TAȘDEMİR c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

12.03.2019

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Radiation du rôle (Art. 37) Radiation du rôle-{général}

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

TAȘDEMİR c. TURQUIE (CtEDO, 2019)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 52538/09 Bayram TAȘDEM ElectroluxR și altele împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 12 martie 2019 într-o cameră compusă din Robert Spano, președinte, Paul Lemments, Iș Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 18 septembrie 2009, având în vedere declarația prezentată de guvernul pârât la 23 ianuarie 2018 prin care se solicită Curții să șteargă cererea de rol și având în vedere răspunsul reclamanților la această declarație, După ce au deliberat, decizia următoare este făcută și PROCEDURĂ 1. Lista părților solicitante figurează în anexă. 2. Guvernul turc (inclusiv guvernul turc) a fost reprezentat de agentul său. O plângere de abuz și crimă pe care reclamanții au depus-o la Parchet a fost respinsă de un procuror care a considerat că viața lor apropiată era în pericol. În cele din urmă, un număr de polițiști au fost judecați pentru că nu i-au împiedicat pe cei apropiați să se sinucidă și pentru că nu și-au îndeplinit îndatoririle. În timp ce examinarea cererii de recurs interjucată de reclamanți împotriva arestării polițiștilor era în fața Curții de Casație, procedura penală a fost închisă pentru prescriere. Polițiștii în cauză au făcut, de asemenea, obiectul unei proceduri disciplinare în urma faptelor. La sfârșitul anchetei, ei au fost găsiți vinovați de comiterea mai multor infracțiuni disciplinare, în special de încălcarea neglijenței în acțiune și exercitarea funcțiilor lor. Ei au fost sancționați printr-o suspendare pe termen scurt a drepturilor lor, care a avut loc pe o perioadă de șase luni. 5. Cererea a fost comunicată guvernului. 6. Invocând în special art. 2 din Convenție, reclamanții susțin că autoritățile statului pârât au dat dovadă de neglijență și nu au protejat dreptul la viață al rudelor lor. 6. Invocând în special art. 2 din Convenție, reclamanții susțin că autoritățile statului pârât au dat dovadă de neglijență și nu au protejat dreptul la viață al rudelor lor. După ce au eșuat în repetate rânduri în încheierea unei soluții amiabile, guvernul a informat Curtea printr-o scrisoare din 23 ianuarie 2018 a propus să se facă o declarație unilaterală în scopul de a rezolva problema ridicată de cerere. De asemenea, a invitat Curtea să elimine această cerere din rol, în conformitate cu art. 37 din convenție. Guvernul regretă apariția unor cazuri individuale de deces care au loc în timpul custodiei în posturile de poliție și care, la fel ca în cauza de fațăei specii, sunt cauzate de o lipsă de protecție a vieții, fără a aduce atingere legislației turce existente și hotărârii guvernului de a preveni astfel de deficiențe. Guvernul recunoaște că decesul rudelor reclamanților care au comis o lipsă de măsuri de protecție, precum și procedura judiciară privind decesul nu au îndeplinit cerințele art. 2 din Convenție. Statul membru este obligat să adopte toate măsurile necesare pentru a se asigura că dreptul la viață, care implică obligația de a conduce o astfel de procedură într-un mod efectiv, este respectat în viitor. În scopul de a obține soluționarea cauzei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 000 EUR (90 000 EUR) pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și orice cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată de către reclamanții cu titlu de impozit Aceste sume vor fi convertite în cărți turcești la rata aplicabilă la data decontării și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții de a anula această cerere de rol. În cazul în care aceste sume nu sunt plătite în această perioadă de trei luni, Ö Õ se angajează, de la expirarea termenului respectiv și până la data de plată, să majoreze dobânda de la o dobândă simplă la o rată egală cu rata dobânzii din facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. Această plată va fi soluționată definitiv. Printr-o scrisoare din 7 martie 2018, reclamanții au declarat că nu au fost mulțumiți de termenii declarației unilaterale, de motivele pentru care încălcări similare continuau să fie comise în posturile de poliție din Turcia, unde persoanele suspectate erau deținute fără a fi luate măsuri de prevenire a acestor încălcări și că răspunsul autorităților judiciare și administrative la aceste încălcări nu a fost satisfăcător. Curtea amintește că art. 37 din convenție prevede că aceasta poate decide în orice moment a procedurii să elimine o cerere din rol în cazul în care circumstanțele permit să se dea la o parte una dintre concluziile enumerate la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din acest articol. În special, art. 37 alineatul (1) litera (c) permite Curții să elimine o cerere din rol dacă (...) din orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu se mai justifică continuarea examinării cererii 10. Curtea amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate anula o cerere de rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a unui guvern pârât, chiar dacă reclamanții doresc ca aceasta să examineze cererea. 