Sanchyshyn împotriva Ucrainei

Traducere în română Auto

CAUZA CU SANCHYSHYN v. UKRAINE (Declarația nr. 81639/17 JUDGMENT STRASBOURG 7 martie 2019 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Sanchyshyn v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Siofra O’Leary, Președinte, Mārtiiš Mits, Lado Chanturia, judecători și Liv Tigerstedt, Acting Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 14 februarie 2019, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 24 noiembrie 2017. Reclamantul a fost reprezentat de dl O.V.

Mytsyk, un avocat practicant în Lviv. Avizul cererii a fost dat guvernului ucrainean („Governul”). FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de lungimea excesivă a procedurilor penale și de lipsa unui remediu eficace în dreptul intern. Reclamantul a formulat, de asemenea, alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 6 § 1 ȘI ARTICOLUL 13 AL CONVENȚIEI Reclamantul s-a plâns în principal că durata procedurii penale în cauză era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil” și că nu avea nici o soluție eficace în acest sens.

El se bazează pe art. 6 § 1 și art. 13 din convenție, care se citește după cum urmează: „În hotărârea de ... orice acuzație penală împotriva lui, toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în [] Convenție are un remediu eficace înaintea unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Pélissier și Sassi c. France [GC], nr. 25444/94, § 67, CEDO 1999 II, și Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDO 2000 VII).

În cazul principal al Merit c. Ucraina, (n. 66561/01, 30 martie 2004), Curtea a constatat deja o încălcare a unor chestiuni similare cu cele din acest caz. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în ceea ce privește admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „tempă rațională”. 10. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 6 § 1 și a articolului 13 din Convenție. II. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE ÎN CAUZA BENE ESTABILIZAT-LAW 12. Reclamantul a prezentat o altă plângere în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția, care a pus și probleme, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul anexat).

(a) din Convenție, nici nu este inadmisibilă pe niciun alt motiv. În consecință, aceasta trebuie declarată admisibilă. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că aceasta dezvăluie, de asemenea, o încălcare a Convenției în lumina constatărilor sale din Ivanov v. Ucraina (nr. 1507/02, 7 decembrie 2006) și Nikiforenko v. Ucraina (nr. 14613/03, § 59, 18 februarie 2010). III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 13. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 14. Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi suferit prejudiciu moral, hotărând în mod echitabil, că i-a acordat 2 700 de euro ca o justă satisfacție.

15. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Declară cererea admisibilă; susține că această cerere dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 și a articolului 13 din Convenție privind lungimea excesivă a procedurilor penale; deține că a existat o încălcare a articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție (a se vedea tabelul apendice); deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.

Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 7 martie 2019, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Liv Tigerstedt Síofra O’Leary Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Solicitarea depunerea de plângeri în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 13 din Convenție (lungime excesivă a procedurilor penale și lipsa oricărei soluții eficace în dreptul intern) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Data nașterii Încheierea procedurii Încheierea procedurii Niveluri totale de jurisdicție Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Valoarea acordată pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuieli per reclamant (în euro) [1] 81639/17 24/11/2017 Bogdan Ivanovych Sanchyshyn 31/10/1970 31/08/2009 25/05/2017 7 ani, 8 luni și 26 zile 2 niveluri de jurisdicție Prot.

4 Art. 2 (1) - lungimea excesivă a obligației de a nu abscond - reclamantul a semnat o întreprindere de a nu se absoarbe la 01/09/2009, restricția privind libertatea de circulație a fost respinsă numai la 25/05/2017 2.700 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului.

FIFTH SECTION

CASE OF SANCHYSHYN v. UKRAINE (Application no. 81639/17 ) JUDGMENT STRASBOURG 7 March 2019 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Sanchyshyn v. Ukraine, The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of: Síofra O’Leary, President, Mārtiņš Mits, Lado Chanturia, judges, and Liv Tigerstedt, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 14 February 2019, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

The case originated in an application against Ukraine lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 24 November 2017.

The applicant was represented by Mr O.V. Mytsyk, a lawyer practising in Lviv.

Notice of the application was given to the Ukrainian Government (“the Government”). THE FACTS

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

The applicant complained of the excessive length of criminal proceedings and of the lack of any effective remedy in domestic law. The applicant also raised other complaints under the provisions of the Convention. THE LAW I.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 AND ARTICLE

13 OF THE CONVENTION

6. The applicant complained principally that the length of the criminal proceedings in question had been incompatible with the “reasonable time” requirement and that he had no effective remedy in this connection. He relied on Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention, which read as follows: Article 6 § 1 “In the determination of ... any criminal charge against him, everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...” Article 13 “Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.”

The Court reiterates that the reasonableness of the length of proceedings must be assessed in the light of the circumstances of the case and with reference to the following criteria: the complexity of the case, the conduct of the applicant and the relevant authorities and what was at stake for the applicant in the dispute (see, among many other authorities, Pélissier and Sassi v. France [GC], no. 25444/94, § 67, ECHR 1999 ‑ II, and Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000 ‑ VII).

In the leading case of Merit v. Ukraine, (no. 66561/01, 30 March 2004), the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion as to the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement.

10.

The Court further notes that the applicant did not have at his disposal an effective remedy in respect of these complaints.

11.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 6 § 1 and of Article 13 of the Convention. II.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

12. The applicant submitted another complaint under Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention which also raised issues, given the relevant well-established case-law of the Court (see appended table). This complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention, nor is it inadmissible on any other ground. Accordingly, it must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that it also discloses a violation of the Convention in the light of its findings in Ivanov v. Ukraine (no. 15007/02, 7 December 2006) and Nikiforenko v. Ukraine (no. 14613/03, § 59, 18 February 2010). III.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

13. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

14.

The Court considers that the applicant must have sustained non pecuniary damage. Ruling on an equitable basis, it awards him EUR 2,700 as just satisfaction.

15.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Declares the application admissible; 2. Holds that this application discloses a breach of Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention concerning the excessive length of criminal proceedings; 3. Holds that there has been a violation of Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention (see appended table); 4. Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 7 March 2019, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Liv Tigerstedt Síofra O’Leary Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention (excessive length of criminal proceedings and lack of any effective remedy in domestic law) Application no. Date of introduction Applicant’s name Date of birth Start of proceedings End of proceedings Total length Levels of jurisdiction Other complaints under well-established case-law Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant (in euros) [1] 81639/17 24/11/2017 Bogdan Ivanovych Sanchyshyn 31/10/1970 31/08/2009 25/05/2017 7 years, 8 months and 26 days 2 levels of jurisdiction Prot. 4 Art. 2 (1) - excessive length of obligation not to abscond - the applicant signed an undertaking not to abscond on 01/09/2009, the restriction on his freedom of movement was lifted only on 25/05/2017 2,700 [1] . Plus any tax that may be chargeable to the applicant.