CtEDO 25.09.2018 Auto

CERNEA AND VOICU v. THE NETHERLANDS

RESPONDENT
NLD
HOTĂRÂRE
25.09.2018
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CERNEA AND VOICU v. THE NETHERLANDS (CtEDO, 2018)
HUDOC · oficial

HOTĂRÂREA DECIZIE DECIZIE NR. 62318/16 și 34414/17 Cosmin Florian CERNEA împotriva Țărilor de Jolien Schukking, judecători și Fatoș Aracı, judecător adjunct al secțiunii Dmitry Dedov, președinte, Alena Poláčková, Jolien Schukking, judecători; Având în vedere cererile depuse la 25 octombrie 2016 și, respectiv, 3 mai 2017, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 7 mai 2018, astfel cum a fost ajustată la 9 iulie 2018, cere Curtea să elimine cererile din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTS ȘI PROCEDURĂ Reclamantul în primul caz, dl Cosmin Florian Cernea, este un cetățean român, născut în 1978 și, la momentul introducerii cererii, rămâne în Țările de Jos. Reclamantul în al doilea caz, dl Nicolae Voicu, este un cetățean român, născut în 1970 și, la momentul introducerii cererii, rămâne în Țările de Jos. Ambele reclamante au fost reprezentate în fața Curții de către dl Th.O.M. Dieben, un avocat practicant la Amsterdam. Guvernul olandez („Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dna B. Koopman, și agentul adjunct al acestora, dna K. Adhin, atât din Ministerul Afacerilor Externe. Reclamanții se plângeau că detenția lor în Olanda în scopul predarii lor României dincolo de 90 de zile a fost încălcată de art. 5 § 1 din Convenție. Cerințele au fost comunicate guvernului HOTĂRÂREA având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. Reclamanții se plângeau de detenția lor în scopul predarii lor României în peste 90 de zile, adică 3 zile în cazul dlui Cernea și 119 de zile în cazul dlui Voicu. Reclamanții se bazează pe art. 5 § 1 din Convenție. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 7 mai 2018, Guvernul a informat Curtea în fiecare dintre cele două cauze pe care le-au propus să le facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cererile. Declarația prezentată în legătură cu dl Cernea solicitant, cu condiția ca: „Intențiile Guvernului de a ajunge la o soluție prietenoasă cu reclamantul nu au avut succes. Având în vedere aceasta, Guvernul, prin intermediul unei declarații unilaterale, recunoaște că prelungirea detenției reclamantului în scopul predarii sale în România dincolo de 90 de zile a constituit o încălcare a articolului 5 alineatul (1) din Convenție. Guvernul regretă acest curs de evenimente și este dispus să ofere reclamantului satisfacție echitabilă pentru valoarea de 216,00 EUR (pe baza perioadei de peste 90 de zile) și rambursarea costurilor de asistență juridică efectuate atât în ceea ce privește procedurile interne, cât și în ceea ce privește procedurile în fața Curții, cu condiția ca acestea să fie specificate, rezonabile și neapărat suportate și în conformitate cu tarifele interne prevăzute în Besluit Vergoedingen Rechtsbijstand [Decretul privind plata ajutorului legal]. În cazul în care reclamantul a fost furnizat asistență juridică în cadrul procedurii, Guvernul va rambursa contribuția reclamantului la asistența juridică furnizată.” 11. Declarația prezentată în ceea ce privește reclamantul, dl Voicu, a fost formulată în termeni identici. În cazul său, Guvernul a oferit 8,570 euro (EUR) pentru perioada de detenție dincolo de 90 de zile și, în plus, rambursarea costurilor juridice suportate. 12. Prin scrisoarea din 8 iunie 2018, reclamanții au indicat că nu au fost satisfăcuți cu termenii declarației unilaterale, având în vedere faptul că suma oferită de guvern este mai mică decât suma pentru compensare pentru detenție ilegală în temeiul orientărilor interne aplicabile, adică. 80 EUR pe zi și a subliniat că această sumă standard a fost acceptată de Curte, după caz, în, de exemplu, Geisterfer Țările de Jos , (n. 15911/08, §§ 46-48, 9 decembrie 2014). În plus, susținând că detenția în străinătate este mai dificilă pentru un deținut în țara sa de origine, ei au considerat că o sumă adecvată pentru compensarea daunelor imateriale ar fi de cel puțin 100 EUR pe zi. Pentru costurile și cheltuielile, dl Cernea a solicitat 11,50 EUR și dl Voicu 11,95. 13. La 9 iulie 2018, Guvernul a informat Curtea că doresc să își ajusteze declarațiile unilaterale din 7 mai 2018 în sensul că sumele juste de satisfacție vor fi aduse în conformitate cu orientările interne. În cazul dlui Cernea, Guvernul a crescut valoarea la 255 EUR plus 11,50 EUR pentru costurile și cheltuielile și, în cazul dlui Cernea La 30 iulie 2018, reclamanții au informat Curtea că guvernul oferă acum compensații pe baza unei sume zilnice de 85 EUR. Referindu-se la motivele prezentate în scrisoarea din 8 iunie 2018, au susținut că, în circumstanțele lor, în valoarea lor de EUR 100 de persoane pe zi ar fi potrivit, dar au lăsat-o la discreția Curții dacă această diferență justifică continuarea examinării cauzelor. 15. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererilor”. 16. De asemenea, acesta reiterează că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazurilor. 17. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 18. Curtea a stabilit în mai multe cazuri , inclusiv cele prezentate împotriva Țărilor de Jos , practica sa privind plângerile privind încălcarea articolului 5§ 1 (a se vedea , de exemplu , Brand v. Olanda , nr. 49902/99 , 11 mai 2004; Morsink v. Olanda , nr. 48865/99 , 11 mai 2004; Nelissen v. Olanda , nr. 6051/07 , 5 aprilie 2011; și Geisterfer , citat mai sus § 46-48. 19. Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarațiile respective ale Guvernului, precum și sumele de compensare propuse – care sunt conforme cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor (articolul (c) 20. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită continuarea examinării cererilor (art. 37 § 1 din amenda 21. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererile ar putea fi restaurate pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 22. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazurile din lista. Din aceste motive, Curtea ia act, în unanimitate, de termenii declarațiilor guvernului contestat în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; decide să se alăture cererilor; decide să scoată cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenția. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 18 octombrie 2018. Fatoș Aracı Dmitry Dedov Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă