AKYÜZ v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
AKYÜZ v. TURKEY (CtEDO, 2018)
Decizia nr. 3670/09 Eram AKYÜZ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 23 ianuarie 2018 în calitate de comitet compus din: Ledi Bianku, președinte, Nebojša Vučinić, Jon Fridrik Kjølbro, judecători și Hasan Bakırcı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 30 decembrie 2008, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Reclamantul, dl Eram Akyüz, un național turc, s-a născut în 1973 și la momentul depunerii cererii, el își îndeplinește condamnarea la închisoare în închisoarea de tip Kırıkkale F. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Vargün, un avocat care practică în Troisdorf. Guvernul turc (“ Guvernul”) era reprezentat de agentul lor. La 21 martie 2008, reclamantul a scris Ministerului Justiției o scrisoare, în care a lăudat liderul închis al PKK, Abdullah Öcalan, prin utilizarea onorificului „spuneın”, însemnând apreciat. În conformitate cu Regulamentele privind administrarea instituțiilor penitenciare și executarea condamnărilor, reclamantul a fost considerat vinovat de încălcarea ordinului de închisoare de către Consiliul disciplinar al închisorii de tip Kırıkkale F (denumit în continuare „Consiliul”). La 31 martie 2008, reclamantul a fost condamnat la o izolare de 12 zile, pe ordinele Consiliului, din cauza declarațiilor sale din scrisoarea menționată mai sus. La 14 mai 2008, judecătorul de aplicare a Kırıkkale a respins obiecția reclamantului. La 30 mai 2008, Curtea Kırıkkale a susținut hotărârea din 14 mai 2008. Reclamantul s-a plâns că pedeapsa disciplinară impusă pentru utilizarea „sărbătorii” onorificate (estimate), atunci când se referă la liderul prizonier al PKK în scrisoarea sa, a constituit o interferență nejustificată cu dreptul său la libertatea de exprimare în temeiul articolului 10 din Convenție. Prin scrisoarea din 21 iunie 2013, trimisă prin post înregistrat, reprezentantul reclamantului a fost solicitat să indique dacă moștenitorii reclamantului au dorit să continue cererea și să prezinte documente relevante cu privire la cele mai recente evoluții ale procedurii interne. Reclamantul a atras atenția asupra articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca o procedură din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmărească cererea. La 12 decembrie 2016, reclamația reclamantului a fost comunicată Guvernului. În observațiile lor din 7 aprilie 2017 cu privire la admisibilitatea și fondurile, Guvernul a informat Curtea că reclamantul a murit la 31 martie 2014. La 1 iunie 2017, observațiile scrise ale Guvernului cu privire la admisibilitatea și fondurile cazului au fost trimise reprezentantului reclamantului pentru observații. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea ia act de faptul că reclamantul a murit la 31 martie 2014 și nici un membru al familiei sau moștenitorului său nu a exprimat dorința de a continua procedura în fața Curții în locul său. Curtea consideră în legătură cu art. 37 alineatul (1) literele (a) și (c) din Convenție că, în aceste circumstanțe, nu mai este justificat să continue examinarea cererii. În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să excludă cererea din lista de cazuri. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 15 februarie 2018. Hasan Bakırcı Ledi Bianku Președintele adjunct al grefierului