AFFAIRE FONDATION MİHR c. TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partiellement irrecevable (Art. 35) Conditions de recevabilité;(Art. 35-3-a) Manifestement mal fondé;Non-violation de l'article 11 - Liberté de réunion et d'association (Article 11-1 - Liberté d'association)
AFFAIRE FONDATION MİHR c. TURQUIE (CtEDO, 2019)
SECȚIUNEA A DOUA SUPLIMENTARĂ FODAȚIE MÂRHR c. TURCIA (solicitarea nr. 10814/07) HOTĂRÂREA STRASBURG 7 mai 2019 DEFINIȚIEF 07/10/2019 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Fundației Mihr c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o Cameră compusă din Robert Spano, președinte, Paul Lémmens, Ișil Karakaș, Julia Laffranque, Stephanie Morou-Vikström, Ivana Jelić, Arnfin Bårdsen, judecători, și de Hasan Bak 10814/07) îndreptată împotriva Republicii Turcia și a cărei fundație M Reclamantul a fost reprezentat de domnul G. Caulhaouilu, avocat în Ankara. Guvernul turc a fost reprezentat de agentul său. Fundația reclamantă susținea în special că a fost victima unei încălcări a art. 11 din Convenție din cauza constatării dezagregarii sale de către instanțele civile. Pe baza acelorași fapte, aceasta se plângea și de o încălcare a art. 6, 9, 10, 14 și 17 din Convenție. La 12 februarie 2013, cererea a fost comunicată guvernului. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: Generarea și dizolvarea fundației solicitante și procedurile aferente Prin decizia din 26 iunie 1989, Tribunalul de Mare Instanță din Ankara a răspuns favorabil cererii de înregistrare a fundației solicitante în Registrul Fundațiilor din Turcia în temeiul articolului 74 din Codul civil anterior. Oferirea de sprijin persoanelor aflate în nevoie, membri sau nu ai fundației, din partea membrilor fundației sau a terților în domeniile l'Islamului, tehnologiilor moderne, fizicii nucleare, chimiei, energiilor, economiei, finanțelor, studiilor de afaceri (raționalizare, productivitate și rentabilitate) și în alte domenii ale științei tehnice, sociale și islamice care desfășoară cercetări să facă publicații, să organizeze conferințe și seminarii sau să participe la acestea în scopul promovării științelor menționate anterior; să organizeze cursuri, să înființeze universități sau facultăți sau să se alăture universităților existente; să ofere servicii de consiliere în domeniile menționate anterior; crearea și gestionarea de întreprinderi în domeniul agricol, industrial și comercial sau participarea [la acestea], în scopul de a asigura solidaritatea financiară a membrilor săi și de a contribui la dezvoltarea economică a țării; sprijinirea membrilor săi prin intermediul alocațiilor de naștere sau de deces, mutarea victimelor accidentelor sau a dezastrelor naturale sau din orice alt motiv acordarea de împrumuturi membrilor săi pentru căsătorii, educația copiilor sau alte necesități indispensabile. Potrivit fundației solicitante, mai multe prefecturi, inclusiv cele ale Bursei și Denizli, au refuzat în iunie 1996 și, respectiv, în octombrie 1999 să autorizeze adunările prevăzute de către instanța competentă pentru riscul de a pune în pericol ordinea publică, menționând că președintele fundației urma să participe la aceste reuniuni prin teleconferință pentru a se prezenta ca fiind ultimul profet al lui Dumnezeu și pentru a solicita supunere autorității sale. Pe de altă parte, Institutul de cercetare științifică din Turcia a refuzat să ofere asistență financiară pentru distribuirea anumitor cărți redactate de fondatorii fundației solicitante pe motiv că aceste publicații nu au fost elaborate prin metode științifice. Dosarul nu conține niciun element care să arate că aceste măsuri au fost confirmate sau anulate în urma litigiilor administrative ulterioare. Mai 2002, Hotărârea Generală a Fundațiilor a intentat o acțiune în fața instanței de mari instanțe (civil) (din Ankara, în vederea constatării dizolvarii fundației solicitante pentru incapacitatea financiară de a-și îndeplini misiunea și de a solicita transferul, dacă este cazul, al restului activelor sale către o altă fundație care urmărea obiective similare. 