- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 10 iulie 2018
- Stat pârât
- TUR
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Erdem împotriva Turciei
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1959 și trăiește în Izmir. În martie 2002, reclamantul, care a lucrat în calitate de funcționar public, a fost respins din cauza unei încălcări grave. El a solicitat instanțelor administrative să anuleze decizia respectivă. În cursul procedurii, la 4 iulie 2006, Legea nr. 5525, acordând amnistia funcționarilor publici care au fost supuși procedurilor disciplinare, a intrat în vigoare. Prin urmare, având în vedere această nouă lege a amnistia, la 10 aprilie 2009, Curtea Administrativă Supremă a hotărât că nu este necesar să examineze fondurile cauzei. Între timp, la 30 septembrie 2005, procedura penală inițiată împotriva reclamantului s-a încheiat cu decizia instanței penale, condamnându-l de abuz de funcţie.
În urma intrării în vigoare a legislației privind amnistia, reclamantul a solicitat administrației și a solicitat restabilirea. Cererea sa a fost refuzată la 19 decembrie 2006. Reclamantul a inițiat o procedură de anulare a deciziei respective. Prin o decizie din 8 ianuarie 2008, Curtea Administrativă Ankara a constatat în conformitate cu cererile reclamantului și a hotărât anularea deciziei autorităților prin care au refuzat să reintegreze reclamantul. În urma apelului, cazul a fost transferat în faţa Curţii Supreme de Administraţie. În cursul procedurii, procurorul public șef de la Curtea Supremă de Administrație și-a depus opinia scrisă. Prezentul aviz a inclus motive substanțiale în fondul cauzei cu propunerea de a anula decizia instanței de primă instanță.
La 25 mai 2009, pe baza avizului procurorului public șef, Curtea Administrativă Supremă a anulat decizia din 8 ianuarie 2008. În special, instanța de recurs a făcut trimitere la cazul său principal anterior, care a fost eliberat la 17 octombrie 2008 cu privire la un caz similar și a susținut că legislația privind amnistia nu a pus obligația administrației de a reintegra reclamantul. 10. Cazul a fost, în consecință, transmis la Curtea Administrativă din Ankara. La 9 octombrie 2009, instanța de primă instanță a respectat hotărârea instanței de recurs și a respins cazul reclamantului. Această decizie a fost acordată reclamantului la 13 noiembrie 2009.
4. The applicant was born in 1959 and lives in İzmir.
In March 2002, the applicant, who was a working as a civil servant, was dismissed due gross misconduct. He applied to the administrative courts to have the annulment of that decision. In the course of the proceedings, on 4 July 2006 Law no. 5525, granting amnesty to civil servants who had been subjected to disciplinary proceedings, entered into force. Accordingly, in the light of this new amnesty law, on 10 April 2009 the Supreme Administrative Court decided that there was no need to examine the merits of the case.
In the meantime, on 30 September 2005 the criminal proceedings initiated against the applicant had ended with the decision of the criminal court, convicting him of abuse of office.
Following the entry into force of the amnesty law, the applicant applied to the administration and asked to be reinstated. His request was refused on 19 December 2006. The applicant initiated proceedings to have the annulment of that decision.
By a decision dated 8 January 2008, the Ankara Administrative Court found in line with the applicant’s claims and decided to annul the decision of the authorities by which they had refused to reinstate the applicant.
Following appeal, the case was transferred before the Supreme Administrative Court. In the course of the proceedings, the Chief Public Prosecutor at the Supreme Administrative Court filed his written opinion. This opinion included substantial grounds on the merits of the case with a proposal to quash the decision of the first instance court. On 25 May 2009, relying also on the opinion of the Chief Public Prosecutor, the Supreme Administrative Court quashed the decision of 8 January 2008. In particular, the appeal court referred to its previous leading case which had been delivered on 17 October 2008 on a similar case and held that the amnesty law did not put an obligation on the administration to reinstate the applicant.
The case was accordingly remitted before the Ankara Administrative Court. On 9 October 2009 the first instance court adhered to the judgment of the appeal court and dismissed the applicant’s case. This decision was served on the applicant on 13 November 2009.