SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 13437/13 M.F. împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 3 iulie 2018 într-un comitet compus din Mārti 368/š Mits, președinte, André Potocki, Lado Chanturia, judecători, și din Milano Blaško, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea prezentată la 22 februarie 2013, După ce a deliberat, face următoarea decizie FAȚĂ ȘI PROCEDURA recurenta, M.F., este o resortisantă guineeană născută în 1996 și rezidentă în Villeurbană. Președinta secțiunii a acceptat cererea de nedivulgare a identității sale formulată de recurentă (art. 3 din Regulamentul de procedură). Guvernul francez a fost reprezentat de agentul său, dl F. Alabrune, director al afacerilor juridice al Ministerului Europei și Afacerilor Externe. Invocând articolele 3, 8 și 13 din convenție, recurenta, care pretindea că este o minoră izolată, se plângea de riscurile pe care le implică trimiterea în Maroc sau în Guineea Conakry, de încălcarea confidențialității cererii sale de azil, de menținerea acesteia timp de mai multe zile în zona de așteptare, precum și de o lipsă de eficacitate a cererii de azil și a acțiunii în fața instanței administrative. La 22 februarie 2013, instanța care acționează ca președinte al secțiunii căreia i s-a atribuit cauza a decis să indice guvernului, în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, să nu trimită reclamanta nici în Maroc, nici în Guineea Conakry, pe durata procedurii în fața Curții. Prin decizia parțială din 23 aprilie 2014, Curtea a comunicat guvernului obiecțiunile recurentei, cum ar fi cele de mai sus. Pe de altă parte, la 13 octombrie 2014, Curtea a informat părțile că președintele secțiunii are, în mod excepțional și în aplicarea articolelor 36 2 din convenție și 44 3 din Regulamentul Curții, acordat autorizației de a fi parte terță în cadrul procedurii de la AANFE (Asociația Națională de Asistență la Frontiere pentru Străini). Prin scrisoarea din 13 martie 2018, adresată prin recomandarea cu aviz de primire, grefa a solicitat avocatului recurentei să își mențină cererea, precizând în același timp că Curtea poate anula o cerere în cazul în care circumstanțele sugerează că părțile solicitante nu intenționează să o mențină. Prin scrisoarea din 30 martie 2018, avocata reclamantei a informat grefa că nu mai are contact cu clienta sa. Curtea reamintește că este important ca contactele dintre reclamant și reprezentantul său să fie menținute pe tot parcursul procedurii. Aceste contacte sunt esențiale atât pentru a aprofunda cunoștințele privind situația specială a reclamanților, cât și pentru a confirma persistența interesului acestora față de continuarea examinării cererii lor (a se vedea V.M. și altele, precum Belgia [GC], n 60125/11, § 35, 17 noiembrie 2016, precum și, mai recent, E.H. și alții c. Franța (dec.), n 32731/15, 25 aprilie 2017 și R.N. c. Franța (dec.), n 76998/13, 14 noiembrie 2017). Având în vedere cele de mai sus și în lipsa unor circumstanțe speciale care afectează respectarea drepturilor garantate de convenție sau a protocoalelor sale, Curtea în conformitate cu art. 37 litera (a) din convenție consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii. Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. Aplicarea articoluluiui 39 din regulament încetează astfel. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de rol. Făcut în franceză și comunicat în scris la 26 iulie 2018. Milano Blaško Mārti
Requête n
o
13437/13
M.F.
contre la France
La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 3 juillet 2018 en un comité composé de
:
Mārtiņš Mits,
président,
André Potocki,
Lado Chanturia,
juges,
et de Milan Blaško,
greffier adjoint de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 22 février 2013,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, M
me
M.F., est une ressortissante guinéenne née en 1996 et résidant à Villeurbanne. La présidente de la section a accédé à la demande de non
‑
divulgation de son identité formulée par la requérante (article
47
§
3 du règlement). Elle a été représentée devant la Cour par M
e
Le gouvernement français («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M. F. Alabrune, directeur des affaires juridiques du ministère de l’Europe et des Affaires étrangères.
Invoquant les articles 3, 8 et 13 de la Convention, la requérante, qui alléguait être une mineure isolée, se plaignait des risques encourus en cas de renvoi au Maroc ou en Guinée Conakry, d’un manquement à la confidentialité de sa demande d’asile, de son maintien pendant plusieurs jours en zone d’attente, ainsi que d’un défaut d’effectivité de la demande d’asile et du recours devant le tribunal administratif.
Le 22 février 2013, la juge faisant fonction de président de la section à laquelle l’affaire avait été attribuée a décidé d’indiquer au Gouvernement, en application de l’article 39 du règlement de la Cour, de ne renvoyer la requérante ni vers le Maroc ni vers la Guinée Conakry, pour la durée de la procédure devant la Cour.
Par une décision partielle du 23 avril 2014, la Cour a communiqué au Gouvernement les griefs de la requérante tels qu’exposés ci-dessus.
Par ailleurs, le 13 octobre 2014, la Cour a informé les parties que le président de la section avait, à titre exceptionnel et en application des articles 36
§
2 de la Convention et 44
§
3 du règlement de la Cour, accordé l’autorisation d’intervenir en qualité de tierce partie dans la procédure à l’ANAFE (Association Nationale d’Assistance aux Frontières pour les Étrangers).
Par une lettre du 13 mars 2018, adressée en recommandé avec avis de réception, le greffe a demandé à l’avocate de la requérante si celle-ci entendait maintenir sa requête, tout en précisant, par ailleurs, que la Cour peut rayer une requête lorsque les circonstances donnent à penser que les parties requérantes n’entendent pas la maintenir.
Par un courrier du 30 mars 2018, l’avocate de la requérante a informé le greffe qu’elle n’a «
plus aucun contact avec sa cliente
».
La Cour rappelle qu’il importe que les contacts entre le requérant et son représentant soient maintenus tout au long de la procédure. De tels contacts sont essentiels à la fois pour approfondir la connaissance d’éléments factuels concernant la situation particulière des requérants et pour confirmer la persistance de leur intérêt à la continuation de l’examen de leur requête (voir
V.M. et autres c. Belgique
[GC], n
o
60125/11, §
35, 17
novembre 2016, ainsi que, plus récemment,
E.H. et autres c. France
(déc.), n
o
32731/15, 25 avril 2017, et
R.N. c. France
(déc.), n
o
76998/13, 14
novembre 2017).
À la lumière de ce qui précède et en l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour conformément à l’article 37
§
1
a) de la Convention, considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête.
Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.
L’application de l’article 39 du règlement prend ainsi fin.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Fait en français puis communiqué par écrit le 26 juillet 2018.
Milan Blaško
Mārtiņš Mits
Greffier adjoint
Président