Alexiadis împotriva Greciei

Comunicat la 12 martie 2019 Prima secțiune Cerere nr. 45942/13 Arthouros ALEXIADIS împotriva Greciei introdusă la 12 iulie 2013 PORTOFOLIUL DE LUXARE Cererea se referă la aplicarea principiului prezumției de nevinovăție și garanția ne bis in idem, în special în 1998, reclamantul are dreptul de a impune amenzi în special pentru primirea facturilor de natură virtuală ( εικονικά τιμολόγια) La 26 iulie 1999, a fost achitat de tribunalul corecțional al statului (hotărârea nr. 81315/1999). Între timp, reclamantul introducea acțiuni împotriva impunerii de amenzi. Instanțele administrative au reținut o parte din amenzile impuse. La 14 martie 2012, Consiliul de Stat a considerat în special că instanțele administrative luaseră în considerare hotărârea pronunțată, dar că acestea consideraseră facturile în cauză ca fiind virtuale (hotărârile nr. 949/2012, 90/2012 și 951/2012).

Întrebări adresate părților care au formulat o cerere, cu încălcarea art. 4 alin. (1) din Protocolul nr. 7, a fost judecat de două ori pentru aceeași încălcare pe teritoriul statului pârât Reclamantul a epuizat căile de atac interne, conform dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Convenție, în ceea ce privește dreptul garantat prin art. 6 alin. (2) din Convenție ? În special, reclamantul a invocat acest drept în fața autorităților naționale, cel puțin în esență? În acest caz, garanția prezumției de nevinovăție prevăzută în art. 6 alin. (2) a fost respectată în speță

Communiquée le 12 mars 2019

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 45942/13 Arthouros ALEXIADIS contre la Grèce introduite le 12 juillet 2013

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’application du principe de la présomption d’innocence et la garantie ne bis in idem . En particulier, en 1998, le requérant s’est vu imposer des amendes notamment pour avoir reçu des factures « virtuelles » ( εικονικά τιμολόγια ). Des poursuites pénales furent également engagées contre lui. Le 26 juillet 1999, il fut acquitté par le tribunal correctionnel d’Athènes (arrêt n o 81315/1999). Entre-temps, le requérant introduisit des recours contre l’imposition des amendes. Les juridictions administratives retinrent une partie des amendes imposées. Le 14 mars 2012, le Conseil d’État considéra notamment que les juridictions administratives avaient pris en compte le jugement d’acquittement mais qu’elles avaient considéré que les factures en cause étaient « virtuelles » (arrêts n os 949/2012, 950/2012 et 951/2012).

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il, au mépris de l’article 4 § 1 du Protocole n o 7, été jugé deux fois pour la même infraction sur le territoire de l’État défendeur ? 2. Le requérant a-t-il épuisé les voies de recours internes, comme l’exige l’article 35 § 1 de la Convention, en ce qui concerne le droit garanti par l’article 6 § 2 de la Convention ? En particulier, le requérant a-t-il invoqué ce droit devant les autorités nationales, au moins en substance ? Dans l’affirmative, la garantie de la présomption d’innocence prévue par l’article 6 § 2 a ‑ t-elle été respectée en l’espèce ?