SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 37980/12 Anna Maria MOHOR împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află la 3 aprilie 2018 într-un comitet compus din Aleš Pejchal, președinte, Krzysztof Wojtyczek, Armen Harutyunyan, judecători și Renata Degener, adjunctă a secțiunii, având în vedere cererea menționată anterior formulată la 13 iunie 2012, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 20 septembrie 2017 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURA recurenta, Anna Maria Mohor, este cetățean austriac și grec, născut în 1937 și rezident în Graz. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către domnul Z. Saloustros, avocat în barou da'é. Guvernul grec a fost reprezentat de agentul său, dl Apessos, președintele Consiliului juridic al statului. Informat cu privire la dreptul său de a intra în procedură, guvernul austriac nu a recurs la acest drept [art. 36 alineatul (1) din Convenție și art. 44 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanta se plângea de durata procedurii pe care a inițiat-o în fața instanțelor civile. La 12 octombrie 2016, hotărârea pronunțată în temeiul articolului 6 alineatul (1) din convenție a fost comunicată guvernului, iar cererea a fost declarată inadmisibilă pentru surplus, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Curții a Uniunii Europene, după eșecul încercărilor de soluționare a litigiilor, printr-o scrisoare din data de 20. Septembrie 2017 Guvernul a informat Curtea că a avut în vedere formularea unei declarații unilaterale pentru a rezolva problema ridicată de cerere. În plus, a invitat Curtea să elimine rolul Curții în aplicarea articolului 37 din convenție. Guvernul dorește să recunoască, în speță, că durata procedurii interne nu a fost compatibilă cu Guvernul oferă recurentei plata sumei de 11 000 EUR (11 mii EUR), care acoperă orice prejudiciu moral și material, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamantă. Această sumă constituie o satisfacție echitabilă pentru reclamantă, ținând cont de faptul că în cauza în cauză existau cinci (5) instane de jurisdicie și două (2) aciuni asociate (a se vedea Hotărârea n 1987/1988 și 8983/2001 a instanei de primă instană de primă instană d 6360/2007 a Curții a Uniunii Europene (a se vedea cauza Evropaïkai Diakopai-European Holidays A.E.c. Grecia , nr 44685/09, 7-4-2016, p. 68, Decizia Kaggali c. Grecia , nr 47444/09, 25-8-2015, p. 28-29) - o perioadă de aproximativ 2 ani pentru inițierea de către reclamant a procedurii în materie de probe (28.3.1990), după publicarea, laan 1988 ( 20.1.1988) a sentinței nr. 1987/1988 a Tribunalului de Mare Instanță d - perioada de aproximativ 4 luni pentru stabilirea (la 2.11.2004) unei instanțe pentru recursul în casarea recurentei datat 21.7.2004 (Anexa 1) - perioada de aproximativ 8 luni, și anume 1-3-2006 {luând în considerare o perioadă rezonabilă de mai mult de două luni, astfel încât recurenta să poată solicita stabilirea unei zile de încuviințarea apelului său după data (13-12-2005) că Hotărârea 1678/2005 a Curții de Casație a fost pusă la dispoziție și certificată conform} la 30-10-2006 (data la care reclamanta a solicitat efectiv stabilirea unei instanțe în fața Curții, a se vedea Anexa 1 și Anexa 9); - perioada de aproximativ 15 luni, și anume 22-8-2008 (data la care recursul a fost introdus în fața Curții de Casație) până la 3-11-2010 (data la care recurenta a prezentat efectiv o copie a recursului său în casare și a solicitat stabilirea unei instanțe în fața Curții de Casație, a se vedea anexa 1). Prin urmare, suma de mai sus constituie o satisfacție echitabilă pentru reclamantă, în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții {a se vedea cauza Moulakakis și alții c. Grecia, din 24.7.2014, unde suma de 2 200 EUR este plătită pentru o perioadă de aproximativ 9 ani pentru trei instanțe, cauza Orfanoudaki și alții c. Grecia, cerere n 21391/10, Hotărârea din 21 mai 2015, în care Curtea a plătit suma de 3 600 EUR pentru o perioadă totală de 10 ani și 2 luni, pentru trei instanțe judecătorești și pentru două încălcări ale Convenției (art. 6 și 13), Evropai Diakopai-European Holidays A.E.c. Grecia, cerere n 44685/09, Hotărârea din 7 aprilie 2016, în care suma de 2 800 EUR este plătită pentru o perioadă totală de opt ani și opt luni pentru trei instanțe și pentru încălcarea articolelor 6 și 13 din convenție, Tziovanis și alții, cererea nr. 27462/09, Hotărârea din 19 ianuarie 2017, în care suma de 2 000 EUR se plătește pentru o perioadă totală de șapte ani, cinci luni și douăzeci și patru de zile pentru trei instanțe și pentru încălcarea articolelor 6 și 13 din Convenție, Dimitriou c. Grecia, din 18.5.2017, cererea nr. 32398/11, unde suma de 4 800 EUR este plătită pentru trei etape de procedură în fața instanțelor administrative cu o durată totală de 13 ani}. Suma va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei de radiere a rolului adoptat de Curte. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Prin scrisoarea din 27 octombrie 2017, recurenta a indicat că nu a fost satisfăcută de termenii declarației unilaterale. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea a examinat declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI, WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007, Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007, Załuska și Rogalska și alții (dec.), 53491/10, 722286/10 și 398 altele, §§ 36-37 și 52, 20 iunie 2017. Curtea a stabilit într-un număr de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Greciei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului de a fi audiat într-un termen rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43 CEDH 2000 VII, Cocchiarella c. Italia [GC], n 64886/01, § punctul 69-98, CEDO 2006 Majewski c. Polonia, n 52690/99, 11 octombrie 2005 și Glykantzi c. Grecia, n 40150/09, § 44-50, 30 octombrie 2012). Având în vedere circumstanțele speciale ale cauzei, natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și valoarea de land a despăgubirii propuse, care este conformă cu sumele alocate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii (articolul c). În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu fie supusă examinării cererii [articolul § 1 in fine] În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 6 alineatul (1) din convenție și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel asumate decid să elimine cererea de rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 26 aprilie 2018. Renata Degener Aleš Pejchal Grefier Adjunct Președinte
Requête n
o
37980/12
Anna Maria MOHOR
contre la Grèce
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 3 avril 2018 en un comité composé de
:
Aleš Pejchal,
président,
Krzysztof Wojtyczek,
Armen Harutyunyan,
juges,
et de Renata Degener,
greffière adjointe de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 13 juin 2012,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 20
septembre 2017 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante
à cette déclaration
;
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, M
me
Anna Maria Mohor, est une ressortissante autrichienne et grecque, née en 1937 et résidant à Graz. Elle a été représentée devant la Cour par M
e
Le gouvernement grec («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M. M. Apessos, Président du Conseil juridique de l’État.
Informé de son droit d’intervenir dans la procédure, le gouvernement autrichien n’a pas usé dudit droit (articles 36 § 1 de la Convention et 44 § 1 du règlement).
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaignait de la durée de la procédure qu’elle a engagée devant les juridictions civiles.
Le 12 octobre 2016, le grief tiré de l’article 6 § 1 de la Convention a été communiqué au Gouvernement et la requête a été déclarée irrecevable pour le surplus, conformément à l’article 54 § 3 du règlement de la Cour
.
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 20
septembre 2017 le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
Le Gouvernement souhaite reconnaître en l’espèce que la durée de la procédure interne n’a pas été compatible avec la ‘durée raisonnable’ requise par l’article 6 § 1 de la Convention.
Le Gouvernement offre de verser à la requérante la somme de 11 000 EUR (onze mille euros), couvrant tout préjudice moral et matériel ainsi que les frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par la requérante.
Cette somme constitue une satisfaction équitable pour la requérante, en tenant compte que l’affaire en cause comprenait cinq (5) instances de juridiction et deux (2) actions jointes (voir décisions n
os
1987/1988 et 8983/2001 du tribunal de première instance d’Athènes – arrêt n
o
9282/2003 de la Cour d’appel d’Athènes – arrêt n
o
1678/2005 de la Cour de cassation – arrêt n
o
6360/2007 de la Cour d’appel d’Athènes – arrêt n
o
1849/2011 de la Cour de cassation) et elle a durée vingt (20) ans environ, après déduction des périodes suivantes qui ne sauraient être attribuées aux juridictions internes (voir affaire
Evropaïkai Diakopai-European Holidays A.E. c.
