CAPRARU v. ROMANIA

Comunicat la 21 iunie 2018 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 42722/13 Constantin Cătălin CAPRARU împotriva României depusă la 25 iunie 2013 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la lipsa acordării unei compensații morale pentru cererea ilegală și utilizarea listei de apeluri telefonice private ale reclamantului (un ofițer de poliție) în contextul unei anchete disciplinare care să conducă la sancționarea sa cu amânarea promovării pentru o perioadă de trei ani. La 14 ianuarie 2013, Curtea de Apel Iași a hotărât că cererea și utilizarea listelor de către superiorii reclamantului au fost ilegale și au anulat sancțiunile disciplinare. În aceeași ocazie, cererea reclamantului de a aduce prejudicii morale pentru încălcarea dreptului său la viață privată din cauza cererii ilegale și a utilizării cotei în cauză a fost respinsă, instanța internă care consideră că anularea sancțiunii disciplinare a fost o soluție suficientă pentru solicitant. Reclamantul poate încă pretinde că este victimă de o încălcare a drepturilor sale în temeiul articolului 8 în sensul articolului 34 din Convenție, având în vedere că instanța internă a recunoscut că cererea și utilizarea listei de apeluri telefonice au fost ilegale? Reclamantul a obținut un recurs suficient pentru această cerere și utilizare care s-a considerat ilegală și, în caz contrar, există ocazii rezonabile pentru el de a obține o astfel de soluție în fața autorităților interne? Presupunând că reclamantul poate fi considerat încă o victimă în temeiul Convenției, nu sunt circumstanțele specifice în care a fost solicitată lista de apeluri telefonice și utilizată ca o încălcare a articolului 8?

Communicated on 21 June 2018

FOURTH SECTION

Application no. 42722/13

Constantin Cătălin CAPRARU

against Romania

lodged on 25 June 2013

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the lack of award of non-pecuniary compensation for the unlawful request and use of the listing of the applicant’s (a police officer) private telephone calls in the context of a disciplinary investigation leading to his sanctioning with the postponement of promotion for a period of three years.

On 14 January 2013 the Iași Court of Appeal decided that the request and use of the listings by the applicant’s superiors had been unlawful and annulled the disciplinary sanction. On the same occasion, the applicant’s request for non-pecuniary damage for a breach of his right to private life due to the unlawful request and use of the listing in question was dismissed, the domestic court considering that the annulment of the disciplinary sanction was a sufficient redress for the applicant.

QUESTIONS tO THE PARTIES

1.

Can the applicant still claim to be the victim of a violation of his rights under Article 8 within the meaning of Article 34 of the Convention, considering that the domestic courts acknowledged that the request and use of the listing of his telephone calls had been unlawful? Did the applicant obtain sufficient redress for the said request and use which were found to be unlawful and, if not, are there any reasonable opportunities for him to obtain such redress before the domestic authorities?

2.

Assuming that the applicant can still be considered a victim under the Convention, do the specific circumstances in which the listing of his telephone calls was requested and used amount to a violation of Article 8?