CtEDO 27.03.2018 Auto

ARIK c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
27.03.2018
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ARIK c. TURQUIE (CtEDO, 2018)
HUDOC · oficial

A DOUA SECȚIUNE DECIZIE Cerere nr. 36783/09 Mehmet Selim ARIK și Hasan ARIK împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 27 martie 2018 într-un comitet compus din Ledi Bianku, președinte, Nebojša Vučinić, Jon Fridrik Kjølbro, judecători, și din Hasan Bakć, grefier adjunct de secțiune, având în vedere cererea formulată la 11 iunie 2009, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentelor, dnii Mehmet Selim Arćk și Hasan Arćk, sunt resortisanți turci născuți în 1977 și, respectiv, în 1936 și care își au reședința în Diyarbakćr. Ei au fost reprezentați în fața Curții de către domnul R. Yalçenda Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează: la 10 octombrie 2007, Emine Ariek, mama și, respectiv, soția reclamanților, au găsit moartea într-un accident rutier, răsturnată de un vehicul militar blindat condus de un agent al forțelor speciale ale poliției naționale. Un proces-verbal al accidentului a fost emis în aceeași zi. La 27 mai 2008, în urma plângerii prezentate de reclamanți, procurorul Republicii Diyarbakýr (inclusiv procurorul general) a respins opoziția formulată împotriva deciziei procurorului general. GRIAV Reclamanții susțin că accidentul care a dus la decesul lui Emine Ar a încălcat art. 2 din convenție. Invocând art. 3 din convenție, părțile interesate susțin, de asemenea, că suferința pe care o continuă să o suporte din cauza faptului că a fost acordată agentului de poliție responsabil de accident constituie un tratament inuman și degradant față de acestea. În cele din urmă, reclamanții se plâng de lipsa unei căi de atac efective, în sensul articolului 13 din convenție, pe care ar fi putut să o împrumute împotriva agentului de poliție responsabil de decesul rudelor lor. În ceea ce privește motivul întemeiat pe articolele 2 și 13 din convenție, reclamanții se plâng de decesul rudelor lor și de faptul că persoana responsabilă de deces nu a fost pedepsită din cauza lipsei unei căi de atac efective împotriva acestuia. 10. Curtea, stăpână a calificării juridice a faptelor, consideră că ansamblul acestor obiecții necesită o examinare individuală sub aspectul procedural al articolului 2 din Convenție, care se citește astfel: Dreptul oricărei persoane la viață este protejat prin lege. Moartea nu poate fi aplicată oricui intenționat (...) 11. În această privință, în cazul în care dreptul de a pune sub acuzare sau condamnare penală a terților nu poate fi admis în sine (a se vedea Perez c. Franța [GC], nr 47287/99, § 70, CE Cu toate acestea, în cazul în care dreptul la viață sau la integritate fizică nu este voluntar, obligația pozitivă care decurge din art. 2 de a institui un sistem judiciar eficient nu impune în toate cazurile o acțiune de natură penală. O astfel de obligație poate fi îndeplinită, de exemplu, în cazul în care sistemul juridic în cauză oferă părților interesate o cale de atac în fața instanțelor civile, singur sau împreună cu o acțiune în fața instanțelor penale ( Calvelli și Ciglio c. Italia [GC], n 32967/96, §§ 51-53, CEDO 2002-I, Önery 37393/02, 27 noiembrie 2007 și Demir c. Turcia (dec.), nr. 58200/10, 13 octombrie 2015 12. Curtea amintește că responsabilitatea pentru statul în temeiul articolului 2 din Convenție este, de asemenea, de a se aplica în cazul accidentelor rutiere sau de securitate rutieră (a se vedea, printre altele, Railean c. Moldova, nr. 23401/04, § 30, 5 ianuarie 2010, Anna Todorova c. Bulgaria, nr. 2332/03, § 72, 24 mai 2011, Igor Shevchenko c. Ucraina, nr. 22737/04, § 56, 12 ianuarie 2012, Prynda c. Ucraina, nr. 10904/05, § 50, 31 iulie 2012, Sansal c. Turcia, nr. 28732/09, § 47, 2 septembrie 2014, Rajkowska, decizia menționată anterior 13. În speță, Curtea trebuie să verifice, prin urmare, dacă acțiunile disponibile în temeiul dreptului turc au oferit, în circumstanțele prezentei cauze, reclamanților căi de atac care îndeplinesc cerințele procedurale prevăzute la art. 14. Curtea constată că, în speță, nimic nu sugerează că decesul apropiatei reclamanților a fost cauzat în mod intenționat, circumstanțele în care acesta din urmă nu este de natură să trezească suspiciuni în această privință. 