DARAIBOU v. CROATIA

Comunicat la 23 octombrie 2018 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 84523/17 Abdeljalil DARAIBOU împotriva Croației depusă la 19 decembrie 2017 OBIECTUL CAUZEI Reclamantul se plânge în conformitate cu aspectele susținute și procedurale din articolele 2 și 3 din Convenție că statul este responsabil pentru a nu preveni o situație în pericol de viață (focul într-un centru de detenție pentru azil cautătorii) din cauza căreia a suferit leziuni corporale grave și că nu s-a efectuat nicio investigație eficace în acest sens. A fost încălcat dreptul reclamantului la viață și/sau dreptul său de a nu fi tratat rău, asigurat de articolele 2 și 3 din Convenție (a se vedea, în special, Osman c. Regatul Unit , 28 octombrie 1998, Raporturile hotărârilor și deciziilor 1998 VIII și Öneryıldız c. Turcia [GC], nr. 48939/99, CEDH 2004 XII)? Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață și dreptul de a nu fi tratat rău (a se vedea punctul 104 din Salman c. Turcia [GC], nr. 2886/93, ECHR 2000-VII, a se vedea, de asemenea, punctul 131 din Labita c. Italia [GC], nr. 26772/95, ECHR 2000-IV), a fost ancheta în acest caz de către autoritățile interne în încălcarea articolelor 2 și/sau 3 din convenție?

Communicated on 23 October 2018

FIRST SECTION

Application no. 84523/17

Abdeljalil DARAIBOU

against Croatia

lodged on 19 December 2017

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant complains under the substantive and procedural aspects of Articles 2 and 3 of the Convention that the State is responsible for not preventing a life-threatening situation (fire in a detention centre for asylum

‑

seekers) owing to which he suffered grave bodily injuries and that no effective investigation has been carried out in that respect.

QUESTIONS tO THE PARTIES

1.

Does the applicant have an effective domestic remedy for his Convention complaints? If so, has he exhausted available domestic remedies?

2.

Has the applicant’s right to life and/or his right not to be ill-treated, ensured by Articles 2 and 3 of the Convention, been violated in the present case (see, in particular,

Osman v. the United Kingdom

, 28 October 1998,

Reports of Judgments and Decisions

1998

‑

VIII; and

Öneryıldız v. Turkey

[GC], no. 48939/99, ECHR 2004

‑

XII)?

3.

Having regard to the procedural protection of the right to life and the right not to be ill-treated (see paragraph

104 of

Salman v.

Turkey

[GC], no.

21986/93, ECHR 2000-VII, see also paragraph

131 of

Labita v.

Italy

[GC], no.

26772/95, ECHR 2000-IV), was the investigation in the present case by the domestic authorities in breach of Articles

2 and/or 3 of the Convention?