I.M.T. c. RUSSIE

Comunicat la 7 noiembrie 2018 SECȚIUNEA a treia Cerere nr. 82174/17 I.M.T. împotriva Rusiei introdusă la 28 noiembrie 2017 FOARTE DE L Tribunalul a solicitat în justiție să declare că o boală nu este o boală, ci o rană de război. Instanța a dispus o expertiză medicală și, potrivit raportului de competență, reclamantul avea într-adevăr o rană de război. Pe baza raportului menționat, instanța a dat dreptul la acțiunea reclamantului. Hotărârea a fost confirmată în apel. Dar instanța de Casație a considerat că societatea de competență nu avea licență pentru acest tip de competențe. Ea a anulat judecata și a respins acțiunea din acest motiv. Recursul în casarea reclamantului la Curtea Supremă a Rusiei, motivat în special de existența licenței, a fost respins.

RĂSPUNSURI LA PĂRȚI La art. 6 alin. (1) din Convenție se aplică în cazul acțiunii intentate de reclamant O copie a licenței eliberate la 26 februarie 2014 pentru efectuarea competenței în cauză a fost vărsată în dosarele cauzei în primă instanță și în apel Dreptul reclamantului de a avea acces la o instanță în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție a fost respectat? În special, prin respingerea acțiunii recurentului în casare, presimțirea instanței supreme a instanei de la Induguchie a luat o hotărâre pe fond? Prin anularea hotărârii judecătorești și a hotărârii din cauza motivului lipsei unei licențe, ar fi trebuit să retrimite cauza pentru reexaminare în primă instanță Reclamantul a beneficiat de un proces echitabil în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenie?

De ce, în special, pre-sidiu al curții supreme a instanței judecătorești a instanței supreme a instanței a dat posibilitatea părților de a se pronunța cu privire la problema existenței licenței și de a furniza dovezile a motivat în mod corespunzător încheierea sa de absență a licenței

Communiquée le 7 novembre 2018

TROISIÈME SECTION

Requête n o 82174/17 I.M.T. contre la Russie introduite le 28 novembre 2017

OBJET DE L’AFFAIRE

Le requérant engagea une action contre une décision d’une commission de médecins militaire selon laquelle l’intéressé avait une « maladie contractée pendant le service militaire ». Le requérant demandait en justice de déclarer qu’il s’agissait non pas d’une maladie mais d’une « blessure de guerre ». Le tribunal ordonna une expertise médicale, et, selon le rapport d’expertise, le requérant avait effectivement une « blessure de guerre ». Se basant sur ledit rapport, le tribunal fit droit à l’action du requérant. Le jugement fut confirmé en appel. Mais la juridiction de cassation considéra que la société d’expertise n’avait pas de licence pour effectuer ce type d’expertises. Elle annula le jugement et rejeta l’action pour ce motif.

Le pourvoi en cassation du requérant à la Cour suprême de Russie, motivé notamment par l’existence de la licence, fut rejeté.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. L’article 6 § 1 de la Convention s’applique-t-il à l’action intentée par le requérant ? 2. Une copie de la licence délivrée le 26 février 2014 pour effectuer l’expertise en question a-t-elle été versée aux dossiers de l’affaire en première instance et en appel ? 3. Le droit du requérant d’accès à un tribunal, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention, a-t-il été respecté ? En particulier, en rejetant l’action du requérant en cassation, le présidium de la cour suprême d’Ingouchie a-t-il statué sur le fond ? En annulant le jugement et l’arrêt d’appel au motif de l’absence d’une licence, aurait-il dû renvoyer l’affaire pour réexamen en première instance ? 4. Le requérant a-t-il bénéficié d’un procès équitable au sens de l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier, le présidium de la cour suprême d’Ingouchie statuant en cassation : A-t-il donné la possibilité aux parties de s’exprimer sur la question relative à l’existence de la licence et de fournir les preuves ? A-t-il dûment motivé sa conclusion de l’absence de la licence ?