AKYÜZ v. TURKEY

Decizia nr. 3670/09 Eram AKYÜZ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 23 ianuarie 2018 în calitate de comitet compus din: Ledi Bianku, președinte, Nebojša Vučinić, Jon Fridrik Kjølbro, judecători și Hasan Bakırcı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 30 decembrie 2008, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Reclamantul, dl Eram Akyüz, un național turc, s-a născut în 1973 și la momentul depunerii cererii, el își îndeplinește condamnarea la închisoare în închisoarea de tip Kırıkkale F. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Vargün, un avocat care practică în Troisdorf. Guvernul turc (“ Guvernul”) era reprezentat de agentul lor.

La 21 martie 2008, reclamantul a scris Ministerului Justiției o scrisoare, în care a lăudat liderul închis al PKK, Abdullah Öcalan, prin utilizarea onorificului „spuneın”, însemnând apreciat. În conformitate cu Regulamentele privind administrarea instituțiilor penitenciare și executarea condamnărilor, reclamantul a fost considerat vinovat de încălcarea ordinului de închisoare de către Consiliul disciplinar al închisorii de tip Kırıkkale F (denumit în continuare „Consiliul”). La 31 martie 2008, reclamantul a fost condamnat la o izolare de 12 zile, pe ordinele Consiliului, din cauza declarațiilor sale din scrisoarea menționată mai sus. La 14 mai 2008, judecătorul de aplicare a Kırıkkale a respins obiecția reclamantului.

La 30 mai 2008, Curtea Kırıkkale a susținut hotărârea din 14 mai 2008. Reclamantul s-a plâns că pedeapsa disciplinară impusă pentru utilizarea „sărbătorii” onorificate (estimate), atunci când se referă la liderul prizonier al PKK în scrisoarea sa, a constituit o interferență nejustificată cu dreptul său la libertatea de exprimare în temeiul articolului 10 din Convenție. Prin scrisoarea din 21 iunie 2013, trimisă prin post înregistrat, reprezentantul reclamantului a fost solicitat să indique dacă moștenitorii reclamantului au dorit să continue cererea și să prezinte documente relevante cu privire la cele mai recente evoluții ale procedurii interne. Reclamantul a atras atenția asupra articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca o procedură din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmărească cererea.

La 12 decembrie 2016, reclamația reclamantului a fost comunicată Guvernului. În observațiile lor din 7 aprilie 2017 cu privire la admisibilitatea și fondurile, Guvernul a informat Curtea că reclamantul a murit la 31 martie 2014. La 1 iunie 2017, observațiile scrise ale Guvernului cu privire la admisibilitatea și fondurile cazului au fost trimise reprezentantului reclamantului pentru observații. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea ia act de faptul că reclamantul a murit la 31 martie 2014 și nici un membru al familiei sau moștenitorului său nu a exprimat dorința de a continua procedura în fața Curții în locul său. Curtea consideră în legătură cu art. 37 alineatul (1) literele (a) și (c) din Convenție că, în aceste circumstanțe, nu mai este justificat să continue examinarea cererii.

În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să excludă cererea din lista de cazuri. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 15 februarie 2018. Hasan Bakırcı Ledi Bianku Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION Application no. 3670/09 Eram AKYÜZ against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 23 January 2018 as a Committee composed of: Ledi Bianku, President, Nebojša Vučinić, Jon Fridrik Kjølbro, judges, and Hasan Bakırcı, Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 30 December 2008, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Eram Akyüz, a Turkish national, was born in 1973 and at the time of lodging his application he was serving his prison sentence in the Kırıkkale F-type prison. He was represented before the Court by Mr M. Vargün, a lawyer practising in Troisdorf. The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent. On 21 March 2008 the applicant wrote a letter to the Ministry of Justice, in which he had praised the imprisoned leader of the PKK, Abdullah Öcalan by using the honorific “sayın”, meaning esteemed. Pursuant to the Regulations on the administration of penitentiary institutions and the execution of sentences, the applicant was found guilty of breaching prison order by the Kırıkkale F- type Prison Disciplinary Board (referred hereafter as “the Board”).

On 31 March 2008 the applicant was sentenced to 12 days’ solitary confinement on the orders of the Board, on account of his statements in the above mentioned letter. On 14 May 2008 the Kırıkkale Enforcement Judge rejected the applicant’s objection. On 30 May 2008 the Kırıkkale Assize Court upheld the judgment of 14 May 2008. The applicant complained that the disciplinary punishment imposed on him for using the honorific “sayın” (esteemed), when referring to the imprisoned leader of the PKK in his letter, had constituted an unjustified interference with his right to freedom of expression under Article 10 of the Convention. By a letter dated 21 June 2013, sent by registered post, the applicant’s representative was asked to indicate whether the applicant’s heirs wished to continue the application and to submit relevant documents regarding the latest developments in the domestic proceedings.

The applicant’s representative’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. The applicant’s complaint under Article 10 was communicated to the Government on 12 December 2016. In their observations of 7 April 2017 on the admissibility and merits, the Government informed the Court that the applicant died on 31 March 2014. On 1 June 2017 the Government’s written observations on the admissibility and merits of the case were sent to the applicant’s representative for comments. However, no response has been received.

THE LAW The Court takes note of the fact that the applicant has died on 31 March 2014 and no member of his family or heir has expressed a wish to continue the proceedings before the Court in his stead. The Court considers with reference to Article 37 § 1 (a) and (c) of the Convention that, in these circumstances, it is no longer justified to continue the examination of the application. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases.

Done in English and notified in writing on 15 February 2018. Hasan Bakırcı Ledi Bianku Deputy Registrar President