10. Aceasta furnizează, în sprijinul cererii sale, raportul de inspecție privind activitățile și situația financiară a fundației solicitante. Raportul menționa în special că resursele financiare ale fundației solicitante erau insuficiente pentru a-și duce la bun sfârșit activitățile și că acestea au fost, de altfel, foarte reduse, că fundația nu mai putea să își publice buletinul de vot din lipsă de mijloace și că a trebuit să evacueze spațiile de la sediul său social din cauza faptului că nu putea să-și plătească chiria. Raportul a remarcat că numai cele două proprietăți imobiliare ale fundației solicitante îi aduceau venituri foarte mici, de departe insuficiente pentru a-și asigura funcționarea. 11. La 26 februarie 2002 și la 12 septembrie 2002, fundația solicitantă a contestat cererea de dizolvare formulată împotriva sa. Aceasta a explicat că are două proprietăți imobiliare și a respins afirmația Direcției Generale a Fundațiilor potrivit căreia nu avea mijloacele necesare pentru a-și finanța activitățile. Deși recunoaște că a avut unele dificultăți financiare, fundația solicitantă a reamintit că legea permite unei fundații să modifice și să reformuleze obiectivele enunțate în statutul său pentru a le face compatibile cu situația sa financiară actuală. Comisia susține că măsura pronunțată împotriva sa a implicat un proces inițiat la 28 februarie 1997 de către Consiliul de Securitate Națională (în mod practic calificat drept "lovitură de stat postmodernă" În cursul căreia o serie de lideri ai săi fuseseră acuzați de apartenență la o organizație teroristă din cauza legăturii lor cu aceasta, Comisia a declarat, de asemenea, că perioada în care activitățile sale au scăzut coincidea cu perioada crizei economice care a început în Turcia în 2001 12. Tribunalul de Mare Instanță din Ankara a dispus mai multe expertize cu privire la situația financiară a fundației solicitante la cererea părților. Unele rapoarte de expertiză indicau că veniturile fundației erau suficiente pentru a-și acoperi cheltuielile curente și că aceasta dispunea de un anumit patrimoniu, în timp ce altele concluzionau că fundația na ë era mai în măsură să-și atingă obiectivele sociale din cauza insuficienței veniturilor sale. 13. Printr-o hotărâre din 25 octombrie 2005, tribunalul de mari instanțe din Ankara a constatat dizolvarea fundației solicitante și a dispus transmiterea restului activelor sale financiare către o altă fundație care urmărea obiective similare, în conformitate cu art. 116 alineatul (1) din Codul civil. Tribunalul, după ce a luat act de constatările expuse în raportul d.inspecția Direcției Generale Fundație, a revăzut, de asemenea, că din rapoartele de competență reiese că fundația nu dispunea de patrimoniu în afara a două proprietăți imobiliare ale căror chirii, foarte modeste, erau unicul său venit, că donațiile pe care le primea erau neglijabile și că bilanțurile financiare ale perioadelor anterioare și ulterioare declanșării prezentei proceduri nu indicau niciun venit semnificativ. Instanța a considerat că, deși anumite rapoarte de competență încheiau faptul că nu era necesar să se constate dizolvarea fundației reclamante pe motiv că aceasta dispunea de un anumit patrimoniu, din dosar reiese clar că bunurile actuale ale fundației na . ....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... De asemenea, s-a considerat că, deși unii martori au declarat că unele activități remuneratoare ale fundației, cum ar fi publicarea buletinului său de știri și emiterea radioului său, au fost considerate ilegale și împiedicate ca urmare a deciziilor din 28 noiembrie 2011. În februarie 1997, a fost recunoscut de administratorii fundației că aceste activități fuseseră reduse în principal din motive economice. Instanța a reamintit, de asemenea, că fundația solicitantă a fost obligată să-și organizeze activitățile în conformitate cu legea. 