DERIGLAZOVA AND CHERNYKH v. RUSSIA

HOTĂRÂREA DECIZIE DECIZIE nr. 17800/06 și 13946/07 Nadezhda Pavlovna DERIGLAZOVA împotriva Rusiei și Olga Fedorovna CHERNYKH împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A treia), ședința la 13 septembrie 2018 în calitate de comitet compus din: Alena Poláčková, Președintele, Dmitry Dedov, Jolien Schukking, judecători și Liv Tigerstedt, grefier adjunct al secțiunii interioare; Având în vedere cererile depuse mai sus la diferitele date indicate în tabelul adăugat, având în vedere declarațiile prezentate de guvernul contestat cere Curții să elimine cererile din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Lista reclamanților este prezentată în tabelul adăugat. Reclamațiile reclamanților în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind neexecuția sau aplicarea întârziere a deciziilor interne și lipsa unui remediu eficace în dreptul intern au fost comunicate guvernului rus („Guvernul”). Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. Guvernul a informat Curtea că au propus să facă declarații unilaterale în vederea soluționării problemelor planteate de aceste plângeri, care au recunoscut aplicarea întârziere a deciziilor interne. Ei au oferit să plătească reclamanților sumele detaliate în tabelul adăugat și au invitat Curtea să elimine cererile din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 § (c) din Convenție. Sumele ar fi convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-au plătit aceste sume în termenul de trei luni menționat anterior, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pentru acestea, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazurilor. Reclamanții au fost trimiși termenii declarațiilor unilaterale ale Guvernului cu câteva săptămâni înainte de data prezentei decizii. Curtea nu a primit un răspuns din partea reclamanților care acceptă termenii declarațiilor. Curtea observă că art. 37 §§ § (c) îi permite să scoată un caz din lista sa dacă: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazurilor (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turcia) (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 77, CEDO 2003-VI). Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la neexecutarea sau aplicarea întârziere a deciziilor interne (a se vedea, de exemplu, Gerasimov și alții c. Rusia, nr. 299920/05 și alte 10, 1 iulie 2014). Remarcarea admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, precum și cuantumul compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor (art. 37 alineatul (1) litera (c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea cererilor din partea privind executarea întârziere a hotărârilor (art. 37 § în amendă În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarațiilor lor unilaterale, cererile din această parte pot fi restaurate pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazurile din listă în măsura în care acestea se referă la plângerea întârzietă privind aplicarea în temeiul articolului 6 din Convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Reclamanții se plângeau, de asemenea, în temeiul articolului 13 din Convenție, cu privire la lipsa unui remediu intern eficace în ceea ce privește plângerile de neexecuție. Curtea a remarcat deja existența unui nou recurs intern împotriva neexecuției hotărârilor interne care impun obligații de natură pecuniară și/sau morală pentru autoritățile ruse, introdus în urma hotărârii pilot, care permite celor implicați să solicite compensații pentru daune suportate ca urmare a întârzierilor excesive în executarea hotărârilor judecătorești (a se vedea Kamneva și alții c. Rusia (dec.), nr. 35555/05 și altele 6, 2 mai 2017). Având în vedere adoptarea noului recurs intern, Curtea, ca și în deciziile sale anterioare, consideră că nu este necesar să se examineze separat admisibilitatea și meritul plângerii reclamanților în temeiul articolului 13 în prezent (a se vedea, pentru o abordare similară) , mutatis mutandis, Pobudilina și alții c. Rusia (dec.), nr. 7142/05 și 29 altele, 29 martie 2011; Zemlyanskiy și alții c. Rusia (dec.), nr. 18969/06 și altele 4, 13 martie 2012; și mai multe alte cazuri. Această hotărâre nu aduce atingere viitoarei evaluări ale Curții a noului remediu. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; ia notă de aceasta termenii declarațiilor guvernului contestat și al modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; de a elimina cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție, în măsura în care acestea se referă la plângerile prevăzute la art. 6 din Convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție privind aplicarea întârziere a hotărârilor interne în favoarea reclamanților; că nu este necesar să se examineze admisibilitatea și meritul plângerii reclamanților în temeiul articolului 13 din Convenție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 4 octombrie 2018. Liv Tigerstedt Alena Poláčková Președintele adjunct al grefierului interimar Apendice nr. Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Denumirea și locația reprezentantului Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului, în cazul oricăror sume acordate pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 17800/06 12/04/2006 Nadezhda Pavlovna Deriglazova 29/05/1965 Komolova Liliya Viktorovna Orel 14/07/2016 02/09/2016 6,500 13946/07 02/03/2007 Olga Fedorovna Chernykh 27/02/1956 10/01/2017 14/03/2017 3.420 [1] În plus, orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți.

THIRD SECTION

DECISION

Applications nos. 17800/06 and 13946/07

Nadezhda Pavlovna DERIGLAZOVA against Russia

and Olga Fedorovna CHERNYKH against Russia

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 13

September 2018 as a Committee composed of:

Alena Poláčková,

President,

Dmitry Dedov,

Jolien Schukking,

judges,

and Liv Tigerstedt,

Acting Deputy Section Registrar,

Having regard to the above applications lodged on the various dates indicated in the appended table,

Having regard to the declarations submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the applications out of the list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The list of applicants is set out in the appended table.

The applicants’ complaints under Articles 6 § 1 and

13 of the Convention and Article

1 of the Protocol No.

1 concerning the non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions and the lack of any effective remedy in domestic law were communicated to the Russian Government (“the Government”).

THE LAW

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision.

The Government informed the Court that they proposed to make unilateral declarations with a view to resolving the issues raised by these complaints. They acknowledged the delayed enforcement of domestic decisions. They offered to pay the applicants the amounts detailed in the appended table and invited the Court to strike the applications out of the list of cases in accordance with Article

37 §

1

(c) of the Convention. The amounts would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay these amounts within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on them, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the cases.

The applicants were sent the terms of the Government’s unilateral declarations several weeks before the date of this decision. The Court has not received a response from the applicants accepting the terms of the declarations.

The Court observes that Article

37 §

1

(c) enables it to strike a case out of its list if:

“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

Thus, it may strike out applications under Article

37 §

1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the cases to be continued (see, in particular,

Tahsin Acar v.

Turkey

(preliminary objections) [GC], no.

26307/95, §§

75

‑

77, ECHR 2003-VI).

The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to the non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions (see, for example,

Gerasimov and Others v. Russia,

nos.

29920/05 and 10 others, 1 July 2014).

Noting the admissions contained in the Government’s declarations as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the applications (Article

37 §

1

(c)).

In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the applications in the part concerning the delayed enforcement of the judgments (Article

37 §

1

in fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declarations, the applications in this part may be restored to the list in accordance with Article

37 §

2 of the Convention (

Josipović v.

Serbia

(dec.), no.

18369/07, 4

March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list in so far as they relate to the delayed enforcement complaint under Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.

The applicants also complained under Article 13 of the Convention about the lack of an effective domestic remedy in respect of the non‑enforcement complaints. The Court has already noted the existence of a new domestic remedy against the non-enforcement of domestic judgments imposing obligations of a pecuniary and/or non-pecuniary nature on the Russian authorities, introduced in the wake of the pilot judgment, which enables those concerned to seek compensation for damage sustained as a result of excessive delays in the enforcement of court judgments (see

Kamneva and Others v. Russia

(dec.), nos. 35555/05 and 6 others, 2 May 2017). In the light of the adoption of the new domestic remedy, the Court, as in its previous decisions, considers that it is not necessary to examine separately the admissibility and merits of the applicants’ complaint under Article 13 in the present cases (see, for a similar approach

, mutatis mutandis, Pobudilina and Others v. Russia

(dec.), nos. 7142/05 and 29 others, 29 March 2011;

Zemlyanskiy and Others v. Russia

(dec.), nos. 18969/06 and 4 others, 13

March 2012; and several other cases). This ruling is without prejudice to the Court’s future assessment of the new remedy.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to join the applications;

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declarations and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the applications out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention, in so far as they concern the complaints under Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention about the delayed enforcement of the domestic judgments in the applicants’ favour;

Decides

that it is not necessary to examine the admissibility and merits of the applicants’ complaint under Article 13 of the Convention.

Done in English and notified in writing on 4 October 2018.

Liv Tigerstedt

Alena Poláčková

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Date of birth

Representative’s name and location

Date of receipt of Government’s declaration

Date of receipt of applicant’s comments, if any

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses

per applicant

(in euros)

[1]

17800/06

12/04/2006

Nadezhda Pavlovna Deriglazova

29/05/1965

Komolova Liliya Viktorovna

Orel

14/07/2016

02/09/2016

6,500

13946/07

02/03/2007

Olga Fedorovna Chernykh

27/02/1956

10/01/2017

14/03/2017

3,420

[1]

.

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.