CtEDO 11.06.2019 Auto

KURT v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
11.06.2019
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KURT v. TURKEY (CtEDO, 2019)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 55045/07 Musa KURT împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 11 iunie 2019 în calitate de comitet compus din: Julia Laffranque, președinte, Ivana Jelić, Arnfinn Bårdsen, judecători și Hasan Bakırcı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 11 decembrie 2007, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 12 februarie 2019 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl. Musa Kurt este un național turc, născut în 1970 și trăiește în Diyarbakır. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Yavuz, un avocat care practică în Diyarbakır. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. La 16 iunie 2006, Curtea penală militară compusă dintr-un ofițer militar fără antecedente legale și doi judecători militari au condamnat reclamantul ca fiind acuzat și condamnat. Hotărârea a fost susținută de Curtea Militară de cassare la 11 iunie 2007. Cererea a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns de independența și imparțialitatea Curții penale militare care l-a judecat și l-a condamnat. El se bazează pe art. 6 din Convenție. După incapacitatea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 12 februarie 2019, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Declar că Guvernul Turciei oferă, prin această declarație unilaterală, să plătească reclamantului, dl Musa KURT, 500 EUR (cincă sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral și orice cost și cheltuieli, precum și orice impozit care poate fi imputabil reclamantului în vederea soluționării cazului pe care îl petrece în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va fi convertită în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte pentru a elimina cazul din lista cauzelor sale. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plățile vor constitui rezoluția finală a cauzei în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Guvernul invită cu respect Curții să declare că nu mai este justificat să continue examinarea cererii și să-l elimine din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul recunoaște că, în momentul material, instanța penală militară care a judecat și condamnat reclamantul nu a putut fi considerată independentă și imparțială în sensul articolului 6 din Convenție (Gürkan c. Turcia , nr. l0987/10, 3 iulie 2012). Guvernul declară, de asemenea, că subiectul încălcării constatate în cazul Gürkan c. Turcia a fost rezolvată prin amendamentul făcut pe Legea nr. 353 prin Legea nr. 6000 a intrat în vigoare la 30 iulie 2010. Guvernul notează în continuare că prin Legea nr. 677l, tribunalele penale militare au fost abolite. În plus, în urma adoptării Legii 7145, art. 3 l 1 § 1 litera (f) din Codul de procedură penală a fost modificat și un reclamant poate solicita reluarea cazului său dacă Curtea Europeană alege să elimine o cerere în urma unei soluții prietenoase sau a unei declarații unilaterale. Prin scrisoarea din 8 aprilie 2019, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curții, în special, să scoată o probă din lista sa, dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 10. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 11. Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Turciei, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea independenței și imparțialității Curții Penale Militare (de exemplu, Gürkan c. Turcia , nr. 10987/10, 3 iulie 2012). 12. având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, în special adoptarea legii 7145, conform căreia un reclamant poate solicita reluarea cazului său dacă Curtea Europeană are decizia de a elimina o cerere în urma unei soluții prietenoase sau a unei declarații unilaterale; precum și suma de compensare propusă – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii (art. 37 §) În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 14. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 15. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în conformitate cu art. 6 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 4 iulie 2019. Hasan Bakırcı Julia Laffranque Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă