Comunicat la 12 februarie 2018 a doua secțiune Cerere nr 36640/09 Turhan DURUMAN împotriva Turciei introdusă la 11 iunie 2009 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, Turhan Duruman, este un resortisant turc născut în 1965 și rezident la Istanbul. Circumstanțele din acest caz Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: În 2003, reclamantul a fost condamnat de diferite tribunale locale la amenzi mari pentru că a semnat șaizeci și șase de cecuri fără provizioane, în conformitate cu art. 16 din Legea nr. 3167 privind cecurile. Această dispoziție prevedea că Având în vedere neplata amenzilor în cauză, fiecare condamnare a reclamantului a fost convertită în închisoare, ajungând la un total de cinci ani, în conformitate cu legea nr. 647 privind executarea pedepselor. La 1 iunie 2005, noul cod penal (Legea nr. 5237 din 26 septembrie 2004) și legea sa de punere în aplicare (Legea nr. 5252 din 4 noiembrie 2004) au intrat în vigoare. Noul cod penal aboliză dreptul de a-l încuviința pe cel mai mare mai mare și introduce sancțiunea judiciară în conformitate cu art. 52 alineatul (1) din Codul penal, această amendă se calculează prin înmulțirea numărului de zile de închisoare prevăzute de dispozițiile relevante cu o sumă stabilită pe zi. În conformitate cu art. 52 alineatul (2), suma de o zi trebuie să fie pronunțată în echitate de către judecător între douăzeci și o sută de lire turcești, având în vedere situația personală și economică a pârâtului. Aceste dispoziții figurează în prima parte a noului cod penal ( 5252 prevede că dispozițiile penale din alte legi și care sunt incompatibile cu principiile care figurează în prima parte a noului cod penal rămân aplicabile până la promovarea noilor dispoziții în acest domeniu și cel târziu până la 31 decembrie 2008 cel târziu, reclamantul a fost încarcerat la o dată care nu a fost precizată în februarie 2008. La 31 decembrie 2008, art. 16 din Legea nr. 3167 privind cecurile nu a făcut obiectul niciunei modificări. Susținând că amenzile inițiale la care a fost condamnat au fost evaluate în funcție de valoarea cecurilor neplătite, că această metodă de calcul nu mai are loc după reforma penală din 2005 și că termenul limită de 31 decembrie 2008 prevăzut pentru adaptarea legilor în cauză a fost depășit, reclamantul a solicitat eliberarea sau suspendarea pentru executarea pedepsei. 10. La 17 februarie 2009, 6 Camera tribunalului corecțional din Șișli a ordonat suspendarea executării pedepsei reclamantului în ceea ce privește pedeapsa care era de competența sa. 11. Prin decizii din aceeași zi, 24 La 21 aprilie 2009, opozițiile formulate de reclamant împotriva acestor trei decizii au fost respinse de instanța judecătorească din Ankara. 12. 3167 privind cecurile a fost înlocuită de Legea nr. 5941. La art. 5 alineatul (1) din această lege prevedea în prima sa versiune, aplicabilă în speță, o amendă judiciară bazată pe detenții de până la 1500 de zile pentru emiterea de cecuri fără provizioane. 13. Reclamantul a fost eliberat la o dată nespecificată în 2011. GRIFS Recurentul susține că închisoarea sa după 31 decembrie 2008 era contrară articolului 7 din convenție pentru motivul că noua situație legală nu prevedea o metodă de calculare a unei amenzi pentru emiterea de cecuri fără provizioane, astfel încât conversia în închisoare era imposibilă. Care a fost practica de executare a amenzilor convertite în închisoare după 31 decembrie 2008? Condamnările anterioare datei respective necesitau o readaptare în lumina noii metode de calculare a amenzilor? Guvernul este invitat să furnizeze o copie a deciziilor relevante ale Curții de Casație în această privință. Care a fost rezultatul deciziilor contradictorii cu privire la reclamant în ceea ce privește menținerea sau suspendarea aplicării pedepsei?Emisiunea de cecuri fără provizioane pentru care reclamantul a fost condamnat constituie încă o infracțiune conform legislației naționale după încheierea perioadei de tranziție a reformei penale, prevăzută până la 31 decembrie 2008? În cazul în care pedeapsa prevăzută pentru această infracțiune a fost identică sau mai ușoară decât cea la care reclamantul a fost condamnat în 2003 la executarea pedepsei reclamantului după 31 decembrie 2008 constituie o încălcare a articolului 7 alineatul (1) din convenție (a se vedea, printre altele, Kafkaris c. Cipru [GC], n 21906/04, § 142, CEDH 2008, și Del Río Prada c. Spania [GC], n 42750/09, § 77-93, CEDO 2013)
Communiquée le 12 février 2018
Requête n
o
36640/09
Turhan DURUMAN
contre la Turquie
introduite le 11 juin 2009
1.
