, a decis să dizolve recurenta pe baza dispozițiilor Constituției, a legii privind sindicatele și a convențiilor internaționale, precizând că un sindicat trebuia să fie fondat în cadrul relațiilor dintre angajați și angajatori. 24. Curtea face trimitere la principiile generale aplicabile în materie de securitate a rapoartelor juridice pe care le-a formulat în Hotărârile Brumărescu c. România ([GC], n 28342/95, § 61, CEDH 1999 VII) și Driza c. Albania 33771/02, § 63 și 64, CEDH 2007 V (extracturi) 25. În speță, Curtea constată că, presupunând chiar că hotărârile în cauză se referă la același obiect și la aceeași cauză și se referă la aceleași părți, recurenta ridică pentru prima dată această cauză în fața acesteia. Din examinarea documentelor depuse la dosar reiese că recurenta nu pare să se fi referit la cele două hotărâri anterioare (punctele 4 și 5) în timpul procedurii în fața instanțelor interne. Curtea constată, de asemenea, că recurenta avea posibilitatea de a solicita rectificarea hotărârii în temeiul articolului 445/10 din Legea nr. 1086 privind procedura civilă (punctul 20 de mai sus) în cazul în care aceasta era de părere că hotărârile în cauză erau contradictorii. Cu toate acestea, ea nu a introdus nicio acțiune în această privință. 26. În consecință, Curtea concluzionează că acest aspect trebuie respins pentru neechitarea căilor de atac interne, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție. În ceea ce privește aspectele legate de libertatea sindicală 27. Invocând articolele 7, 11 și 14 din convenție, recurenta susține că, în cazul în care dispozițiile constituționale și legislative interne nu recunosc în mod expres dreptul de a organiza sub forma unui sindicat, nici ele nu sunt legale. Aceasta susține că statutul de sindicat îi permite să apere interesele membrilor săi, care, în opinia sa, sunt lipsite de resurse financiare suficiente pentru a-și desfășura singur demersurile în fața autorităților. 28. Citând, printre altele, hotărârile Curții pronunțate în cauzele menționate anterior Hayvan Yetistiricileri Sedikas , Guvernul solicită Curții să declare cererea inadmisibilă. 29. Reamintind că aceaceasta este amanta calificării juridice a faptelor cauzei, Curtea consideră că este adecvat să examineze acest aspect din singurul unghi al articolului 11 din Convenție. 30. Pe lângă observațiile pe care le-a formulat în deciziile menționate anterior, Comisia consideră că dizolvarea recurentei saloane cu o interferență în dreptul la libertatea de asociere a persoanei în cauză, că această interferență era prevăzută de lege, că urmărește scopul legitim al apărării ordinii și că aceasta era într-o societate democratică. În acest sens, Comisia subliniază că legea internă privind sindicatele definește sindicatul ca fiind o organizație cu personalitate morală și creată de lucrători sau de angajatori. Astfel, instanțele interne au considerat că numai grupurile care respectă cerințele legii privind sindicatele pot utiliza această denumire și că fondatorii organizației solicitante nu erau autorizați să utilizeze această denumire deoarece nu erau angajați, lucrători independenți sau angajatori. Curtea acceptă că anumite formalități și condiții pot fi impuse, ca în această specie, de către autorități pentru înființarea unei asociații sau a unui sindicat. Cu alte cuvinte, și chiar dacă aceste cerințe trebuie să rămână proporționale cu scopul urmărit pentru a fi în conformitate cu art. 11 din convenție, aceasta consideră că faptul că dreptul intern prevede un anumit număr de obligații de formă și de fond pe care orice grup trebuie să le respecte pentru fundația sa și pentru continuarea activității sale nu constituie o problemă în sine. Curtea ia notă de faptul că, în circumstanțele cauzei, restricția impusă de autoritățile reclamantei s-a referit în principal la denumirea de sindicat și nu la capacitatea membrilor săi de a acționa colectiv într-un domeniu de interes comun. 33. În această privință, Comisia observă că instanțele naționale au avut grijă să precizeze că nimic nu i-a afectat pe membrii recurentei să constituie o asociație sau o fundație fondată pe legea privind asociațiile. Pentru Curte, denumirea de sindicat nu este ca atare indispensabilă exercitării efective a libertății de asociere. Prin urmare, având în vedere că fondatorii organizației solicitante își puteau continua activitatea prin adoptarea unei alte denumiri și pe baza unei alte legi, Curtea consideră că ingerința în litigiu nu poate fi considerată disproporționată în sensul articolului 11 din convenție. 34. Curtea concluzionează că această cauză este în mod evident greșit întemeiată și că: trebuie respinsă, în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Făcut în franceză și comunicat în scris la 17 mai 2018. Hasan Bak

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2017-12-19
0,95
TÜM EMEKLILER SENDIKASI c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 40903/06 TÜM EMEKLILER SENDIKASI contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 19 Décembre 2017 en un comité composé de : Julia Laffranque, présidente, Jon F
CtEDO 2018-02-06
0,95
BAĞIMSIZ TURIZM İȘ SENDIKASI c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 60206/08 BAĞIMSIZ TURIZM İŞ SENDIKASI contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 6 février 2018 en un comité composé de : Ledi Bianku, président, Nebojša
CtEDO 2008-02-21
0,95
AFFAIRE GÜNSELİ ET YAYIK c. TURQUIE (FORMER TÜMTİS SENDİKASI AND OTHERS
TROISIÈME SECTION AFFAIRE GÜNSELİ ET YAYIK c. TURQUIE ( Requête n o 20872/02) ARRÊT Cette version a été rectifiée conformément à l’article 81 du règlement de la Cour le 25 août 2008. STRASBOURG 21 février 2008 DÉFINITIF 21/05/2008 En l’affa
CtEDO 2012-07-03
0,95
KALAYCIOGLU c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 22943/08 Birsen KALAYCIOĞLU contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 3 juillet 2012 en un comité composé de : Isabelle Berro-Lefèvre, présidente, Guido
CtEDO 2018-07-03
0,95
YEȘILTAȘ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 30804/17 Şeyhmus YEŞILTAŞ contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 3 juillet 2018 en un comité composé de : Paul Lemmens, président, Valeriu Griţco, Sté
Sursă