CÖMERT AND OTHERS v. TURKEY

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

10.12.2019

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Struck out of the list

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CÖMERT AND OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2019)

HUDOC · oficial

Decizia nr. 20053/06 Neslihan CÖMERT și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care așezează la 10 decembrie 2019 în calitate de comitet compus din: Valeriu Grițco, președinte, Egidijus Kūris, Darian Pavli, judecători și Hasan Bakırcı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 1 mai 2006, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 3 septembrie 2019 cere Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Cazul se referă la plângerea reclamanților privind presupusele hotărâri contradictorii adoptate de instanțe interne în cazuri similare. Cererea a fost comunicată Guvernului HOTĂRÂREA Reclamanții se plângeau de hotărârile contradictorii adoptate de Curtea de Casație în cazuri similare. După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 3 septembrie 2019, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Declar că Guvernul Turciei propune să plătească în comun un total de 9.600 euro (nouă mii și șase sute de euro) reclamanților, pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile care pot fi imputabile reclamanților, în vederea soluționării cazului menționat mai sus pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Guvernul consideră, de asemenea, că deciziile contradictorii adoptate de instanțe interne fără justificare a divergenței constituie o încălcare a articolului 6 din Convenție în cazul în cauză. Această sumă va fi convertită în lira turcă la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte pentru a elimina cazul din lista cauzelor sale. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plățile vor constitui rezoluția finală a cauzei în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Guvernul invită cu respect Curții să declare că nu mai este justificat să continue examinarea cererii și să-l elimine din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 din Convenție.” Prin scrisoarea din 10 octombrie 2019, reprezentantul reclamanților a indicat că reclamanții nu au fost satisfăcuți cu termenii declarației unilaterale. Curtea reiterează faptul că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 10. De asemenea, acesta reiterează că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. 11. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 12. Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Turciei, practica sa privind plângerile privind hotărârile contradictorii care constituie o încălcare a cerinței de judecată echitabilă (a se vedea Emel Boyraz c. Turcia , nr. 61960/08, §§ 72-75, 2 decembrie 2014; Uncuoğlu c. Turcia [Comitetul] nr.13196/07, §§ 34-41, 5 septembrie 2017). 13. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c) 14. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 15. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 16. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenția. Președintele adjunct al Registrului Apendice Lista reclamanților Nr. Denumirea reclamantului Anul de naștere Naștere Nationalitate Locul de reședință Neslihan CÖMERT 1975 Turc Kocaeli Emine DİK 1972 Turc Kocaeli Sevgi KAVAK 1979 Turc Kocaeli