11. În acest scop, Curtea a examinat declarația în lumina principiilor care decurg din jurisprudența sa și, în special, din hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (excepții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI a se vedea, de asemenea, Jeronovičs c. Letonia [GC], nr. 44898/10, 5 iulie 2016 12. Curtea ia notă de faptul că obiectul prezentei cereri se referă, în primul rând, la obligația pozitivă a statelor membre de a lua măsuri pentru protejarea dreptului la viață (L.C.B. c. Regatul Unit, 9 iunie 1998, § 36, Rec., p. 1998-III). În special în ceea ce privește obiectul prezentei cereri, Curtea a examinat deja, într-o serie de hotărâri ale sale, acuzațiile de neprotejare a dreptului la viață în raport cu deținuții din Turcia (a se vedea, printre altele, Klauvuz c. Turcia, nr 8327/03, § 97, 21 octombrie 2008 și etoșelav c. Turcia, n 1413/07, § 53, 9 octombrie 2012). În al doilea rând, cauza privește obligația, care decurge din art. 2 din convenție, de a efectua o anchetă efectivă (a se vedea, printre altele, Mustafa Tunç și Fecire Tunç c. Turcia [GC], nr 24014/05, § 169, 14 aprilie 2015, precum și referințele menționate în aceasta). 13. În această privință, Curtea amintește că, în cauze referitoare la persoane dispărute sau care au fost ucise de autori necunoscuți și în cazul în care figurează în dosarul de început al dovezilor care să susțină afirmațiile potrivit cărora ancheta efectuată pe plan intern a fost sub nivelul cerut de convenție, o declarație unilaterală trebuie să cuprindă o concesiune în acest sens, precum și angajamentul guvernului pârât, de a adresa o anchetă care să fie pe deplin conformă cu cerințele Convenției, astfel cum a fost definită de Curte în cauze anterioare similare (a se vedea hotărârea Tahsin Acar, citată anterior, punctul 84, precum și trimiterile la acesta) Într-adevăr, în cauzele în care un astfel de angajament de redeschidere a anchetei nu a fost luat, Curtea a respins declarațiile unilaterale formulate de guvernele pârâte pe motiv că respectarea drepturilor omului presupune continuarea examinării cauzei în temeiul ultimei teze a articolului 37 alineatul (1) din Convenție (Mishina c. Rusia, nr. 30204/08, §§ 23-30, 3 octombrie 2017, precum și cauzele menționate; a se vedea, de asemenea, mutatis mutandis To De exemplu, este cazul în cazurile în care autorii prezumați au fost achitați și nu pot fi rejudecați pentru aceeași infracțiune sau în care procedura penală a fost închisă pentru eliminarea termenului de prescripție în temeiul legislației naționale aferente. Într-adevăr, redeschiderea unei proceduri penale care a fost închisă pentru expirarea termenului de prescripție poate ridica probleme de securitate juridică (Coeme și alții c. Belgia, n 32492/96 și alte 4 § 145, CEDH 2000 VII) și, prin urmare, poate avea un impact asupra drepturilor la apărare, astfel cum sunt garantate prin art. 7 din convenție (a se vedea mutatis mutandis Kononov c. Letonia [GC], n 36376/04, § 228-233, CEDH 2010). În aceeași ordine de idei, introducerea unui proces împotriva aceluiași acuzat pentru o infracțiune pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă poate ridica probleme privind dreptul persoanei acuzate de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori în sensul articolului 4 din Protocolul nr 7 la convenție (Margušc. Croația [GC], n 4455/10, § 114, CEDO 2014 (extracturi) 15. Pe lângă exemplele de jure menționate la alineatul precedent, Curtea nu ar putea ignora nici posibilitatea ca, în cazul în care a trecut o perioadă lungă de timp de la faptele în cauză, este posibil ca dovezile să fi dispărut, să fi fost distruse sau să rămână negăsite și să nu mai fie astfel posibil din punct de vedere material să se redeschidă o anchetă și să se conducă cu eficiență. 16. Astfel, răspunsul la întrebarea dacă un stat membru se află în obligația de a redeschide o procedură penală și, în consecință, dacă o declarație unilaterală trebuie să menționeze un astfel de angajament va depinde de circumstanțele specifice cauzei, adică de natura și gravitatea încălcării respective, de identitatea autorului prezumat, de implicarea persoanelor străine în procedură, de motivul pentru care procedura penală a fost închisă, de prezența eventualelor deficiențe și vicii în procedură înainte de decizia de a pune capăt, precum și de contribuția sau nu a autorului prezumat la deficiențele și viciile care au dus la încheierea procedurii penale. 17. Pe măsură ce se ajunge la circumstanțele prezentei specii, Curtea constată că, deși declarația unilaterală a guvernului recunoaște în mod expres că decesul rudelor reclamanților a dus la o lipsă de măsuri de protecție și că procedura judiciară privind decesul nu a îndeplinit cerințele articolului 2 din convenție, Guvernul nu angajează redeschiderea anchetei privind decesul. Prin urmare, rămâne de știut dacă, în lipsa unui astfel de angajament, Curtea poate accepta declarația unilaterală a guvernului 18. Curtea constată că procedura penală care a fost deschisă împotriva polițiștilor, căruia i s-a reproșat că nu i-a împiedicat pe cei dragi să se sinucidă și să nu-și fi încălcat astfel îndatoririle, a fost supusă unei prescripții și a fost închisă (punctul 3 de mai sus). Potrivit dreptului turc, există, prin urmare, o imposibilitate de a jura. să redeschidă o anchetă penală privind decesul celui drag al reclamanților; în plus, nu s-a afirmat că și alți indivizi au fost implicați în decesul acestuia din urmă. Nu se poate redeschide o procedură în cauzele privind obiecțiunile ridicate în conformitate cu articolele 2 și 3 din convenție nu constituie, în principiu, un obstacol în calea încheierii de către Comitetul de Miniștri a examinării cauzei sale în temeiul articolului 46 din convenție. Astfel, în cauza Jeronovičs , menționat anterior, după ce Marea Cameră a încheiat o încălcare a componentei procedurale a art. 3 din Convenție, reclamantul s-a întors la autoritățile interne și a solicitat procurorului să redeschidă investigația cu privire la acuzațiile sale. Cererea sa a fost respinsă pentru expirarea termenului de prescripție. În rezoluția sa privind încetarea Marii Camere, Comitetul miniștrilor a considerat că toate măsurile impuse de art. 46 alin. (1) din Convenție au fost adoptate și a decis să încheie examinarea (rezoluția CM/ResDH(2017) 312). Având în vedere recunoașterea răspunderii formulate de guvern, menționată mai sus, sancțiunea disciplinară impusă polițiștilor (punctul 4 de mai sus) și suma de plată propusă de guvern în declarația sa unilaterală, și anume 20 În plus față de jurisprudența clară și abundentă referitoare la această chestiune, care este menționată mai sus (punctul 12), Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii [art. 37 alineatul (1) litera (c) ]; aceasta subliniază că această decizie nu aduce atingere în niciun fel posibilității de a exercita, dacă este cazul, alte acțiuni pentru a obține despăgubiri ( Jeronovičs c. Letonia (dec.), nr. 547/02, § 54, 10 februarie 2009 și, mutatis mutandis Jeronovičs, citată anterior, §§ 116 118. 21. Ca și în hotărârea în cauza Jeronovičs ibidem, § 117, Curtea consideră că este important să sublinieze că procedura de declarare unilaterală are un caracter excepțional. Prin urmare, atunci când este vorba despre încălcarea celor mai fundamentale drepturi garantate de Convenție, această procedură nu are menirea de a ocoli opoziția reclamantului la o soluționare amiabilă sau de a permite ca acesta să-și asume răspunderea pentru astfel de încălcări. În această specie, Curtea a examinat toate circumstanțele care au înconjurat decesul rudelor reclamanților, precum și procedura penală care a fost ulterior deschisă cu privire la acest deces în lumina jurisprudenței sale clare și abundente referitoare la acest subiect, care este menționată mai sus (punctul 12). Având în vedere considerațiile de mai sus, și având în vedere în special jurisprudența clară și abundentă, menționată anterior, care există pe această temă, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca: ea .. examinarea cererii [art. 37 alineatul (1) în fine] În special, Curtea consideră că natura și domeniul de aplicare a obligațiilor pe care Convenția le impune asupra statului pârât în cazurile de lipsă pretinsă de protecție a dreptului la viață al deținuților au fost deja precizate într-o serie de hotărâri ale sale (a se vedea mutatis mutandis Tahsin Acar În plus, problemele menționate anterior în Turcia au fost deja aduse în atenția Comitetului miniștrilor și fac obiectul unei supravegheri în temeiul art. 46 alin. (2) din Convenție. 23. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar onora termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi repusă în funcție în conformitate cu art. 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr 18369/07, 4 martie 2008). 24. Având în vedere considerațiile de mai sus, această cerere trebuie eliminată din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Ia act de termenii declarației guvernului pârât în temeiul articolului 2 din convenție și de modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor care sunt expuse la aceasta, decise să elimine cererea de rol în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. În limba engleză, apoi comunicate în scris la 4 aprilie 2019. Stanley Naismith Robert Spano Module Președinte Anexă Numele prenume Anul nașterii: Cetățenia: Locul de reședință Reprezentant Bayram TAȘDEM