CtEDO 20.11.2018 Auto

GÜL c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
20.11.2018
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
GÜL c. TURQUIE (CtEDO, 2018)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 42702/09 Lukman GÜL împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 20 noiembrie 2018 într-un comitet compus din Julia Laffranque, președinte, Valeriu Grițco, Stephanie Morou-Vikström, judecători, și din Hasan Bak Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de către reclamant, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, domnul Lukman Gül, este un resortisant turc născut în 1975. El este în prezent deținut în Osmaniye. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul S. Arac A fost reprezentat de agentul său. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 30 aprilie 2008, reclamantul a început să execute o pedeapsă de detenție penală în închisoarea de maximă securitate de tip H din Erzurum (inclusiv închisoarea din Erzuum) unde ocupa o unitate de viață cu doi deținuți. Prin prezenta cerere, reclamantul s-a plâns de insuficiența activităților socioculturale și sportive din închisoarea din Erzurum. În iulie 2010, reclamantul a fost transferat la închisoarea din Osmaniye. Condițiile materiale și activitățile socioculturale și sportive din închisoarea din Erzurum. Guvernul a comunicat Curții un rezumat al zilei de zi a deținuților în închisoarea din Erzurum, precum și documente referitoare la activitățile propuse acestora. Potrivit acestor informații, deținuții, cu excepția celor condamnați la o condamnare pe viață agravată, pot ieși în curte între orele 8 și 17 ore de iarnă și până la 19 ore de iarnă. De asemenea, ei pot avea la dispoziție radiouri, televizoare, ziare și reviste, jocuri și tabla de șah. Fiecare deținut poate avea acces la bibliotecă, poate participa la activități sportive și la grupuri de vorbire (sohbet gruplar) În plus, se organizează periodic cursuri de lucru manuale și de inițiere a practicii de instrumente muzicale. Programele de reintegrare și activitățile socioculturale au loc între orele 8:30 și 11:45 și între orele 13:30 și 16:30. 10. Spațiile utilizate pentru grupurile de cuvânt au o suprafață de 8 acoperite și 56 m care nu sunt acoperite. 11. Închisoarea Ervurum nu avea o sală de sport acoperită între 2006 și 2013. Curtea disponibilă pentru sport în această perioadă avea o suprafață de 276 m, dar nu era acoperită. 12. Guvernul arată că, între iunie 2008 și iulie 2010, reclamantul a participat în mod regulat, de trei ori pe săptămână, la activitățile socioculturale și sportive în conformitate cu programele instituite de administrația în cauză. Totuși, în aceeași perioadă, reclamantul a inițiat de trei ori greve ale foamei de două zile pentru a protesta împotriva evenimentelor legate de actualitate și transmise de mass-media. De fiecare dată a fost supus unei sancțiuni disciplinare constând într-o interdicție de a participa timp de o lună la activitățile socioculturale. 14. Reclamantul confirmă, în observațiile sale, informațiile furnizate de guvern, dar consideră că, deoarece clădirea nu a fost concepută inițial ca instituție penitenciară, acest lucru nu permite îmbunătățirea condițiilor de organizare a activităților. El arată astfel că, întrucât curtea exterioară pentru activități sportive era deținută și avea un teren de beton, ea nu era utilizabilă iarna. El adaugă că sala utilizată pentru grupurile de vorbire era atât de mică, încât deținuții, accesând - o în grupuri de zece, nu puteau să stea jos decât pe rând. El mai arată că, pentru activitățile periodice, de exemplu pentru cursurile de muzică, era necesar mai întâi să se formeze un grup și apoi să se solicite administrației. El precizează că cererile lor de a beneficia de cursuri de limba engleză, de a juca mai frecvent tenis de masă și de a dispune de o sală de sport acoperită nu au fost niciodată primite. Acțiuni privind insuficiența activităților 15. La 28 octombrie 2008, administrația a instituit un nou program de patru ani pentru deținuți. Deținuți, printre care și reclamantul, au contestat în fața administrației din acest program, considerând că prea puțini localnici erau repartizați organizației sale. Reclamantul a solicitat, de asemenea, transferul său către o altă închisoare. 16. La 26 noiembrie 2008, administrația indiqua quel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . El a indicat în decizia sa că nu există alte zone sigure decât cele puse la dispoziție pentru activități fizice și că echipamentele și echipamentele pentru activitățile socioculturale erau furnizate prizonierilor în limitele resurselor disponibile. Acesta a considerat, de asemenea, că programul de activități din închisoarea din Erzrum a fost conform cu legislația aplicabilă și că a respectat cerințele Ö unei închisori de înaltă securitate de tip H. 18. La 29 decembrie 2008, Õ Erzrum a respins opoziția formulată de solicitant, considerând că decizia în litigiu era conformă cu legea și procedura. La 10 noiembrie 2008, reclamantul și alți deținuți au depus o plângere împotriva tuturor funcționarilor închisorii din Erzuum pentru abuz de putere, inclusiv o restricție arbitrară privind accesul acestora la activitățile socioculturale. La 23 ianuarie 2009, procurorul districtual al Republicii Erzuum a decis să nu dea în judecată funcționarii acuzați din cauza lipsei de probe aflate în întreținere. La opoziția formulată de deținuți a fost respinsă de tribunalul de Assisises d'oltu la 18 martie 2009. Dreptul și practica internă și internațională relevante 20. Articolele 73-75, 87-88 și 104-132 din Legea nr. 5275 privind executarea pedepselor și a măsurilor preventive, circulara nr. 45/1 din 22 ianuarie 2007 privind alocațiile instituțiilor penitenciare și transferul deținuților, circulara n 46/1 din 27 iulie 2007 privind reinserția și educația deținuților reglementează modalitățile de reinserție, de educație, de formare și de activități socioculturale și sportive, precum și criteriile de grupare a deținuților pe detenție și pe unitate. Părțile relevante în acest sens din raportul de vizită al Comitetului European pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (CPT) de la 4 la 17 iunie 2009 (CPT/Inf (2011) 13 Secțiunea 28/42) se citesc astfel (disponibilă numai în limba engleză) [1] Condiții... activities 92. The CPT has repeatedly emphasised the importantity of ensuring that all inchisoares (inclusing those on remand) spende a reasonable part of the day outside their cells angajad in purposeful activities of a variated nature, such as work, preferenlly with vocational value, education, sport, and recreation/asociation. Acest lucru nu este valabil doar pentru o parte din procesul de reabilitare socială, dar este important să se acorde o atenție deosebită mai multor închisori. (...) 95. As already indicated in paragraph 71, detentioner at Erzurum H type Prison was provided in small live units. Acesta este, în principal, un program pozitiv de developare, provided that închisoares also benefit from an adequate program of activities outside their living units. Însă, as the CPT has pointed out in previous reports, the detrimental effects of the absence of an organizad program of activities will be felt more acutely in smaller living units than in somntories. The Committee is prin urmare send by thefacts found by its delegation. The delegation observad that the provision of activities was rather limit in this H-type establishment. A few curse (music instruments, chess, darts, etc.) were offered once a week to some 40 inmates, and 19 inmates were involved in the bookbinding, painting and handicraft workshops for three hours per week. The frequency of the three normal forms of activity of fered to all inchisoares, namely asociation/conversation, sport and library sesions, left much to be desired. Inmates could normally benefit from sase to seven convorbire sesiuni (1.5 hours each), three sport sesiuni (3 hours each) and three library sesiuni (1.5 hours each) within a three-month period; in other words, a total of some eight hours of out-of-unit time per month. Cu privire la discuțiile de sesiune, acestea au ajuns loc în două camere (each with an adjoining outdoor yard) which were clearly too small for ten persons (some 8 m2) and would be extremy crumped during during weather. În această conexiune, Turkish authorities informează CPT, by letter of 23 September 2009, that main[r]ooms (30 m2 included the gardens) in the blocks for official offices have been designated as conversations locs. mail is also informated that works have started in the închisoare to establish two additional asociation rooms and two handcraft workshops. The CPT welcomes these measures. 96. Închisoarea nu are nici o valoare în sportul de pe hol, iar sportul de pe stradă a fost deviat de la orice Shelter, cu toate acestea, cu toate acestea, cu toate acestea, cu toate acestea, cu toate acestea, cu toate acestea, cu toate acestea, cu toate acestea, cu toate acestea, cu toate acestea, cu toate acestea, cu toate acestea, cu toate acestea, cu toate acestea, cu toate acestea, cu toate acestea, cu toate acestea, cu toate acestea, cu toate acestea, cu toate acestea, cu toate acestea, cu toate acestea, cu toate acestea, cu toate acestea, cu toate acestea, cu toate acestea, cu toate acestea, cu toate acestea, cu toate acestea, cu toate acestea, cu toate acestea, nu există nici un motiv, cu toate acestea, cu toate acestea, în cazul în care nu există nici un motiv pentru a face acest lucru în cazul în cazul în care nu este posibil. The delegation also noted with the Practice observad in the three inchisoares vizitad of not of fering any sport activities or asociation periods during the first week of every month (that being the week of open vizites). This meant that there were only 15 days per month for the two most popular forms of activity. 98. The limited range of out-of-unit activities on offer, the manner in which they werecorneed and the lack of staff calificed to organization such activities resulted in a seriously deficient regime for deteners at Erzurum H-tip Prison. Out-of-unit time for a închisoare was never more than ar to five hours per week, and often much less. 99. To sum up, in all the three establishments vizitad the possibilities for organizated activities were limit for the vast majority of închisoares; thus, they had to spend a good part of the day inside their living units, the principal means of distragere being walking in a curryard and watching television. The CPT prin urmare recommends that the Turkish authorities take steps at Erzurum E type and H-type Prisons and Konya E-type Prison to improve facilities for organizad activities and to semnificantly increase the number of Prisoners who Benefit from such activities. As privi mai mult particularly conversation periods, the recommendation made on this subject in paragraph 111 should be read as applicacying also to Erzurum H type Prison. 100. As already indicated in paragraph 84, the great majority of deteners in thetree inchisoares vizited had access to an outdoor yard, atașed to their living units, during daylight hours. Însă, the delegation noted that, in Erzurum E-type Prison, some prizonierers had been held in main's observation cells (Müșahede) for months without having any possibility of access to the open air. Further, inmates held in admission in Erzurum H-type and Konya E-type Prisons had no access to the open aer. At Konya, inchisoares held in the mails (which did not have an adjoining yard) were not offered any outdoor exercise at weekends. During the end the end of-visit talks, the delegation made an immediate observation and called upon the Turkish authorities to take measures at Erzurum E-type and H-type Prison to ensure that all deprisers are offered at least our hour of outdoor exercise per day, inclusivding at weekends (see paragraph 9). 