Alexandropoulos împotriva Greciei

Comunicat la 12 martie 2019 Prima secțiune Cerere nr. 51947/13 Georgios ALEXANDROPOULOS împotriva Greciei introdusă la 12 august 2013 DE LA L În 1999, camera de acuzare a instanței de apel din Pireu a constatat că infracțiunile de care a fost acuzat reclamantul fuseseră reglementate de prescripție (Ordonanța nr. 409/1999). În 2001, reclamantul a fost considerat că impune o amendă de 797,99 EUR (EUR). La 29 noiembrie 2012, Tribunalul nr. A4806/2012, Tribunalul Administrativ al Pireuului în formațiune de trei judecători, acționând în apel, a respins acțiunea reclamantului împotriva celui în cauză. Aceasta a considerat în special că principiul prezumției de nevinovăție și garanția ne bis in idem nu au considerat că este necesar să se aplice în cazurile administrative care au ca obiect impunerea unor astfel de amenzi, că lipsa condamnării la penalitate n … 7 este aplicabil în speță?

Procedura în fața instanțelor administrative se referă la o acuzație în materie penală mai ales având în vedere că, în ciuda articolului 4 alineatul (1) din Protocolul nr 7, reclamantul a fost judecat de două ori pentru aceeași infracțiune pe teritoriul statului pârât. (3) Garanția prezumției de nevinovăție prevăzută în art. 6 alin. (2) a fost respectată în speță Durata procedurii în fața instanței administrative a Pireuului în formațiune de judecător unic a fost compatibilă cu condiția hotărârii într-un termen rezonabil, în sensul art. 1 din Convenție?

Communiquée le 12 mars 2019

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 51947/13 Georgios ALEXANDROPOULOS contre la Grèce introduite le 12 août 2013

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne principalement l’application du principe de la présomption d’innocence et la garantie ne bis in idem . En particulier, le requérant, agent douanier, fut soupçonné d’avoir procédé à l’approvisionnement « virtuel » des navires en carburant. En 1999, la chambre d’accusation de la cour d’appel du Pirée constata que les infractions dont le requérant été accusé avait été couvertes par la prescription (ordonnance n o 409/1999). En 2001, le requérant s’est vu imposer une amende de 797,99 euros (EUR). Le 29 novembre 2012, par l’arrêt n o A4806/2012, la cour d’appel administrative du Pirée en formation de trois juges, statuant en appel, rejeta le recours du requérant contre l’amende en cause.

Elle considéra notamment que le principe de la présomption d’innocence et la garantie ne bis in idem ne trouvaient pas à s’appliquer dans les affaires administratives ayant comme objet l’imposition de telles amendes, que l’absence de condamnation au pénal n’était pas un élément pertinent en l’espèce et que l’ordonnance n o 409/1999 ne pouvait pas être assimilée à un jugement d’acquittement.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. L’article 4 du Protocole n o 7 est-il applicable en l’espèce ? La procédure devant les juridictions administratives porte-t-elle sur une « accusation en matière pénale », étant donné en particulier que l’amende imposée au requérant s’élevait à 797,99 EUR ? 2. Dans l’affirmative, le requérant a-t-il, au mépris de l’article 4 § 1 du Protocole n o 7, été jugé deux fois pour la même infraction sur le territoire de l’État défendeur ? 3. La garantie de la présomption d’innocence prévue par l’article 6 § 2 a ‑ t-elle été respectée en l’espèce ? 4. La durée de la procédure devant le tribunal administratif du Pirée en formation de juge unique était-elle compatible avec la condition de jugement dans un « délai raisonnable », au sens de l’article 6 § 1 de la Convention ?