TUTAR AND OTHERS v. TURKEY

DECIZIE A SEGUNDEI DECIZIE Nr. 32841/09 İskender TUTAR împotriva Turciei și alte 11 cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 28 mai 2019 în calitate de comitet compus din: Julia Laffranque, președinte, Ivana Jelić, Arnfinn Bårdsen, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii; având în vedere cererile depuse mai sus la diferitele date indicate în tabelul anexat, având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 18 februarie 2009 cere Curții să elimine cererile din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că au fost negate asistența unui avocat în cursul etapelor inițiale ale procedurii penale și că condamnările lor se bazează pe declarațiile pe care le-au formulat poliției în absența unui avocat și sub presupusa presiune. Reclamanții au susținut, de asemenea, că au fost negate un proces echitabil de către un tribunal independent și imparțial, astfel cum prevede art. 6 § 1 din Convenție, datorită prezenței unui judecător militar în componența instanței de judecată în etapa inițială a procesului. Solicitațiile au fost comunicate guvernului în temeiul articolului 6 §§ § 1 și 3 din Convenție. În urma negocierilor prietenoase, prin scrisoarea din 18 februarie 2019, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă declarații în vederea soluționării chestiunilor formulate de cereri. Declarațiile separate pe care le-au prezentat în ceea ce privește fiecare reclamant furnizate după cum urmează: „Guvernul Turciei recunoaște că în acest caz s-a încălcat drepturile reclamantului în temeiul articolului 6 §§ § 1 și 3 din Convenție, având în vedere jurisprudența bine stabilită a Curții. Guvernul reamintește, de asemenea, că legea nr. 4928 din 15 iulie 2003 a abrogat dispoziția privind restricția sistemică privind dreptul de acces la un avocat. Guvernul subliniază, de asemenea, că art. 311 alineatul (1) litera (f) din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat de Legea nr. 7145 din 31 iulie 2018, necesită acum redeschiderea procedurilor penale în cazurile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în urma unei soluții prietenoase sau a unei declarații unilaterale. Guvernul consideră că remedierea menționată este capabilă să ofere remediere în ceea ce privește plângerile reclamanților în temeiul articolului 6 din Convenție. Guvernul oferă astfel, prin prezenta declarație unilaterală, să plătească reclamantului, în EUR 500 (cincă sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi imputabil reclamanților, în vederea soluționării cazului menționat mai sus pe care îl așteaptă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă va fi convertită în lira turcă la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de către Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Cu privire la diferitele date indicate în tabelul adăugat, Curtea a primit scrisori din partea reclamanților care informau Curtea că au fost de acord cu termenii declarației guvernamentale. HOTĂRÂREA având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o decizie unică. având în vedere plângerile reclamanților în temeiul articolului 6 §§§ 1 și 3 din Convenție, în măsura în care se referă la restricția sistemică privind dreptul lor de acces la un avocat și utilizarea probelor obținute în absența unui avocat și sub presupusa obligație de a le condamna, Curtea constată că, în urma acordului expres al reclamanților cu termenii declarației formulate de Guvern, cazul ar trebui tratat ca o soluție prietenoasă între părți. 10. Prin urmare, aceasta ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți în ceea ce privește plângerile de mai sus. Este satisfăcut că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, și nu constată motive pentru a justifica o examinare continuă a cererilor. 11. Curtea dorește să atragă atenția asupra faptului că la 25 Iulie 2018 Parlamentul turc a adoptat Legea nr.7145. Articolele 4, 17, 18 și 19 din această nouă lege prevăd dreptul de a solicita reluarea procedurilor judiciare interne în urma hotărârii Curții de a anula un caz pe baza unei soluții prietenoase sau a unei declarații unilaterale. În special, în conformitate cu jurisprudența și practica Curții, deschiderea procedurii interne este cea mai adecvată modalitate de a oferi o soluție eficace la o presupusă încălcare a articolului 6 din Convenție. Astfel, se consideră că remedierea menționată este capabilă să furnizeze soluții în ceea ce privește plângerile reclamanților în temeiul articolului 6 din Convenție. Având în vedere rolul subsidiar al Curții în protejarea drepturilor și libertăților garantate de Convenția și de protocoalele sale, se reamintește că aceasta intră în primul rând în fața autorităților naționale de a remedia orice încălcare a Convenției. 12. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă în măsura în care se referă la plângerile de mai sus. 13. În baza articolului 6 § 1 din Convenție, reclamanții se plâng de asemenea că nu au fost judecați de un tribunal independent și imparțial din cauza prezenței unui judecător militar în compoziția Curții de Securitate a statului Diyarbakır în etapa inițială a procesului. 14. După examinarea acestor plângeri în funcție de tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt de competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nici o încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale (a se vedea İzzet Çelik c. Turcia , nr. 15185/05 , § 33, 23 ianuarie 2018, și Kabaskal și Atar c. Turcia . , nr. 70084/01 și 70085/01, § 34, 19 septembrie 2006). 15. Rezultă că această parte a cererilor este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; de a ataca plângerile în temeiul articolului 6 §§ 1 și 3 din Convenția din lista sa de cazuri în temeiul articolului 39 din Convenție; declară restul cererilor inadmisibile. Adoptate în engleză și notificate în scris la 20 iunie 2019. Hasan Bakırcı Julia Laffranque Președintele Adjunct Registry Apendice nr. Cerere nr. Lodged on Solicitant Data nașterii Loc de reședință Reprezentat prin datele scrisorii reclamanților care acceptă termenii declarației guvernului 32841/09 18/05/2009 İskender TUTAR 22/12/1975 Diyarbakır 02/04/2019 35788/09 04/06/2009 Mehmet Ali ENEZE 04/02/1974 Diyarbakır 02/04/2019 35796/09 22/05/2009 Șahin YAPICI 16/08/1975 Diyarbakır 02/04/2019 35801/09 22/05/2009 Mehmet Zeki İNAL 01/01/1974 Diyarbakır 02/04/2019 35808/09 21/05/2009 Sıdık KURT 01/01/1976 Diyarbakır 02/04/2019 35824/09 15/06/2009 Mustafa SEVİM 01/05/1972 Diyarbakır 02/04/2019 35831/09 15/06/2009 Kasım ERNAN 01/01/1974 Diyarbakır 27/03/2019 38749/09 01/07/2009 Mahsum NAZLİ 01/03/1974 Diyarbakır 09/04/2019 38756/09 26/06/2009 Mustafa DEMÒR 11/04/1973 Diyabakır 02/04/2019 47700/09 24/08/2009 Tamer GEZER 01/08/1972 Adiyaman 25/03/2019 49015/09 18/08/2009 Veysi ÜLSEN 10/02/1968 Istanbul 27/03/2019 49026/09 20/08/2009 Güro ADEM 01/01/1972 Șanlıurfa Mirhan ÖZBEKLİ 02/04/2019

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 32841/09

İskender TUTAR against Turkey

and 11 other applications

(see list appended)

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 28

May 2019 as a Committee composed of:

Julia Laffranque,

President,

Ivana Jelić,

Arnfinn Bårdsen,

judges,

and Hasan Bakırcı,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above applications lodged on the various dates indicated in the appended table,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 18 February 2009 requesting the Court to strike the applications out of the list of cases and the applicants’ reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1.

A list of the applicants is set out in the appendix.

2.

The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

3.

The applicants complained under Article 6 of the Convention that they had been denied the assistance of a lawyer during the initial stages of the criminal proceedings, and that their convictions were based on the statements they had made to the police in the absence of a lawyer and under alleged duress. The applicants further maintained that they had been denied a fair trial by an independent and impartial tribunal as required by Article

6 §

1 of the Convention due to the presence of a military judge in the composition of the trial court at the initial stage of the trial.

4.

The applications were communicated to the Government under Article

6 §§ 1 and 3 of the Convention.

5.

After unsuccessful friendly-settlement negotiations, by a letter dated 18

February 2019 the Government informed the Court that they proposed to make declarations with a view to resolving the issues raised by the applications.

6.

The separate declarations that they submitted in respect of each applicant provided as follows:

“The Government of Turkey acknowledge that in the present case there has been a violation of the applicant’s rights under Articles 6 §§ 1 and 3 of the Convention in the light of the well-established case-law of the Court.

The Government also recalls that Law no. 4928 on 15 July 2003 repealed the provision concerning the systemic restriction on the right of access to a lawyer.

The Government further emphasises that Article 311 § 1 (f) of the Code on Criminal Procedure, as amended by Law no.7145 of 31 July 2018, now requires reopening of criminal proceedings in cases where the European Court of Human Rights decides to strike an application out of its list of cases following a friendly settlement or a unilateral declaration. The Government considers that the aforementioned remedy is capable of providing redress in respect of the applicants’ complaints under Article

6 of the Convention.

The Government thus offers, by this unilateral declaration, to pay the applicant, EUR

500 (five hundred euros) to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicants with a view to resolving the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum will be converted into Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

7.

On the various dates indicated in the appended table, the Court received letters from the applicants informing the Court that they had agreed to the terms of the Government’s declaration.

THE LAW

8.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision.

9.

Having regard to the applicants’ complaints under Article 6 §§

1 and

3 of the Convention in so far as they relate to the systemic restriction on their right of access to a lawyer and the use of evidence obtained in the absence of a lawyer and under alleged duress to convict them, the Court finds that following the applicants’ express agreement to the terms of the declaration made by the Government the case should be treated as a friendly settlement between the parties.

10.

It therefore takes note of the friendly settlement reached between the parties in so far as it relates to the above complaints. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the applications.

11.

The Court would like to draw attention to the fact that on 25

July 2018 the Turkish Parliament has adopted Law no.7145. Articles 4, 17, 18 and

19 of this new law provide for a right to request the re-opening of domestic court proceedings following the Court’s decision to strike out a case on the basis of a friendly settlement or unilateral declaration. In particular, according to the Court’s case-law and practice, the re-opening of the domestic proceedings is the most appropriate way to provide an effective solution to an alleged breach of Article 6 of the Convention. Thus, it is considered that the aforementioned remedy is capable of providing redress in respect of the applicants’ complaints under Article 6 of the Convention. Bearing in mind the Court’s subsidiary role in protecting the rights and freedoms guaranteed by the Convention and its protocols, it is recalled that it falls in the first place to the national authorities to redress any violation of the Convention.

12.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list in so far as it relates to the above complaints.

13.

Relying on Articles 6 § 1 of the Convention, the applicants also complained that they had not been tried by an independent and impartial tribunal due to the presence of a military judge in the composition of the Diyarbakır State Security Court at the initial stage of the trial.

14.

Having examined these complaints in the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols (see

İzzet Çelik v. Turkey

, no. 15185/05, § 33, 23 January 2018, and

Kabasakal and Atar v. Turkey

, nos. 70084/01 and 70085/01, §

34, 19

September 2006).

15.

It follows that this part of the applications is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to join the applications;

Decides

to strike the complaints under Article 6 §§ 1 and 3 of the Convention out of its list of cases pursuant to Article 39 of the Convention;

Declares

the remainder of the applications inadmissible.

Done in English and notified in writing on 20 June 2019.

Hasan Bakırcı

Julia Laffranque

Deputy Registrar

President

APPENDIX

No.

Application no.

Lodged on

Applicant

Date of birth

Place of residence

Represented by

Dates of the applicants’ letters agreeing to the terms of the Government’s declaration

1

32841/09

18/05/2009

İskender TUTAR

22/12/1975

Diyarbakır

02/04/2019

2

35788/09

04/06/2009

Mehmet Ali ENEZE

04/02/1974

Diyarbakır

02/04/2019

3

35796/09

22/05/2009

Șahin YAPICI

16/08/1975

Diyarbakır

02/04/2019

4

35801/09

22/05/2009

Mehmet Zeki İNAL

01/01/1974

Diyarbakır

02/04/2019

5

35808/09

21/05/2009

Sıdık KURT

01/01/1976

Diyarbakır

02/04/2019

6

35824/09

15/06/2009

Mustafa SEVİM

01/05/1972

Diyarbakır

02/04/2019

7

35831/09

15/06/2009

Kasım ERKAN

01/01/1974

Diyarbakır

27/03/2019

8

38749/09

01/07/2009

Mahsum NAZLİ

01/03/1974

Diyarbakır

09/04/2019

9

38756/09

26/06/2009

Mustafa DEMİR

11/04/1973

Diyabakır

02/04/2019

10

47700/09

24/08/2009

Tamer GEZER

01/08/1972

Adıyaman

25/03/2019

11

49015/09

18/08/2009

Veysi ÜLSEN

10/02/1968

Istanbul

27/03/2019

12

49026/09

20/08/2009

Güro ADEM

01/01/1972

Șanlıurfa

Mirhan ÖZBEKLİ

02/04/2019