CtEDO 02.04.2019 Auto

ÖZTÜRK v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
02.04.2019
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ÖZTÜRK v. TURKEY (CtEDO, 2019)
HUDOC · oficial

HOTĂRÂREA DE DECIZIE A SEGUNDEI DECIZIE Nr. 31706/07 Tahsin ÖZTÜRK împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 2 aprilie 2019 în calitate de comitet compus din: Valeriu Grițco, președinte, Ivana Jelić, Darian Pavli, judecători și Hasan Bakırcı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 19 iulie 2007, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de reclamant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Tahsin Öztürk, este un național turc, născut în 1961 și trăiește în Amasya. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Ertakuș, un avocat practicant în Amasya. Guvernul turc („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 2000, având trăit în Elveția de aproape douăzeci de ani, reclamantul s-a întors în Turcia, aducând cu el o mașină înmatriculată străină, care a fost plasată într-un depozit vamal la 5 mai 2000. În aceeași dată, el a solicitat Oficiului Vamal solicitând să fie scutit de taxe vamale în ceea ce privește mașina sa, în conformitate cu legislația în vigoare la momentul material. La 6 iunie 2001, administrația a refuzat cererea reclamantului din cauza faptului că nu a îndeplinit cerințele de scutire a taxelor vamale. În această privință, a susținut că reclamantul a rămas în Turcia de mai mult de șase luni în 2000. La 22 iunie 2001, reclamantul a inițiat o procedură în fața Curții administrative din Ankara („Curtea Administrativă”), cerând anularea deciziei administrative din 6 iunie 2001. La 28 mai 2002, Curtea Administrativă a hotărât să anuleze decizia administrativă din 6 iunie 2001, susținând că reclamantul are dreptul la scutire de taxe vamale în ceea ce privește mașina înmatriculată străină. Iulie 2000 indicând că ar trebui să se odihnească pentru o perioadă de douăzeci și două zile, această perioadă ar fi trebuit să fie dedusă din cele 200 de zile pe care le-a petrecut în Turcia în 2000. La 26 iunie 2002, mașina reclamantului a fost licitată și vândută unei terțe părți. Cu toate acestea, banii primiti din licitație nu au fost plătiți reclamantului. La 24 februarie 2004, Curtea Administrativă Supremă a susținut hotărârea Curții Administrative. 10. La 12 iulie 2006, Curtea Administrativă Supremă a respins cererea de rectificare a administrației. 11. Între timp, la diferite date între 4 februarie 2003 și 10 Ianuarie 2007, reclamantul a solicitat administrației, cerând executarea hotărârii Curții Administrative din 28 mai 2002, fie prin returnarea mașinii sale, fie prin plata venitului licitației, împreună cu dobânda juridică. 12. Prin scrisorile din 7 noiembrie 2006 și 16 mai 2007, administrația a refuzat cererile reclamantului, susținând, în special, că hotărârea neprevăzută nu prevede returnarea autovehiculului sau venitul licitației. Legea și practicile interne relevante 13. Se poate găsi o descriere a dreptului și practicii interne cu privire la Comisia de Compensare (a se vedea punctul 16 de mai jos) în Demiroğlu și alții c. Turcia (dec.), nr. 56125/10, 4 iunie 2013). 14. Conform art. 12 din Legea nr. 2577 privind procedura administrativă, persoanele care au suferit leziuni ca urmare a unui act administrativ pot aduce o „acțiune pentru un remediu complet” (tam yargı davası ) sau o acțiune comună, atât pentru anulare, cât și pentru o soluție completă în fața instanțelor administrative; acestea pot, de asemenea, să aducă în primul rând o acțiune de anulare și apoi, la încheierea sa, să aducă o acțiune de remediere completă în termenele necesare. COMPLAINT 15. Reclamantul s-a plângut în temeiul articolului 6 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pe care autoritățile nu le-au respectat hotărârea Curții administrative, deoarece nu i-au returnat mașina și nu i-au plătit venitul licitației împreună cu interesul juridic. HOTĂRÂREA 16. Guvernul a remarcat că, în temeiul Legii nr. 6384, în Turcia s-a înființat o comisie de compensare pentru a face față cererilor privind durata procedurilor și neexecuția hotărârilor. În consecință, ei au susținut că reclamantul nu a epuizat măsurile interne, deoarece nu a formulat nici o cerere Comisiei de compensare. 17. Guvernul a remarcat, de asemenea, că reclamantul nu a reușit să aducă o acțiune în fața instanțelor administrative în temeiul articolului 12 din Legea nr. 2577. În acest sens, au prezentat o hotărâre a Curții Supreme de Administrație din 27 iunie 2008, susținând o primă Hotărârea în care o persoană într-o situație similară a reclamantului a fost acordată compensație în urma licitației mașinii înmatriculate străine de către administrație. 18. Reclamantul a susținut că nu ar putea fi așteptat să aducă noi acțiuni împotriva statului pentru neexecutarea hotărârilor instanțelor interne. 19. Curtea observă că, în urma refuzului cererii sale de scutire de taxe vamale în ceea ce privește mașina sa, reclamantul a depus cu succes o acțiune în fața Curții administrative, solicitând anularea deciziei. Hotărârea Curții administrative a fost apoi susținută de Curtea Supremă de Administrație. Cu toate acestea, pe măsură ce mașina a fost licitată, nu a fost returnată reclamantului și hotărârea impușită a rămas neforțată. În plus, reclamantul nu a putut recupera suma corespunzător valorii mașinii sale. 20. Curtea consideră că principalele probleme care au apărut în acest caz în temeiul articolului 6 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție au fost neexecutarea hotărârii impuși și incapacitatea reclamantului de a recupera suma corespunzătoare valorii mașinii sale după vânzarea acesteia după licitație. 21. În ceea ce privește neexecuția hotărârii impușite, Curtea observă că, după cum a subliniat Guvernul, a fost înființat în Turcia un remediu intern în urma aplicării procedurii de hotărâre pilot în cazul Ümmühan Kaplan c. Turcia (n. 24240/07, 20 martie 2012). Ulterior, în decizia sa în cazul Demiroğlu și alții c. Turcia (n. 56125/10, 4 iunie 2013), Curtea a declarat cererea inadmisibilă din cauza faptului că reclamanții nu au epuizat căile de recurs interne, adică noul remediu. În acest sens, Curtea a considerat în special că acest remediu a fost a priori accesibil și capabil de a oferi o perspectiva rezonabilă de remediere a plângerilor referitoare la nerespectarea hotărârilor judiciare ale autorităților. 22. Curtea constată că în hotărârea sa în cazul Ümmühan Kaplan (citat mai sus, § 17), el a subliniat că ar putea, totuși, să examineze, în conformitate cu procedura sa normală, cereri de acest tip care au fost deja comunicate guvernului. 23. Cu toate acestea, ținând seama de obiecția preliminară a Guvernului cu privire la remedierea internă stabilită prin Legea nr. 6384, Curtea își reiterează concluzia în cazul Demiroğlu și alții , citată mai sus. 24. Prin urmare, Curtea concluzionează că plângerea reclamantului cu privire la nerespectarea hotărârii impușite trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenție pentru neepuizare a căilor de recurs interne. 25. În ceea ce privește incapacitatea reclamantului de a recupera suma care corespunde valorii mașinii sale, Curtea observă că acțiunea reclamantului cu Curtea Administrativă a fost destinată numai să stabilească dacă are dreptul de a beneficia de scutirea de taxe vamale în ceea ce privește autovehiculul înmatriculat străin. Prin urmare, hotărârea neprevăzută nu se referă la compensarea daunelor pe care le-a suferit din cauza vânzării mașinii sale și a incapacității sale de a recupera suma corespunzătoare valorii sale. Curtea observă, în continuare, că, în urma anulării hotărârii administrației de 6 Iunie 2001 și licitația mașinii sale, reclamantul nu a reușit să introducă proceduri de compensare în fața instanțelor naționale în temeiul articolului 12 din Legea nr. 2577. În acest sens, Curtea constată că Guvernul a furnizat un exemplu de caz în care o persoană într-o situație similară cu reclamantul a primit compensații în urma licitației mașinii înregistrate străine de către administrație. 26. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că reclamantul ar fi trebuit să depună o cerere la instanțele administrative în conformitate cu art. 12 din Legea nr. 2577 și a solicitat compensații pentru daunele pe care le-a suferit din cauza vânzării mașinii sale și a incapacității sale de a recupera suma care corespunde valorii sale. 27. Rezultă că această parte a cererii trebuie, de asemenea, respinsă pentru neepuizarea recourslor interne în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 9 mai 2019. Hasan Bakırcı Valeriu Grițco Președintele adjunct al Registrului Grițco

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2019-04-02
0,94
ÖZTÜRK v. TURKEY - [Turkish Translation] by the Turkish Ministry of Justice
AVRUPA İNSAN HAKLARI MAHKEMESİ İKİNCİ BÖLÜM KARAR Başvuru no. 31706/07 Tahsin ÖZTÜRK / TÜRKİYE Başkan Valeriu Griţco, Hâkimler Ivana Jelić, Darian Pavli, ve Bölüm Yazı İşleri Müdür Yardımcısı Hasan Bakırcı’nın katılımıyla 2 Nisan 2019 Salı
CtEDO 2019-01-22
0,93
ÖZTÜRK v. TURKEY
SECOND SECTION DECISION Application no. 57741/10 Yasemin ÖZTÜRK against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 22 January 2019 as a Committee composed of: Paul Lemmens, President, Jon Fridrik Kjølbro, Ivana J
CtEDO 2011-01-25
0,93
CASE OF TERZİ v. TURKEY
SECOND SECTION CASE OF TERZİ v. TURKEY (Application no. 23086/07) JUDGMENT STRASBOURG 25 January 2011 FINAL 25/04/2011 This judgment has become final under Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the ca
CtEDO 2018-06-19
0,93
ÖZER v. TURKEY
SECOND SECTION DECISION Application no. 6012/07 Rasim ÖZER against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 19 June 2018 as a Committee composed of: Ledi Bianku, President, Nebojša Vučinić, Jon Fridrik Kjølbro,
CtEDO 2011-12-20
0,93
CASE OF MECIT BOZKURT v. TURKEY
SECOND SECTION CASE OF MECİT BOZKURT v. TURKEY (Application no. 7089/07) JUDGMENT STRASBOURG 20 December 2011 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Mecit Bozkurt v. Turkey, The European Court of
Sursă