CtEDO 05.02.2019 Auto

KURT AND OTHERS v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
05.02.2019
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KURT AND OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2019)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 18928/11 Zülfiye KURT și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care așezează la 5 februarie 2019 în calitate de comitet compus din: Julia Laffranque, președinte, Stéphanie Mourou-Vikström, Arnfinn Bårdsen, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 17 februarie 2011, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 7 noiembrie 2018, care solicită Curții să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ O listă a reclamanților, care sunt toți cetățenii turci și sunt reprezentați de dl C. Demir, un avocat practicant în Van, este prezentată în apendice. Guvernul turc („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamanții au introdus proceduri de compensare împotriva Ministerului Afacerilor Interne, susținând că moartea rudei lor, dl. Recep Kurt a fost atribuit autorităților, care au solicitat în continuare asistență juridică pentru taxele judiciare. În ceea ce privește cererile lor de asistență juridică, reclamanții au prezentat documente care să atestă situația financiară slabă. La 10 aprilie 2006 și, respectiv, 9 august 2006, Tribunalul Administrativ Van a hotărât că reclamanții nu au beneficiat de asistență juridică. Reclamanții au fost notificați că au trebuit să plătească 6,899 lire turce (TRY) (aproximativ 3.700 euro (EUR)) în taxele de judecată în termen de o lună pentru a continua procedura și că nu s-ar putea face acest lucru ar duce la întreruperea procedurii. Întrucât reclamanții nu au plătit taxele de judecată în termenul de timp, la 16 decembrie 2006, Curtea Administrativă Van a decis să înceteze procedura. La 7 iunie 2010, Curtea Administrativă Supremă a respins apelul reclamanților. Cererea a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA Reclamanții au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că au fost refuzate accesul la o instanță din cauza refuzului instanțelor interne de a le acorda asistență juridică pentru a plăti taxele judecătorești. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 7 noiembrie 2018, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Declar că Guvernul Turciei propune să plătească reclamanților (Zülfiye Kurt, Abidin Kurt și Hamit Kurt) 2.500 de euro în comun pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și orice impozit care poate fi imputabil reclamanților, în vederea soluționării cazurilor menționate mai sus pește în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va fi convertită în lira turcă la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pentru ele, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Guvernul consideră că incapacitatea reclamanților de a accesa la o instanță din cauza refuzului Curții administrative Van de a le acorda asistență juridică pentru a plăti taxele de instanță, a încălcat dreptul lor la un proces echitabil în funcție de jurisprudența bine stabilită a Curții (Ilbeyi Kemaloğlu și Meriye Kemaloğlu c. Turcia , nr. 19986/06, 10 aprilie 2012). Guvernul subliniază, de asemenea, faptul că art. 53 § 1 din Codul de Procedură Administrativă, astfel cum a fost modificat de Legea nr. 7145 din 31 iulie 2018, solicită acum redeschiderea procedurii judiciare în cazurile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în urma unei soluții prietenoase sau a unei declarații unilaterale. Guvernul consideră că remedierea menționată este capabilă să ofere recurs în ceea ce privește plângerile reclamanților în temeiul articolului 6 din Convenție. Guvernul invită cu respect Curtea să declare că nu mai este justificat să continue examinarea cererii și să-l elimine din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 din Convenția.” Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curții, în special, să scoată o probă din lista sa, dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 10. De asemenea, acesta reiterează că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. 11. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 12. Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Turciei, practica sa privind plângerile privind refuzul autorităților de a acorda asistență juridică (de exemplu, Ilbeyi Kemaloğlu și Meriye Kemaloğlu v. Turcia , nr. 19986/06, 10 aprilie 2012). 13. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c) 14. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 15. Curtea consideră că această sumă ar trebui convertită în lira turcă la rata aplicabilă la data plății și plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a reglementat în această perioadă, dobânzile simple se plătesc pe valoarea în cauză la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. 16. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 7 martie 2019. Hasan Bakırcı Julia Laffranque Președintele adjunct al Registrului Apendicele Zülfiye KURT, născut în 1965, locuiește în Van Abidin KURT, născut în 1969, locuiește în Van Hamit KURT, născut în 1971, locuiește în Hakkari.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă