Comunicat la 15 ianuarie 2019 SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 46852/09 Bahattin KÜÇÜK și alții împotriva Turciei depusă la 17 august 2009 OBIECTUL CAZULUI Cererea se referă în principal la refuzul autorităților naționale de a returna terenurile reclamanților, care au fost expropriate în 1944 în scopul unei construcții aeroportuare și care nu au fost utilizate în conformitate cu acest scop ulterior. În cursul procedurii de anulare a deciziei de expropriare și de obținere a unei compensații, reclamanții au susținut că nu au fost niciodată informați cu privire la procedura de expropriare și că terenul în cauză nu a fost utilizat niciodată pentru scopuri care constituie baza expropriației. Cazul lor a fost respins de Curtea Supremă Administrativă din motive procedurale. Reclamanții se plâng de încălcarea drepturilor lor în temeiul articolului 6 din Convenție și al articolului 1 Protocolul nr. 1 la Convenție. Nu 2942, interpretat de instanțe? (a se vedea mutatis mutandis Kemp și alții c. Luxemburg , nr. 17140/05, 24 aprilie 2008)? Reclamanții au fost privați de posesiunile lor în interesul public și în conformitate cu condițiile prevăzute de lege, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. (a) Reclamanții au primit o compensație pentru expropriarea proprietăților lor? În caz contrar, această situație le-a pus o sarcină nejustificată (a se vedea Vistiš și Perepjolkins c. Letonia [GC], nr. 71243/01, § 110, 25 octombrie 2012)? (b) Având în vedere utilizarea în prezent a proprietății, a fost expropriarea bazată pe un motiv de interes public în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Kececioğlu și alții c. Turcia , nr. 37546/02, 8 aprilie 2008)? (c) Având în vedere obligația pozitivă a statului de a asigura în sistemul juridic intern că drepturile de proprietate sunt suficient de protejate prin lege, reclamanții au oferit o oportunitate rezonabilă de a contesta în mod eficient măsurile care le privesc de dreptul la proprietate (a se vedea Société Anonyme Thaleia Karydi Axte c. Grecia , nr. 44769/07, 5 noiembrie 2009)? (d) Având în vedere raționarea instanțelor interne în privința respingerii cazului lor, reclamanții au fost furnizate garanții procedurale adecvate pentru drepturile lor în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Gereksar și alții c. Turcia , nr. 34764/05 și altele 3 din 1 februarie 2011)? Având în vedere incapacitatea reclamanților de a contesta decizia de expropriare înainte de abrogarea Legii nr. 3887 și hotărârea instanței interne cu privire la utilizarea terenurilor expropriate în 1998, au existat o încălcare a dreptului de acces al reclamanților la o instanță în sensul articolului 6 din Convenție din cauza concedierii Curții administrative Supreme din cauza cazului lor din motive procedurale (a se vedea Société Anonyme Thaleia Karydi Axte , citată mai sus)? Guvernul este invitat să furnizeze Curții exemple de jurisprudență în această chestiune. Reclamanții au avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor lor civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, Curtea Supremă de Administrație a furnizat suficiente motive, ținând seama de argumentele reclamanților în ceea ce privește aplicabilitatea Legii nr. 2942 în cazul lor (a se vedea Moreira Ferreira c. Portugalia (n. 2) [GC], nr. 19867/12, §§ 83-84, 11 iulie 2017)? Părțile sunt invitate să furnizeze Curții un raport de experți, de preferință judiciar, cu privire la valoarea proprietății în cauză. Raportul ar trebui să sublinieze toate criteriile obiective pe care se bazează pentru a ajunge la concluziile sale. LISTA APLICAMENTELOR Nr. İzmir Denizer ȘANLI Erol SARAÇOδLU Murat YavUZ Melek AVCI 1950 Turc İzmir Mürüvet Șenay ÇINARO İzmir Nesrin KOCAORMAN 1964 Turc İzmir Hatice KÜÇÜK 1925 Turc İzmir Mehmet KÜÇÜK 1943 Turc İzmir Hacer BELHAN 1975 Turc İzmir Mehmet MERC MERC İzmir Ayșe ÖNDER 1948 Turc İzmir Mehmet SARGIN 1936 Turc İzmir Șerefnaz SÖNMEZ 1953 Turc İzmir Aligalip TU
Communicated on 15 January 2019
Application no. 46852/09
Bahattin KÜÇÜK and others
against Turkey
lodged on 17 August 2009
The application mainly concerns the domestic authorities’ refusal to return the applicants’ land, which had been expropriated in 1944 for the purposes of an airport construction and which had not been used in line with that purpose afterwards.
During the proceedings they brought for the annulment of the expropriation decision and to obtain compensation, the applicants argued that they had never been informed in any way about the expropriation procedure and that the land in question had never been used for purposes which constituted the basis of the expropriation. Their case was dismissed by the Supreme Administrative Court on procedural grounds.
The applicants complain of a violation of their rights under Article 6 of the Convention and Article 1 Protocol No. 1 to the Convention.
QUESTIONS tO THE PARTIES
1.
Did the applicants have a "legitimate expectation" for the restitution of their property, taking into account Articles 22 or 23 of the Expropriation
Act
No.
2942, as interpreted by the courts? (see,
mutatis mutandis
,
Kemp and Others v. Luxembourg
, no. 17140/05, 24
April 2008)?
2.
Have the applicants been deprived of their possessions in the public interest, and in accordance with the conditions provided for by law, within the meaning of Article 1 of Protocol
No.
1?
(a)
Did the applicants receive compensation for the expropriation of their properties? If not, did this situation place an undue burden on them (see
Vistiņš and Perepjolkins v. Latvia
[GC], no. 71243/01, §
110, 25
October 2012)?
(b)
Given the use currently being made of the property, was the expropriation based on a public interest ground within the meaning of Article
1 of Protocol No. 1 (see
Keçecioğlu and Others v.
Turkey
, no.
37546/02, 8 April 2008)?
(c)
Having regard to the State’s positive obligation to ensure in its domestic legal system that property rights are sufficiently protected by law, were the applicants afforded a reasonable opportunity of challenging effectively the measures depriving them of their right to property (see
Société Anonyme Thaleia Karydi Axte v. Greece
, no. 44769/07, 5
November 2009)?
(d)
Taking account of the reasoning of the domestic courts in dismissing their case, were the applicants provided with adequate procedural guarantees for their rights under Article 1 of Protocol No. 1 (see
Gereksar and Others v. Turkey
, nos. 34764/05 and 3 others, 1 February 2011)?
3.
In view of the applicants’ inability to challenge the expropriation decision before the repeal of Law no. 3887 and the domestic court’s decision regarding the use of the expropriated land in 1998, has there been a violation of the applicants’ right of access to a court within the meaning of Article 6 of the Convention on account of the Supreme Administrative Court’s dismissal of their case on procedural grounds (see
Société Anonyme Thaleia Karydi Axte
, cited above)?
The Government are invited to provide the Court with case-law examples in this matter.
4.
Did the applicants have a fair hearing in the determination of their civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, did the Supreme Administrative Court provide sufficient reasoning, taking account of the applicants’ arguments as regards the applicability of Law no. 2942 in their case (see
Moreira Ferreira v.
Portugal (no. 2)
[GC], no. 19867/12, §§ 83-84, 11 July 2017)?
The parties are invited to provide the Court with an expert report, preferably judicial, on the value of the property at issue. The report should point out all the objective criteria it relies on in reaching its conclusions.
No.
Firstname LASTNAME
Birth year
Nationality
Place of residence
Representatives
Bahattin KÜÇÜK
1947
Turkish
İzmir
Denizer ȘANLI
Erol SARAÇOĞLU
Murat YAVUZ
Melek AVCI
1950
Turkish
İzmir
Mürüvet Șenay ÇINAROĞLU
1944
Turkish
İzmir
Orhan ERSANLI
1931
Turkish
İzmir
Emine GAYIR
1937
Turkish
İzmir
İsmet GÜLDEMİR
1950
Turkish
Bolu
Ayhan İZMİR
1939
Turkish
İzmir
Cengiz İZMİR
1957
Turkish
İzmir
Nursel KARA
1960
Turkish
İzmir
Havva KARADAĞ
1953
Turkish
İzmir
Fatma KAYA
1923
Turkish
İzmir
Ayten KAYAKUȘ
1941
Turkish
İzmir
Nesrin KOCAORMAN
1964
Turkish
İzmir
Hatice KÜÇÜK
1925
Turkish
İzmir
Mehmet KÜÇÜK
1943
Turkish
İzmir
Hacer BELHAN
1975
Turkish
İzmir
Mehmet MERMERCİOĞLU
1977
Turkish
İzmir
Ayșe ÖNDER
1948
Turkish
İzmir
Mehmet SARGIN
1936
Turkish
İzmir
Șerefnaz SÖNMEZ
1953
Turkish
İzmir
Aligalip TUĞAN
1942
Turkish
İzmir
Nilgün TUĞAN
1947
Turkish
İzmir