15. Pe de altă parte, dreptul turc le oferă victimelor posibilitatea de a depune, independent de o plângere la penalitate, o acțiune în despăgubire în fața instanțelor civile și administrative (Güvenç c. Turcia, n 43036/08, § 39-45, 21 mai 2013 16. În acest caz, Curtea constată că tribunalele nu au sesizat instanțele cu privire la o cerere de despăgubire. Or, această cale de atac a fost o ocazie pentru autoritățile de a corecta obiecțiile menționate în ordinea juridică internă. 17. În măsura în care reclamanții par să insiste asupra necesității de a-i vedea pe responsabilii pentru decesul rudelor lor condamnate penal, Curtea amintește că obligația pozitivă care decurge din art. 2 pentru statul în circumstanțe precum cele din speaă nu impune în mod obligatoriu recurgerea la calea penală (a se vedea alineatul (11) de mai sus) și că, chiar și în cazurile în care o astfel de acțiune ar fi impusă, nu trebuie să se deducă de la art. 2 din convenție dreptul persoanelor vătămate de a fi acuzate sau condamnate la penalitatea terților, sau de o obligație de rezultat care presupune că orice urmărire trebuie să se încheie printr-o condamnare sau chiar prin pronunțarea unei pedepse determinate (Öneryldez, citată anterior, § 96), și Demir, decizia menționată anterior, § 19). În consecință, Curtea consideră că, având în vedere cele de mai sus și în conformitate cu jurisprudența sa în materie, o acțiune în despăgubire (a se vedea punctul 15 de mai sus) putea, în principiu, să permită stabilirea faptelor și a responsabilităților în cauză, precum și să ofere reclamanților o despăgubire adecvată în sensul articolului 2 din convenție. În consecință, în măsura în care instanțele consideră direct victime ale unei încălcări a art. 3 din cauza circumstanțelor care au înconjurat decesul dlui Emine ArÕk, Curtea reamintește criteriile stabilite de jurisprudența sa în această privință ( Kurt c. Turcia , 25 mai 1998, §§ 130-134, Rec., 1998 III, çaak. c. Turcia [GC], n 23657/94, §§ 98-99, CEDO 1999 IV, și Berktay c. Turcia , n 22493/93, § 171-176, 1 martie 2001). 20. În speță, Curtea consideră că prezenta cauză nu conține suficiente factori specifici care ar fi putut conferi suferinței reclamanților o dimensiune și un caracter distincte de dezorientarea emoțională pe care o poate considera inevitabilă pentru cei apropiați unei persoane care suferă de încălcări grave ale drepturilor omului 21. Prin urmare, nu există nicio problemă în acest sens în ceea ce privește art. 3 din convenție. Prin urmare, este necesar să se declare această cauză inadmisibilă pentru lipsa vădită de temei, prin aplicarea articolului 35 alineatele (3) și (4) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 19 aprilie 2018. Grefier adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2018-12-04
0,93
YAVAȘ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 30297/11 Kadriye YAVAŞ et Büşra YAVAŞ contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 4 décembre 2018 en un comité composé de : Julia Laffranque, présidente, V
CtEDO 2018-02-06
0,93
KAȘIKCI ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 67842/11 Hasan KAŞIKCI et autres contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 6 février 2018 en un comité composé de : Ledi Bianku, président, Nebojša Vučin
CtEDO 2007-01-23
0,93
AFFAIRE ÇARDAKÇI ET AUTRES c. TURQUIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE ÇARDAKÇI ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 39224/98) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 23 janvier 2007 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Çardakçı et autres c. Turquie, L
CtEDO 2008-09-23
0,93
AFFAIRE EMİNE ARAÇ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE EMİNE ARAÇ c. TURQUIE (Requête n o 9907/02) ARRÊT STRASBOURG 23 septembre 2008 DÉFINITIF 23/12/2008 En l’affaire Emine Araç c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant en une ch
CtEDO 2018-02-06
0,93
GENÇ ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 48376/11 Zeynep GENÇ et autres contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 6 février 2018 en un comité composé de : Ledi Bianku, président, Nebojša Vučinić
Sursă