Grèce
, n
o
44685/09, du 7-4-2016, par.68, décision
Kaggali c. Grèce
, n
o
47444/09, du 25-8-2015, par.28-29)
:
- une période de 2 ans environ pour l’ouverture par la requérante de la procédure en matière des preuves (28.3.1990), après la publication, l’an 1988 (le 20.1.1988) du jugement numéro 1987/1988 du Tribunal de Grande Instance d’Athènes (voir l’annexe 1 qui accompagne la lettre de la requérante du 2.3.2017 et l’annexe 2 de la requête).
- la période de 4 mois environ pour la fixation (le 2.11.2004) d’une audience pour le pourvoi en cassation de la requérante daté du 21.7.2004 (Annexe 1)
- la période de 8 mois environ, à savoir du 1-3-2006 {prenant en considération un temps raisonnable de plus de deux mois afin que la requérante puisse demander la fixation d’un jour d’audience de son appel après la date (13-12-2005) que l’arrêt 1678/2005 de la Cour de cassation a été mis au net et certifié conforme} au 30-10-2006 (date à laquelle la requérante a, effectivement, demandé la fixation d’une audience devant la Cour d’appel, voir Annexe 1 et Annexe 9 de la requête),
- la période de 15 mois environ, à savoir du 22-8-2008 (date d’introduction du pourvoi en cassation devant la Cour d’appel) au 3-11-2010 (date à laquelle la requérante a, effectivement, produite une copie de son pourvoi en cassation et a demandé la fixation d’une audience devant la Cour de cassation, voir Annexe 1).
Par conséquent, la somme ci-dessus constitue une satisfaction équitable pour la requérante, selon la jurisprudence constante de la Cour {voir l’affaire
Moulakakis et autres c. Grèce
, du 24.7.2014, où la somme de 2 200 € est versée pour une durée de 9
ans environ pour trois instances, l’affaire
Orfanoudaki et autres c. Grèce
, requête n
o
21391/10, arrêt du 21 mai 2015, dans laquelle la Cour a versé la somme de 3
600 € pour une durée totale de 10 ans et 2 mois, pour trois instances de juridiction et pour deux violations de la Convention (art. 6 et 13),
Evropaïkai Diakopai-European Holidays A.E. c. Grèce
, requête n
o
44685/09, arrêt du 7 avril 2016, dans laquelle la somme de 2 800 € est versée pour une durée totale de huit ans et huit mois pour trois instances et pour la violation des articles 6 et 13 de la Convention,
Tziovanis et autres c. Grèce
, requête n
o
27462/09, arrêt du 19 janvier 2017, où la somme de 2
000 € est versée pour une durée totale de sept ans, cinq mois et vingt-quatre jours pour trois instances et pour la violation des articles 6 et 13 de la Convention,
Dimitriou c. Grèce
, du 18.5.2017, requête n
o
32398/11, où la somme de 4 800 euros est versée pour trois stades de procédure devant les juridictions administratives d’une durée totale de 13
ans}.
La somme sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de radiation du rôle adoptée par la Cour. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
»
Par une lettre du 27 octobre 2017, la partie requérante a indiqué qu’elle n’était pas satisfaite des termes de la déclaration unilatérale.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
À cette fin, la Cour a examiné la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI,
WAZA Sp. z o.o. c. Pologne
(déc.), n
o
11602/02, 26 juin 2007,
Sulwińska c. Pologne
(déc.), n
o
28953/03, 18
septembre 2007, et
Załuska et Rogalska et autres c.
Pologne
(déc.), n
os
53491/10, 72286/10 et 398 autres, §§
36-37 et 52, 20 juin 2017).
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la Grèce, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation du droit à être entendu dans un délai raisonnable (voir, par exemple,
Frydlender c.
France
[GC], n
o
‑
VII,
Cocchiarella c.
Italie
[GC], n
o
‑
V,
Majewski c. Pologne
, n
o
52690/99, 11 octobre 2005, et
Glykantzi c.
Grèce
, n
o
40150/09, §§ 44-50, 30 octobre 2012).
Eu égard aux circonstances particulières de l’affaire, à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37
§
1
c).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article
37
in fine
).
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c.
Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 6
1.de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article
37 § 1 c) de la Convention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 26 avril 2018.
Renata Degener
Aleš Pejchal
Greffière adjointe
Président