101. By letter of 23 September 2009, the Turkish authorities informed the CPT that inmates held in the admision cells of Erzurum H-tip Prison and in the infirmy, admitere and disciplinary cells, as well as in the living units of Elock in Konya Prison, were now being given access to the open air for at least one hour per day, inclusivding at weekends. The Committeee welcomes this development. O privire la închisorile kept în cells' observation of Erzurum E-type Prison, the authorities have indicated that these inmates maies maine provided with access to open aerison. The CPT would like to receive confirm that the above-mentioned închisoris are offered at least one hours of outdoor exercise per day. (...) 111. Overall, the delegation tended the presentiment that considerable eforts were being made at K In particular, there was no individual assessment of temnicers mais needs which would returner the content of the programme of activities better suitd to the inmate population. Further, no mixing of închisoares from different blocks or of închisoares detained in relation to terort infractions with other închisoares was allowed, which on once resulted in very low numbers of închisoares in a given activity group. Mai mult, as was the case in the other închisoares vizitad, asociation and sport activities were suspendated during open weeks. CPT este de acord cu faptul că acestea au nevoie să fie a more talored și flexibil approach by the închisoare management to reduce the number of închisoares exclusded from out-of-unit activities or reducent to Benefit from such activities. The authorities should take a more proactiv, enterprising stance this subject. In the light of the above, the CPT recommends that the Turkish authorities weep up their eforts to further develop communal activity programs at K Steps should be taken as a matter of priority to increase the possibilities for sport activities and conversation periods (The goal being to reach the maxim duration of conversion periods permitted under the Ministry of Justice Circular No. 45/1). 22. Curtea face, de asemenea, referire la Recomandarea Comitetului de Miniștri către statele membre privind normele penale europene, adoptată de Comitetul de Miniștri la 11 ianuarie 2006 în cadrul celei de a 952-a ședințe a delegaților miniștrilor (Rec(2006)2). Invocând art. 3 din convenție, reclamantul se plânge că a fost supus în timpul încarcerării la închisoarea din Erzurum unui regim de detenție care ar fi departe de a fi în conformitate cu standardele minime aplicabile unei instituții penitenciare. În plus, el a afirmat că autoritățile penitenciare și-au abuzat de putere prin aplicarea unor sancțiuni disciplinare atunci când a exprimat nemulțumirea față de lipsa activităților oferite de deținuți în această închisoare. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul reproșează și instanțelor naționale că a respins fără să își țină în frâu cererea de creștere a activităților destinate deținuților. Reclamantul se consideră victima insuficienței activităților socioculturale și sportive pentru deținuții din închisoarea din Erzuum. La art. 3 din convenție, nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. 26. Guvernul detaliază activitățile care sunt organizate în această închisoare, de care reclamantul a beneficiat pe durata detenției sale (a se vedea punctele 7-13 de mai sus), și invită Curtea să declare acest motiv inadmisibil. Principii generale și exemple pertinente 27. Curtea reamintește că, potrivit jurisprudenței sale, pentru a cădea sub incidența art. 3 din Convenție, un tratament incorect trebuie să atingă un minim de gravitate. () aprecierea acestui minim depinde de ansamblul datelor cauzei, în special de durata prelucrării și de efectele sale fizice și mentale, precum și, uneori, de sex, de vârstă și de starea de sănătate a victimei etc. ( Gäfgen c. Germania [GC], nr 22978/05, § 88, CEDH 2010, și Bouyid c. Belgia [GC], n 23380/09, § 86, CEDH 2015. În această perspectivă, nu este suficient ca tratamentul să includă aspecte neplăcute (Guzzardi c. Italia, 6 noiembrie 1980, § 107 seria A n 39 și Messina c. Italia (n (dec.), n 25498/94, CEDH 1999-V). 