KALE v. TURKEY

Comunicat la 30 august 2018 SECȚIUNE Cerere nr. 46992/11 Hikmet KALE împotriva Turciei depusă la 1 iunie 2011 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la monitorizarea corespondenței reclamantului (un condamnat) cu avocatul său de către autoritățile închisoare, și pune probleme în temeiul articolului 8 din Convenție. Autoritățile din închisoarea Tekirdağ F-Type (nr. 1) au deschis sau au încercat să deschidă scrisorile adresate de reclamant avocatului său? Dacă este așa, aceasta a constituit o „interferență” cu dreptul reclamantului de a respecta corespondența sa în sensul art. 8 § 1 din Convenție? Acest control a fost exercitat în mod automat și sistematic în ceea ce privește deținuții condamnați pentru anumite infracțiuni menționate la art. 84 din Regulamentele privind gestionarea închisorii și executarea condamnărilor în vigoare în timpul material? Ingerențele presupuse au o bază în dreptul intern și au urmărit un obiectiv legitim și era proporțional și necesar într-o societate democratică în sensul articolului 8 § 2 (a se vedea mutatis mutandis Eylem Kaya c. Turcia) , nr. 26623/07, §§ 41-49, 13 decembrie 2016)? În special, au existat garanții adecvate în vederea menținerii confidențialității corespondenței reclamantului cu avocatul său, cum ar fi deschiderea scrisorii în prezența prizonierului, și a fost decizia de a deschide scrisorile reclamantului de către o autoritate judiciară?

Communicated on 30 August 2018

SECOND SECTION

Application no. 46992/11

Hikmet KALE

against Turkey

lodged on 1 June 2011

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the monitoring of the correspondence of the applicant (a convict) with his lawyer by the prison authorities, and raises issues under Article 8 of the Convention.

QUESTIONS tO THE PARTIES

Did the authorities at the Tekirdağ F-Type prison (no. 1) open, or attempt to open, the letters addressed by the applicant to his lawyer? If so;

a.

Did that conduct constitute an “interference” with the applicant’s right to respect for his correspondence within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention? Was such control exercised in an automatic and systematic manner in respect of prisoners convicted of certain crimes specified in Article 84 of the Regulations on prison management and the execution of sentences in force at the material time?

b.

Did the alleged interference have a basis in domestic law and pursue a legitimate aim, and was it proportionate and necessary in a democratic society within the meaning of Article 8 § 2 (see,

mutatis mutandis

,

Eylem

Kaya v. Turkey

, no. 26623/07, §§ 41-49, 13 December 2016)? In particular, were there adequate safeguards in place to preserve the confidentiality of the applicant’s correspondence with his lawyer, such as opening the letter in the presence of the prisoner, and was the decision to open the applicant’s letters taken by a judicial authority?