14. La 8 martie 2006, fundația solicitantă s-a ocupat de casare și a contestat constatările instanței de primă instanță și a susținut că dispune de resurse și resurse financiare suficiente pentru a-și îndeplini obiectivele și că dificultățile în organizarea activităților sau în realizarea publicațiilor decurg din reacția funcționarului sub presiunea militarilor. Printr-o hotărâre din 18 iulie 2006, Curtea de Casație a confirmat hotărârea Tribunalului de Primă Instanță. 16. Prin hotărârea din 1 decembrie 2006, aceasta a respins cererea de rectificare a hotărârii din 18 iulie 2006. În noiembrie 2000 și, respectiv, în noiembrie 2002, Parchetul Malatya și Parchetul de Stat al Republicii Moldova au inițiat proceduri penale în temeiul Legii nr. 3713 privind combaterea terorismului împotriva a 21 de persoane care au participat la activitățile fundației solicitante pentru apartenență la o presupusă organizație teroristă. El a fost reproșat acestor persoane pentru că au acționat sub ordinele d maieșilorkender Evrenosouilu, care se prezenta ca lider al fundației și al noului Mesia, pentru a desfășura activități care exploatează convingerile și convingerile religioase și cultele urmate în societate și pentru a reuni cel mai mare număr de credincioși sub bannerul așa-numitului mesia, în scopul de a distruge structura existentă a statului și de a-l înlocui cu un stat islamic. În actul de acuzare, fundația solicitantă a fost definită ca făcând parte integrantă dintr-o organizație care încalcă grav ordinea publică 18. Prin hotărârea din 2 aprilie 2001, Curtea de Securitate a statului Malatya și, printr-o hotărâre din 5 august 2005, Curtea de Securitate a statului d Cele două instanțe au constatat, pe baza informațiilor furnizate de Hotărârea Generală Securitate, că nici o activitate armată sau violentă nu a fost desfășurată de membrii fundației solicitante în sensul legii nr. 3713 privind lupta împotriva terorismului, fără a aduce atingere întrebării dacă fundația solicitantă a desfășurat activități care contravin propriului statut și codului civil. Refuzul de a restabili fundația solicitantă 19. La 6 noiembrie 2013, fondatorii fundației solicitante au sesizat Tribunalul de Mare Instanță din Ankara cu privire la o cerere de reînregistrare a fundației lor în temeiul Legii nr. 6495, adoptată la 2 august 2013 și de modificare a Legii nr. 5737 privind fundațiile. 20. Printr-o hotărâre din 13 ianuarie 2014, tribunalul pendinte din Ankara a respins cererea de reînregistrare a fundației solicitante, notând că aceasta a făcut obiectul unei constatări de dizolvare din cauza insuficienței mijloacelor sale financiare pentru realizarea obiectivelor sale și că legea nr. 6495 permitea numai restabilirea fundațiilor a căror dizolvare fusese ordonată pentru urmărirea unor scopuri contrare legii. 21. Acțiunile fundației reclamante în fața instanțelor civile au fost respinse definitiv de Curtea de Casație printr-o hotărâre din 16 noiembrie 2017. La 17 ianuarie 2018, fundația solicitantă sesizează Curtea Constituțională cu privire la o acțiune individuală împotriva refuzului de recuperare și de restituire a bunurilor sale. ) în cadrul sistemului juridic al EMIR Otoman și, în 1923, al Republicii Turcia, Curtea face trimitere la hotărârea Fener Rum Erkek Lisesi Vakf În dreptul turc, o fundație este o alocare de bunuri, drepturi sau resurse pentru realizarea unei lucrări de interes general și fără scop lucrativ. O persoană juridică este creată în acest scop și statutul fundației trebuie aprobat atunci când aceste bunuri, drepturi sau resurse sunt gestionate direct de fundație (articolele 101-117 din Codul civil 25). Dispozițiile privind minimul de bunuri care trebuie alocate fundațiilor și inspectarea de către administrația administrației acestor bunuri de către fundații sunt menite să asigure că fundațiile își joacă rolul de a dezvolta coeziunea socială. În acest context, fundațiile pot fi scutite de plata impozitului dacă au obiective de interes public sau de realizare a unei lucrări de interes general în numele și în locul statului. 