28. La art. 3 din Convenție se impune statului să se asigure că orice prizonier este reținut în condiții care sunt compatibile cu respectarea demnității umane, că modalitățile de executare a măsurii nu îi supun acestuia unui necaz sau unei chinuri de o intensitate care depășește nivelul inevitabil de suferință inerent detenției și că, ținând cont de cerințele practice ale detenției, sănătatea și bunăstarea prizonierului sunt asigurate în mod corespunzător ( Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 94, CEDO 2000 XI, Matencio c. Franța, n 58749/00, § 78, 15 ianuarie 2004, și Ramirez Sanchez c. Franța [GC], n 59450/00, § 119, CEDO 2006 IX 29. Pentru a evalua dacă o interdicție de contact cu alți deținuți din motive de securitate, disciplină și protecție poate intra sub incidența articolului 3, trebuie să se țină seama de condițiile în care se află persoana vizată, de gravitatea măsurii, de durata acesteia, de obiectivul urmărit și de efectele sale asupra persoanei vizate, precum și de efectele cumulative ale condițiilor de detenție și ale afirmațiilor specifice ale reclamantului ( Dougoz c. Grecia, nr. 40907/98, § 46-48, CEDO 2001 II și Bamouhammad c. Belgia, nr. 47687/13, § 135, 17 noiembrie 2015). 30. În ceea ce privește condițiile de detenție într-o închisoare turcească de înaltă securitate de tip F, Curtea a concluzionat că, în lipsa unui aspect de încălcare a articolului 3 din Convenție, având în vedere toate circumstanțele, ținând seama în același timp de faptul că măsurile privative de libertate și limitrofe în mod normal anumitor suferințe (Karakaș c. Turcia (dec.), nr. 68909/01, 9 noiembrie 2004). Aplicarea acestor principii în speță 31. Curtea arată clar că reclamantul nu se plânge de condițiile materiale din cadrul unității sale de viață în timpul încarcerării sale la închisoarea din Erzuum. Cu toate acestea, Comisia consideră că este necesar să se ia în considerare aceste condiții pentru a evalua efectele cumulative ale detenției și pentru a ajunge la o concluzie cu privire la faptul că nu există suficiente activități socioculturale și sportive în închisoarea Erzuum la momentul respectiv. 32. Deși părțile nu au furnizat multe detalii cu privire la condițiile materiale în unitatea de viață în cauză, Curtea ia act de faptul că reclamantul împărtășea această unitate cu alți doi deținuți și de faptul că cei interesați aveau acces la curtea de plimbări între orele 8 și 17 ore de iarnă. În timpul verii, acest acces a fost prelungit până la ora 19:00. În ceea ce privește facilitățile acordate deținuților, Curtea constată că aceștia puteau avea la dispoziție radiouri, televizoare, ziare și șah. Programele de reintegrare și activitățile socioculturale au avut loc între 8 30 și 11 45 și între 13 30 și 16 30. Fiecare deținut putea avea acces la bibliotecă, participa la activitățile sportive și la grupurile de vorbire timp de o oră și jumătate pe grup și pe săptămână pentru fiecare dintre aceste activități și conform programului instituit de administrație. De asemenea, erau organizate periodic cursuri de lucrări manuale și de inițiere a activităților de muzică. 34 În perioada în care reclamantul a stat în închisoare, sala de sport era de o suprafață de 276 m și nu era acoperită. 35. Judecând după cele menționate anterior, Curtea constată că reclamantul a fost reținut în închisoarea din Erzurum în condiții materiale corespunzătoare și, a priori , în conformitate cu normele penale europene adoptate de Comitetul de Miniștri la 11 ianuarie 2006 (a se vedea, de asemenea, Decizia Bora c. Turcia ((dec.), n 30647/17, §§ 22-24, 28 noiembrie 2017). Curtea concluzionează că astfel de condiții, combinate cu facilitățile și activitățile de care a beneficiat reclamantul, îndeplinesc suficient criteriile privind bunăstarea deținuților și că acestea nu depășesc pragul minim de gravitate necesar pentru a cădea sub incidența art. 3 din Convenție. Comisia consideră, de asemenea, că restul plângerilor legate de condițiile de detenție, și anume utilizarea în timpul iernii a Curții Exterioare pentru activitățile sportive, nu este de natură să schimbe această constatare. Respingerea cererilor prin care reclamantul a dorit să poată beneficia de cursuri de informare și să joace tenis de masă mai frecvent nu permite atingerea nivelului de gravitate care permite intrarea în joc a articolului 3 din Convenție. 36. În ceea ce privește argumentul potrivit căruia administrația în cauză ar fi sancționat deținuții, inclusiv reclamantul, care se plângeau de insuficiența activităților, guvernul arată că au fost aplicate trei sancțiuni disciplinare de privare de activitate timp de o lună pe motiv că reclamantul a inițiat grevele foamei. În plus, Curtea observă că motivele care au condus la aceste acte de indiciplină erau evenimente legate de actualitate și transmise de mass-media, și nu o contestare a insuficienței activităților puse la dispoziția deținuților. 37. Curtea consideră că, având în vedere condițiile generale de deținere a reclamantului, natura și durata sancțiunilor în cauză nu depășesc nici pragul minim de gravitate necesar pentru a cădea sub incidența art. 3 din Convenție. 38. Prin urmare, această parte a cererii este în mod clar greșit întemeiată și trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 alineatul (3) litera (a) și art. 4 din convenție. Reclamantul se plânge de absența de pe piață a procedurii împotriva administrației sale privind cererea sa de creștere a volumului activităților socioculturale și sportive în cadrul închisorii din Erzuum. 40. Guvernul consideră că art. 6 nu este aplicabil acestei proceduri. Acesta precizează că, în orice caz, potrivit jurisprudenței Curții, dreptul la o judecată nu este absolut. 41. Curtea constată că procedura în litigiu nu a avut ca obiect stabilirea unei acuzații penale împotriva reclamantului. În lumina jurisprudenței sale constante cu privire la acest punct, Curtea concluzionează că partea penală a articolului 6 nu se aplică în speță (Ezeh și Connors c. Regatul Unit [GC], n 39665/95 și 408/98, § 82, CEDH 2003-X și Štitć c. Croația, 29660/03, § 51 63, 8 noiembrie 2007). 42. Curtea reamintește apoi că, presupunând că art. 6 alineatul (1) din Convenție este aplicabil în componenta sa civilă (a se vedea Baka c. Ungaria [GC], n 20261/12, §§ 100-111, 23 iunie 2016 și Paluda c. Slovacia, n 33392/12, §§ 29-35, 23 mai 2017), obligația de a ține o audiență publică în conformitate cu art. 6 Astfel, în cazul în care o parte renunță fără echivoc la dreptul său la o audiență publică și nu face necesară o astfel de audiență publică, procedura poate rămâne scrisă. O persoană poate renunța la ținerea unei audiențe publice în mod expres sau tacit, în acest din urmă caz, de exemplu prin refuzul de a depune sau de a menține o cerere de audiență. În plus, o audiere poate să nu fie necesară din cauza împrejurărilor excepționale ale cauzei, de exemplu atunci când aceasta nu ridică întrebări de fapt sau de drept care nu pot fi soluționate în mod corespunzător pe baza elementelor dosarului și a observațiilor scrise ale părților (Döry c. Suedia, nr 28394/95, §§ 37-39, 12 noiembrie 2002 și Fröbrich c. Germania, nr. 23621/11, §§ 33-36, 16 martie 2017). 43. În speță, Curtea arată că recurentul contesta programul de activități instituit de către Ö administraie Õ și Õil télé Õ există spații suplimentare disponibile pentru aceste activităi. Administrația i-a răspuns că nu dispune de alte săli securizate, iar instanțele au considerat că activitățile disponibile erau în conformitate cu legislația națională. Curtea consideră că acest litigiu a fost de natură să fie soluționat în mod adecvat pe baza elementelor dosarului și ale înscrisurilor și că nu a existat nicio problemă de credibilitate sau de fapte contestate care să necesite o audiere. Considerațiile menționate anterior sunt suficiente pentru a concluziona că există circumstanțe excepționale care justifică faptul că nu se ține o audiere în speță (a se vedea Döry (§ 42-45) și Fröbrich (§ 37-41) menționate anterior). 44. Curtea remarcă, de asemenea, în această privință că, în plus, reclamantul nu a solicitat să se țină o judecată în fața instanței de executare sau în fața instanței de judecată. 45. Prin urmare, se concluzionează că acest aspect este în mod clar greșit întemeiat și că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă