CASE OF RUDYY v. UKRAINE

CAUZUL CU RUDYY c. UKRAINE (Declarația nr. 19019/18 JUDGMENT STRASBOURG 11 aprilie 2019 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Rudyy c. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Síofra O’Leary, Președinte, Mārtićš Mits, Lado Chanturia, judecători și Liv Tigerstedt, acționând Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 21 martie 2019, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 8 iunie 2018. Avizul cererii a fost transmis guvernului ucrainean („Guvernul”).

FACTE Detaliile și informațiile aplicabile cererii reclamantului sunt prezentate în tabelul anexat. Reclamantul s-a plâns de durata excesivă a procedurilor civile și de lipsa unui remediu eficace în dreptul intern. HOTĂRÂREA ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 § 1 ȘI ARTICOLUL 13 DE CONVENȚIE Reclamantul s-a plâns că durata procedurii civile în cauză era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil” și că nu avea nici o soluție eficace în acest sens.

El se bazează pe art. 6 § 1 și art. 13 din convenție, care se citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” Articolul „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în [convenția] are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).

În cazul principal al Krasnoshapka c. Ucraina (n. 23786/02, 30 noiembrie 2006), Curtea a constatat deja o încălcare a unor chestiuni similare cu cele din acest caz. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 6 § 1 și a articolului 13 din convenție. II.

APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 11. art. 41 din convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 12. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Krasnoshapka c. Ucraina, citată mai sus, § 61 și 66), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat. 13. Curtea consideră oportună ca rata de dobânzi implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

cererea este admisibilă; declară că prezenta cerere dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 și a articolului 13 din Convenție privind durata excesivă a procedurii civile; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului contestat; (b) care, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 11 aprilie 2019, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.

Liv Tigerstedt Síofra O’Leary Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Solicitarea depunerii de plângeri în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 13 din Convenție (lungime excesivă a procedurilor civile și lipsa oricărui remediu eficace în dreptul intern) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Data nașterii Încheierea procedurii Încheierea procedurii Niveluri totale de jurisdicție Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 190119/18 08/06/2018 Fedor Ivanovich Rudyy 01/04/1962 01/09/2009 13/02/2018 8 ani, 5 luni și 13 zile 3 niveluri de jurisdicție 1.200 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului.

FIFTH SECTION

CASE OF RUDYY v. UKRAINE (Application no. 19019/18 ) JUDGMENT STRASBOURG 11 April 2019 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Rudyy v. Ukraine, The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of: Síofra O’Leary, President, Mārtiņš Mits, Lado Chanturia, judges, and Liv Tigerstedt, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 21 March 2019, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

6 § 1 AND ARTICLE

13 OF THE CONVENTION

5. The applicant complained that the length of the civil proceedings in question had been incompatible with the “reasonable time” requirement and that he had no effective remedy in this connection. He relied on Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention, which read as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...” Article 13 “Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.”

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

11. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”