CtEDO 19.03.2019 Auto

ÖZTUNÇ v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
19.03.2019
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ÖZTUNÇ v. TURKEY (CtEDO, 2019)
HUDOC · oficial

DECIZIE A SEGUNDULUI DECIZIE nr. 42820/07 Özgür ÖZTUNÇ împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 19 martie 2019 în calitate de comitet compus din: Valeriu Grițco, președinte, Ivana Jelić, Darian Pavli, judecători și Hasan Bakırcı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 20 septembrie 2007, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 21 noiembrie 2018 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Özgür Öztunç, este un cetățean turc, născut în 1971 și trăiește în İzmir. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Öztunç, un avocat practicant la Istanbul. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. La momentul evenimentelor, reclamantul a fost în calitate de medic militar în armată. La 9 august 2001, reclamantul a supravegheat administrarea vaccinărilor cu meningită către studenții militari și în ziua următoare a murit una dintre elevii. În consecință, au fost inițiate proceduri penale împotriva reclamantului pentru omorarea involuntară. La 9 noiembrie 2005, reclamantul a fost condamnat pentru încălcare și condamnat la zece luni de închisoare și la o amendă. La 29 mai 2007, Curtea Militară de Cassare a respins recursul reclamantului. Solicitarea a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns de independența și imparțialitatea Curții penale militare care l-a judecat și l-a condamnat. El se bazează pe art. 6 din Convenție. După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 21 noiembrie 2018, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Declar că Guvernul Turciei propune să plătească reclamantului, dl Özgür Öztunç, 500 EUR (cincă sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral și orice cost și cheltuieli, precum și orice impozit care poate fi imputabil reclamantului în vederea soluționării cazului pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va fi convertită în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte pentru a elimina cazul din lista cauzelor sale. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plățile vor constitui rezoluția finală a cauzei în fața Curții Europene a Drepturilor Omului și invită cu respect Curții să declare că nu mai este justificat să continue examinarea cererii și să-l elimine din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul recunoaște că instanța penală militară care a judecat și a condamnat reclamantul nu a putut fi considerată independentă și imparțială în sensul articolului 6 din Convenție (Gürkan c. Turcia , nr. l0987/10, 3 iulie 2012). Guvernul a afirmat, de asemenea, că subiectul încălcării constatate în cazul Gürkan c. Turcia a fost rezolvată prin amendamentul făcut pe Legea nr. 353 prin Legea nr. 6000 a intrat în vigoare la 30 iulie 2010. Guvernul notează în continuare că prin Legea nr. 677l, tribunalele penale militare au fost abolite. În plus, în urma adoptării Legii 7145, art. 3 l 1 § 1 litera (f) din Codul de procedură penală a fost modificat și un reclamant poate solicita reluarea cazului său dacă Curtea Europeană alege să elimine o cerere în urma unei soluții prietenoase sau a unei declarații unilaterale.” Prin scrisoarea din 3 ianuarie 2019, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 10. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 11. Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Turciei, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea independenței și imparțialității Curții penale militare (de exemplu, Gürkan c. Turcia , nr. 10987/10, 3 iulie 2012). 12. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, în special adoptarea Legii 7145, în conformitate cu care un reclamant poate solicita deschiderea cauzei sale dacă Curtea Europeană alege să elimine o cerere în urma unei soluții prietenoase sau a unei declarații unilaterale; precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Tribunalul consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii (articolul În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 14. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 15. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenție. Adoptată în engleză și notificată în scris la 11 aprilie 2019. Hasan Bakırcı Valeriu Grițco Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă