CASE OF PYLAYEVY v. RUSSIA

RESPONDENT

RUS

HOTĂRÂRE

17.07.2018

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Article 8 - Right to respect for private and family life (Article 8-1 - Respect for home)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF PYLAYEVY v. RUSSIA (CtEDO, 2018)

HUDOC · oficial

Primul reclamant s-a născut în 1976 și este condamnat la închisoare în regiunea Sverdlovsk. Al doilea reclamant s-a născut în 1950 și trăiește în Vladivostok. În iulie 2012, angajatorul primului reclamant, biroul procurorului din regiunea Primorskiy, i-a furnizat un apartament și a încheiat un acord de locație cu el. Al doilea reclamant a fost inclus în acord ca membru al familiei primului reclamant. În august 2012, al doilea reclamant a fost clasificat ca având o invaliditate de prim grad. La 7 octombrie 2014, primul reclamant s-a retras din biroul procurorului. În aceeași dată, el a solicitat procurorului general al Federației Ruse o cerere de transfer al titlului la apartamentul în cauză. 10. La 8 octombrie 2014 au fost inițiate proceduri penale împotriva primului reclamant în ceea ce privește o suspectă infracțiune penală. În aceeași dată a fost arestat și la 10 octombrie 2014 a fost reținut în aşteptarea anchetei. La o dată neespecificată în 2016, primul reclamant a fost eliberat și a fost arestat la domiciliu. 11. La 21 noiembrie 2014, prima cerere a reclamantului pentru transferul titlului la flat în cauză a fost refuzată. 12. La 25 noiembrie 2014, primul reclamant a primit anunțul de evacuare a apartamentului până la 5 decembrie 2014. 13. La 26 noiembrie 2014, primul frate al reclamantului a primit anunț pentru a anula apartamentul (avizul a fost adresat de biroul procuror către al doilea reclamant). 14. În decembrie 2014, biroul procurorului a adus reclamații de expulzare împotriva reclamanților din cauza faptului că primul reclamant nu mai a lucrat pentru biroul procurorului și că, prin urmare, el și familia sa au trebuit să abandoneze apartamentul. 15. Primul reclamant a contestat aceste afirmații. El a susținut că ar fi ilegal să-l expulze pe el și pe mama sa, deoarece el, ca procuror pensionat, a avut dreptul de a dobândi proprietatea apartamentului în cauză. El şi mama lui nu aveau alte locuinţe. În plus, mama sa a fost o persoană pensionată și a avut un handicap de prim grad. 16. La 27 februarie 2015, Curtea de District Frunzenskiy („Curtea de District”) a respins cererile de evacuare. Oficiul procurorului a apelat împotriva acestei hotărâri la Curtea Regională Primorskiy („Curtea Regională”). 17. La 8 iunie 2015, Curtea Regională a anulat hotărârea din 27 februarie 2015 și a pronunțat o nouă decizie de ordonare a expulzării reclamanților, fără cazare alternativă. Primul reclamant a fost reprezentat de un avocat, K. Al doilea reclamant nu a fost prezent și nu a fost reprezentat în aceste proceduri. În special, Curtea Regională a constatat că primul reclamant și mama sa au fost furnizate un apartament pentru perioada serviciului primului reclamant în biroul procurorului. În conformitate cu legislația internă și cu termenii acordului, chiriașii au trebuit să abandoneze locuința după încheierea acordului și în cazul refuzului lor, au trebuit să fie evacuați, fără a fi furnizată o altă cazare. La data examinării cererilor de expulzie, primul reclamant nu a solicitat procurorului general al Federației Ruse drept titlu la apartamentul în cauză care trebuie transferat la el; prin urmare, concluzia Curții de District cu privire la absența obstacolelor în ceea ce privește transferul de proprietate a apartamentului în cauză la primul reclamant a fost în conflict cu circumstanțele stabilite în acest caz. La data examinării apelului procurorului, întrebarea privind transferul de proprietate a apartamentului în cauză la primul reclamant nu a fost decisă. 18. Primul reclamant a depus un recurs de cassare împotriva acestei decizii cu presidiumul Curții Regionale. El s-a plâns că audierea din 8 iunie 2015 s-a desfășurat în absența sa și că, ca urmare, a fost evacuat din singura cazare pe care o avea. 19. La 22 iulie 2015, un judecător al Curții Regionale a refuzat să depună apelul primului reclamant la Camera Civilă a Curții Regionale în vederea examinării în fond. Primul reclamant a depus un recurs de casație în fața Curții Supreme a Federației Ruse. 20. La 22 septembrie 2015, al doilea reclamant a fost evacuat din apartament. 21. La 30 septembrie 2015 un judecător al Curții Supreme a refuzat să adreseze primul recurs de cassare a reclamantului la Camera Civilă a Curții Supreme pentru examinare. 22. În iunie 2015, primul frate al reclamantului (Dl. Pylayev) a inițiat proceduri judiciare pentru ca al doilea reclamant să fie privat de capacitate juridică și pentru ca el să fie numit ca tutore. 23. La 11 mai 2016, Curtea de District a declarat că cel de-al doilea reclamant nu are capacitate juridică pentru că suferă de boală. În special, Curtea de District și-a bazat decizia pe un raport de experți din 25 ianuarie 2016, care a stabilit că a suferit de un handicap mental din 2010 și, ca urmare, nu a putut să înțeleagă sau să-și controleze acțiunile. Prezenta decizie a intrat în vigoare la 14 iunie 2016. 24. La 29 iunie 2016 departamentul local de sănătate publică a numit primul frate al reclamantului ca tutore.

The first applicant was born in 1976 and is serving a sentence of imprisonment in the Sverdlovsk region. The second applicant was born in 1950 and lives in Vladivostok. 7. In July 2012 the first applicant’s employer, the prosecutor’s office of the Primorskiy Region, provided him with a flat and concluded a tenancy agreement with him. The second applicant was included in the agreement as a member of the first applicant’s family. 8. In August 2012 the second applicant was classified as having a firstdegree disability. 9. On 7 October 2014 the first applicant retired from the prosecutor’s office. On the same date he applied to the General Prosecutor of the Russian Federation with a request for the transfer of the title to the flat in question to him. 10. On 8 October 2014 criminal proceedings were initiated against the first applicant in respect of a suspected criminal offence. On the same date he was arrested and on 10 October 2014 he was detained pending investigation. On an unspecified date in 2016 the first applicant was released and placed under house arrest. 11. On 21 November 2014 the first applicant’s request for the transfer of the title to flat in question to him was refused. 12. On 25 November 2014 the first applicant received notice to vacate the flat by 5 December 2014. 13. On 26 November 2014 the first applicant’s brother received notice to vacate the flat (the notice was addressed by the prosecutor’s office to the second applicant). 14. In December 2014 the prosecutor’s office brought eviction claims against the applicants on the grounds that the first applicant no longer worked for the prosecutor’s office and that therefore, he and his family had to vacate the flat. 15. The first applicant contested those claims. He submitted that it would be unlawful to evict him and his mother because he, as a retired prosecutor, had a right to acquire ownership of the flat in question. He and his mother had no other housing. In addition, his mother was a retired person and had a first-degree disability. 16. On 27 February 2015 the Frunzenskiy District Court (“the District Court”) dismissed the eviction claims. The prosecutor’s office appealed against that judgment to the Primorskiy Regional Court (“the Regional Court”). 17. On 8 June 2015 the Regional Court quashed the judgment of 27 February 2015 and delivered a new decision ordering the applicants’ eviction, with no alternative accommodation being provided. The first applicant was represented by a lawyer, K. The second applicant was not present and was not represented in those proceedings. In particular, the Regional Court found that the first applicant and his mother had been provided with a flat for the period of the first applicant’s service in the prosecutor’s office. Under domestic law and the terms of the agreement, the tenants had had to vacate the housing after the termination of the agreement and in the event of their refusal they had had to be evicted with no alternative accommodation being provided. As at the date of the examination of the eviction claims the first applicant had not applied to the Prosecutor General of the Russian Federation for title to the flat in question to be transferred to him; therefore, the District’s Court conclusion as to the absence of any obstacles to the transfer of ownership of the flat in question to the first applicant was in conflict with the circumstances established in the case. As at the date of the examination of the prosecutor’s appeal the question regarding the transfer of ownership of the flat in question to the first applicant had not been decided. 18. The first applicant lodged a cassation appeal against that decision with the presidium of the Regional Court. He complained that the hearing of 8 June 2015 had been held in his absence and that as a result he had been evicted from the only accommodation he had had. 19. On 22 July 2015 a judge of the Regional Court refused to refer the first applicant’s appeal to the Civil Chamber of the Regional Court for examination on the merits. The first applicant lodged a cassation appeal with the Supreme Court of the Russian Federation. 20. On 22 September 2015 the second applicant was evicted from the flat. 21. On 30 September 2015 a judge of the Supreme Court refused to refer the first applicant’s cassation appeal to the Civil Chamber of the Supreme Court for examination. 22. In June 2015 the first applicant’s brother (Mr D. Pylayev) initiated court proceedings for the second applicant to be deprived of legal capacity and for him to be appointed as her guardian. 23. On 11 May 2016 the District Court declared that the second applicant lacked legal capacity because she was suffering from illness. In particular, the District Court based its decision on an expert report dated 25 January 2016 which had established that she had been suffering from a mental handicap since 2010 and as a result had not been able to understand or control her actions. That judgment entered into force on 14 June 2016. 24. On 29 June 2016 the local public health department appointed the first applicant’s brother as her guardian.

§ Cauze similare