Le requérant, M. Turhan Duruman, est un ressortissant turc né en 1965 et résidant à Istanbul.
Les circonstances de l’espèce
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
3.
En 2003, le requérant fut condamné par différents tribunaux locaux à des «
amendes lourdes
» pour avoir signé soixante-six chèques sans provisions, en application de l’article 16 de la loi n
o
3167 sur les chèques. Cette disposition prévoyait que l’amende devait être l’équivalent du montant du chèque sans provision.
4.
Au vu du non-paiement des amendes en question, chacune des condamnations du requérant fut convertie en emprisonnement, atteignant au total une durée de cinq ans, en application d’un barème prévue par la loi n
o
647 sur l’exécution des peines.
5.
Le 1
er
juin 2005, le nouveau code pénal (loi n
o
5237 du 26
septembre 2004) et sa loi d’application (loi n
o
5252 du 4 novembre 2004) entrèrent en vigueur.
6.
Le nouveau code pénal abolit l’«
amende lourde
» et apporte la sanction d’«
amende judiciaire
». Selon l’article 52 § 1 du code pénal, cette amende est calculée en multipliant le nombre de jours d’emprisonnement prévus par les dispositions pertinentes par un montant fixé par jour. Selon l’article 52 § 2, le montant afférent à un jour doit être statué en équité par le juge entre vingt et cent livres turques, au vu de la situation personnelle et économique de l’accusé. Ces dispositions figurent dans la première partie du nouveau code pénal («
Principes généraux
»).
7.
L’article 1
er
de la loi n
o
5252 prévoit que les dispositions pénales figurant dans d’autres lois et qui sont incompatibles avec les principes figurant dans la première partie du nouveau code pénal demeurent applicables jusqu’à la promulgation de nouvelles dispositions à ces égards, et au plus tard jusqu’au 31 décembre 2008.
8.
Le requérant fut incarcéré à une date non précisée en février 2008.
9.
Au 31 décembre 2008 l’article 16 de la loi n
o
3167 sur les chèques n’avait fait l’objet d’aucune modification. Alléguant que les amendes initiales auxquelles il avait été condamné étaient calqués sur le montant des chèques impayés, que cette méthode de calcul n’existait plus après la réforme pénale de 2005, et que la date limite du 31 décembre 2008 prévue à l’adaptation des lois concernées était dépassée, le requérant réclama sa libération ou le sursis à exécution de sa peine.
10.
Le 17 février 2009, la 6
e
chambre du tribunal correctionnel de Șișli ordonna le sursis à exécution de la peine du requérant s’agissant de la peine qui était de son ressort.
11.
Par des décisions du même jour, la 24
e
chambre du tribunal correctionnel d’Ankara rejeta la demande du requérant au motif que la situation légale ne modifiait en rien l’exécution de la peine pour les trois dossiers devant elle. Le 21 avril 2009, les oppositions formées par le requérant contre ces trois décisions furent rejetées par la cour d’assises d’Ankara.
12.
Le 14 décembre 2009, la loi n
o
3167 sur les chèques fut remplacée par la loi n
o
5941.L’article 5 § 1 de cette loi prévoyait dans sa première version, applicable en l’espèce, une amende judiciaire basée sur des emprisonnements allant jusqu’à 1500 jours pour émission de chèque sans provision.
13.
Le requérant fut libéré à une date non précisée en 2011.
Le requérant allègue que son emprisonnement après le 31 décembre 2008 était contraire à l’article 7 de la Convention au motif que la nouvelle situation légale ne prévoyait pas de méthode de calcul d’une amende pour le délit d’émission de chèque sans provisions, de sorte qu’une conversion en emprisonnement était impossible.
1.
Quelle a été la pratique de l’exécution des amendes converties en emprisonnement après le 31 décembre 2008
? Les condamnations antérieures à cette date nécessitaient-elle une réadaptation au vu de la nouvelle méthode de calcul des amendes
? Le Gouvernement est invité à fournir copie des décisions pertinentes de la Cour de cassation en la matière.
2.
Quelle a été l’issue des décisions contradictoires à l’égard du requérant quant au maintien ou sursis de l’application de sa peine
?
3.
Le délit d’émission de chèque sans provision pour lequel le requérant a été condamné constituait-il toujours une infraction d’après le droit national après la fin de la période transitoire de la reforme pénale, prévue jusqu’au 31 décembre 2008
? Dans l’affirmative, la peine prévue pour cet infraction était-elle identique ou plus légère que celles auxquelles le requérant avait été condamné en 2003
?
L’exécution de la peine du requérant après le 31 décembre 2008 constitue-t-elle une violation de l’article 7 § 1 de la Convention (voir entre autres
Kafkaris c. Chypre
[GC], n
o
21906/04, § 142, CEDH 2008, et
Del
Río Prada
c. Espagne
[GC], n
o
?