Chiarello împotriva Germaniei

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre. Cererea se referă la durata procedurii penale, în care reclamantul a fost condamnat pentru a lua mită și condamnat la o condamnare la închisoare suspendată de opt luni. Curtea Regională Saarbrucken a declarat ca fiind „servită” trei luni de condamnare la închisoare, datorită întârzierilor procedurii penale între 29 ianuarie 2013 și 11 februarie 2015. Reclamantul poate încă pretinde că este o victimă a unei încălcări a Convenției, în sensul articolului 34? În special, a declarat ca „servit” trei luni de la condamnarea suspendată a reclamantului de opt luni permite soluționarea suficientă a reclamantului?

Reclamantul a epuizat toate căile de recurs interne eficace, conform articolului 35 § 1 din Convenție? În special, soluția în temeiul articolelor 199, 198 din Legea Constituțională a Curților (Gerichtsverfassungsgesetz ) a fost o soluție eficace în ceea ce privește plângerea reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția privind durata procedurii penale? A fost durata procedurii penale în acest caz în încălcarea cerinței de „tempă rezonabilă” de la art. 6 § 1 din Convenție?

Communicated on 8 January 2018

FIFTH SECTION

Application no. 497/17 Gaetano CHIARELLO against Germany lodged on 29 December 2016

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the length of criminal proceedings, in which the applicant was convicted for taking bribes and sentenced to a suspended prison sentence of eight months. The Saarbrucken Regional Court declared as “served” three months of the prison sentence, owing to the delays in the criminal proceedings between 29 January 2013 and 11 February 2015. QUESTIONS tO THE PARTIES 1. Can the applicant still claim to be a victim of a violation of the Convention, within the meaning of Article 34? In particular, did declaring as “served” three months of the applicant’s suspended sentence of eight months afford sufficient redress to the applicant? 2. Has the applicant exhausted all effective domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention?

In particular, was the remedy under sections 199, 198 of the Courts Constitution Act ( Gerichtsverfassungsgesetz ) in light of section 199 § 3 of the Courts Constitution Act an effective remedy in respect of the applicant’s complaint under Article 6 § 1 of the Convention concerning the length of the criminal proceedings? 3. Was the length of the criminal proceedings in the present case in breach of the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention?