Gfeller împotriva Elveției

Comunicat la 3 aprilie 2019 SECȚIUNEA 3 Cerere nr. 29063/18 René GFELLER împotriva Elveției, introdusă la 12 iunie 2018 PORTOFOLIUL DIN 15 noiembrie 2000, reclamantul a fost internat în incinta din Pöschwies. La 23 iulie 2016, a solicitat, printre altele, eliberarea condiționată a acestuia, care a fost respinsă de către oficiu pentru executarea sancțiunilor penale, de către Hotărârea de Justiție și, la 29 mai 2017, de către Tribunalul Administrativ al Cantonului Zurich. În hotărârea din 18 decembrie 2017, Tribunalul Federal a constatat o încălcare a principiului celității în sensul articolului 5 alineatul (4) din Convenție. Cu toate acestea, Curtea Supremă elvețiană a făcut o distincție între cazul în speță al cauzei Derungs c. Elveția, 52089/09, 10 mai 2016, în măsura în care a refuzat să acorde reclamantului 8 400 de franci elvețieni pe care acesta i-a solicitat pentru prejudiciul moral.

Tribunalul Federal a reamintit că cererea reclamantului a fost respinsă (spre deosebire de cauza Derungs , menționată anterior), și că, chiar și ținând cont de termenul în procedură, deținerea reclamantului nu a fost în nici un moment ilegală. Plecând, pentru a compensa încălcarea art. 5 4 din Convenție, Curtea Supremă este de părere că este suficient să se constate în mod expres în dispozitivul de judecată că principiul celității a fost încălcat în speță și să renunțe la plata cheltuielilor de procedură. Întrebările cu privire la părți Poate reclamantul să aibă dreptul de a fi victimă în sensul art. 34 din Convenție În speță, pentru a remedia încălcarea constatată a principiului celității în sensul articolului 5 alineatul (4) din Convenție, soluția aleasă de Tribunalul Federal este compatibilă cu Convenția

Communiquée le 3 avril 2019

TROISIÈME SECTION

Requête n o 29063/18 René GFELLER contre la Suisse introduite le 12 juin 2018

OBJET DE L’AFFAIRE

Depuis le 15 novembre 2000, le requérant est interné dans l’établissement pénitentiaire de Pöschwies. Le 23 juillet 2016, il demanda, entre autre, sa libération conditionnelle ce qui fut rejeté par l’office de l’exécution des sanctions pénales, la direction de justice et, le 29 mai 2017, par le tribunal administratif du canton de Zurich. Dans l’arrêt du 18 décembre 2017, le Tribunal fédéral constata une violation du principe de la célérité au sens de l’article 5 § 4 de la Convention. Pourtant, la cour suprême suisse distingua le cas en l’espèce de l’affaire Derungs c. Suisse , n o 52089/09, 10 mai 2016, dans la mesure où il refusa d’octroyer au requérant 8 400 francs suisses que celui-ci demanda au titre du préjudice moral.

Le Tribunal fédéral rappela que la requête du requérant fut rejetée (contrairement à l’affaire Derungs , précitée), et que, même en tenant compte du délai dans la procédure, la détention du requérant ne fut à aucun moment illégale. Partant, afin de compenser la violation de l’article 5 § 4 de la Convention, la cour suprême estima qu’il suffisait de constater expressément dans le dispositif du jugement que le principe de la célérité a été violé en l’espèce et de renoncer à percevoir des frais de procédure.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant peut-il prétendre d’être victime au sens de l’article 34 de la Convention ? 2. En l’occurrence, pour remédier à la violation constatée du principe de la célérité au sens de l’article 5 § 4 de la Convention, la solution choisie par le Tribunal fédéral est-elle compatible avec la Convention ?