BARBOTIN c. FRANCE

Comunicat la 30 august 2018 SECȚIUNEA CINQUCE Cererea nr. 25338/16 Jean-Claude BARBOTIN împotriva Franței introdusă la 2 mai 2016 FOARTE DE L September 2008, apoi de la 4 noiembrie 2008 la 27 iulie 2010. Reclamantul sesizează instanțele administrative cu privire la condițiile sale de detenție. Prin hotărârea din 28 mai 2013 și pe baza raportului unui expert desemnat de instanța de judecată, Tribunalul Administrativ din Caen a considerat că reclamantul era parțial întemeiat să se plângă de condițiile sale de detenție. El i-a acordat o despăgubire de 500 EUR (EUR), în timp ce îi punea în sarcina sa cheltuielile de laminare, având în vedere decizia de anulare între data la care Consiliul de Stat a autorizat desemnarea unui expert în valoare de 773,57 EUR.

Prin decizia din 2 decembrie 2015, Consiliul de Stat a respins recursul reclamantului. Invocând art. 3 coroborat cu art. 13, reclamantul se plânge de faptul că acțiunea de despăgubire pe care a inițiat-o, având în vedere insuficiența reparației obținute ca urmare a sumei reduse alocate și a punerii în sarcina sa a cheltuielilor de competență, îl face în ultimă instanță al statului francez, în valoare de 273,57 EUR. A dispus reclamantul, în speță, o acțiune internă efectivă, așa cum se prevede la art. 13 din convenție? În caz contrar, a avut loc o încălcare a articolului 13 coroborat cu art. 3

Communiquée le 30 août 2018

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 25338/16 Jean-Claude BARBOTIN contre la France introduite le 2 mai 2016

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’indemnisation octroyée par les juridictions internes au requérant au regard de ses conditions de détention dans la maison d’arrêt de Caen. Le requérant fut détenu à la maison d’arrêt de Caen du 28 août au 1 er septembre 2008, puis du 4 novembre 2008 au 27 juillet 2010. Le requérant saisit les juridictions administratives d’un recours indemnitaire concernant ses conditions de détention. Par un jugement du 28 mai 2013 et se basant sur le rapport d’un expert désigné par le juge des référés, le tribunal administratif de Caen considéra que le requérant était en partie fondé à se plaindre de ses conditions de détention. Il lui alloua une indemnité de 500 euros (EUR), tout en mettant à sa charge les frais de l’expertise, au regard de la décision annulant entre ‑ temps l’ordonnance autorisant la désignation d’un expert, à hauteur de 773,57 EUR.

Par une décision du 2 décembre 2015, le Conseil d’État rejeta le pourvoi du requérant. Invoquant l’article 3 combiné avec l’article 13, le requérant se plaint de l’ineffectivité du recours indemnitaire qu’il a engagé, compte tenu de l’insuffisance de la réparation obtenue résultant du faible montant alloué et de la mise à sa charge des frais d’expertise, le rendant in fine débiteur de l’État français, à hauteur de 273,57 EUR.

QUESTION AUX PARTIES

Le requérant a-t-il disposé, en l’espèce, d’un recours interne effectif, comme l’exige l’article 13 de la Convention ? Dans la négative, y-a-t-il eu violation de l’article 13 combiné avec l’article 3 ?