AKBULUT c. TURQUIE

Comunicat la 20 aprilie 2018 A DOUA RĂSPUNSURI nr. 36647/11 NURI AKBULUT împotriva Turciei, introdusă la 5 ianuarie 2011 FOARTE DE L Plasat într-o unitate de viata individuala, la a avea dreptul la o ora de plimbare in aer liber in fiecare zi si sa fie in contact cu un alt detinut pentru o jumatate de ora pe zi. Autoritatile nationale au respins cererile sale de transfer intr-o alta institutie penitenciara. În plus, instanțele naționale l-au exonerat pe reclamant de cererile sale de detenție și de transfer într-o instituție mai apropiată de locul de reședință al părinților săi, fără a invoca un articol din Convenție, reclamantul se plânge de condițiile sale de detenție, în special de izolare socială.

De asemenea, el deplânge imposibilitatea de a primi vizita rudelor sale din cauza distanței dintre locul lor de reședință și locul de detenție și se plânge în sfârșit că nu poate participa la activități sportive, educative și culturale organizate în cadrul instituției respective. Care sunt condițiile concrete de detenție în care se află reclamantul?

perioada petrecută în afara unității individuale, durata contactelor cu alte persoane (vizitori sau alți deținuți), activitățile sociale, culturale și sportive, posibilitatea de a lucra, comunicarea sau corelarea cu lumea exterioară etc. sunt în conformitate cu cerințele prevăzute la art. 3 (Öcalan c. Turcia (n , n 24069/03 și 3 altele, §§ 79-149, 18) martie 2014), cât timp reclamantul a fost supus regimului de închisoare al cărui regim a fost declarat și a existat o îmbunătățire a condițiilor sale Deplasarea reclamantului într-o instituție penitenciară la distanță de locul de reședință al rudelor sale constituie o restricție de facto a dreptului său de a primi vizite familiale în sensul articolului 8 din Convenție (a se vedea mutatis mutandis Trosin c. Ucraina, nr. 39758/05, § 42-44, 23 februarie 2012, mutatis mutandis, Harakchiev și Tolumov c. Bulgaria, nr. 15018/11 și 61199/12, § 204, CEDH 2014 (extrași) și mutatis mutandis, Khoroshenko c. Rusia [GC], nr. 41418/04, § 123- 126, CEDO 2015)

Communiquée le 20 avril 2018

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 36647/11 Nuri AKBULUT contre la Turquie introduite le 5 janvier 2011

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne les conditions de détention du requérant, condamné à la réclusion à perpétuité aggravée, dans l’établissement pénitentiaire de type L d’Alanya. Placé en unité de vie individuelle, l’intéressé avait droit à une heure de promenade en plein air au quotidien et à être en contact avec un autre détenu pour une durée d’une demie heure par jour. Les autorités nationales rejetèrent ses demandes de transfert dans un autre établissement pénitentiaire. En outre, les tribunaux nationaux déboutèrent le requérant de ses demandes d’allègement de ses conditions de détention et de transfert dans un établissement plus proche du lieu de résidence de ses parents. Sans invoquer un article de la Convention, le requérant se plaint de ses conditions de détention.

Il dénonce en particulier un isolement social. Il déplore aussi une impossibilité de recevoir la visite de ses proches en raison de la distance entre leur lieu de résidence et son lieu de détention. Il se plaint enfin de ne pas pouvoir participer à des activités sportives, éducatives et culturelles organisées au sein de l’établissement en question.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Quelles sont les conditions concrètes de détention dans lesquelles se trouve le requérant ? En particulier, - le temps passé à l’extérieur de l’unité individuelle, la durée des contacts avec d’autres personnes (visiteurs ou autres détenus), les activités sociales, culturelles et sportives, la possibilité de travailler, la communication ou la correspondance avec le monde extérieur etc. sont-ils en conformité avec les exigences de l’article 3 ( Öcalan c. Turquie (n o 2) , n os 24069/03 et 3 autres, §§ 79-149, 18 mars 2014), - pendant combien de temps le requérant a-t-il été soumis au régime carcéral dont il dénonçait les modalités et y a-t-il eu une amélioration de ses conditions ? 2. Le placement du requérant dans un établissement pénitentiaire à distance du lieu de résidence de ses proches constitue-t-il une restriction de facto apportée à son droit de recevoir des visites familiales au sens de l’article 8 de la Convention (voir, mutatis mutandis , Trosin c. Ukraine , n o 39758/05, §§ 42 à 44, 23 février 2012, mutatis mutandis, Harakchiev et Tolumov c. Bulgarie , n os 15018/11 et 61199/12, § 204, CEDH 2014 (extraits), et mutatis mutandis, Khoroshenko c. Russie [GC], n o 41418/04, §§ 123 à 126, CEDH 2015) ?