26. În conformitate cu art. 116 alineatul (1) din Codul civil, în cazul în care obiectivul unei fundații devine imposibil de realizat și nu poate fi modificat, fundația se dizolvă de drept și se elimină din registru prin hotărâre judecătorească. Practica constantă a instanțelor civile, supravegheată de Curtea de Casație, constă în a constata dizolvarea fundațiilor care nu mai reușesc să funcționeze în conformitate cu obiectivele lor din cauza dificultăților lor financiare, cu excepția domeniului de interes al acestor fundații. Invocând articolele 9, 10, 11, 14 și 17 din convenție, fundația reclamantă se plânge în principal de constatarea de către instanțele civile a dizolvarii sale pentru incapacitatea financiară de a-și atinge obiectivele. Curtea decide să examineze în mod direct din unghiul articolului 11 din convenție, care este astfel formulat în părțile sale relevante în speță Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere (...) exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, (...) securității publice, apărării ordinii (...) sau protecției drepturilor și libertăților d Guvernul contestă această teză. Cu privire la admisibilitate 29. Guvernul exclude neobosirea căilor de atac interne în măsura în care fundația solicitantă nu a invocat în mod clar în fața instanțelor interne dispozițiile articolului 11 din Convenție. 30. Curtea consideră că fundația solicitantă, prin formularea argumentelor sale împotriva hotărârii din 25 octombrie 2005 de constatare a dizolvarii sale și în que que ea era capabilă să își desfășoare activitatea ca fundație, și-a ridicat în mod valabil obiecțiunile în esență în fața instanțelor naționale și le-a oferit acestora posibilitatea de a remedia presupusa încălcare (a se vedea, printre altele, Gäfgen c. Germania [GC], n 22978/05, § 144, CEDH 2010; prin urmare, aceasta respinge excepia de neobosire a căilor de atac interne prezentate de guvern. 31. Curtea constată, de asemenea, că litigiul privind refuzul de a aplica fundaiei solicitante dispoziiile Legii nr. 6495, promulgată la 2 august 2013 și de modificare a Legii nr. 5737 (refuzul de recuperare și de restituire a bunurilor sale care au fost transferate către alte fundații ca urmare a constatării dizolvarii) este încă în curs de desfășurare și că o acțiune individuală privind acest litigiu este în curs de desfășurare în fața Curții Constituționale. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că fundația solicitantă nu se poate pretinde victimă în fața sa decât în măsura în care se plânge că nu a putut desfășura activități ca fundație din ianuarie 2007. Prin urmare, obiecțiile care decurg din refuzul de a aplica fundației solicitante dispozițiile Legii nr. 6495 trebuie respinse pentru a nu epuiza căile de atac interne, în conformitate cu art. 35 alineatele (1) și (4) din Convenție. 33. Pe de altă parte, având în vedere că obiecțiunile întemeiate pe faptul că fundația solicitantă nu a putut desfășura activități ca fundație începând cu ianuarie 2007 nu sunt vădit nefondate în sensul articolului 35 alineatul (a) din convenție și că nu se confruntă cu niciun alt motiv, Curtea le declară admisibile. Pe fond 34. Fundația reclamantă susține că instanțele naționale, atunci când au ordonat dizolvarea sa pentru incapacitatea de a-și îndeplini obiectivele, au acționat de fapt în cadrul unei campanii menite să neutralizeze orice organizație non-guvernamentală care nu este conformă cu modelul de societate promovat de militarii din cadrul autorității politice la data de 28 În februarie 1997 (memorie a forțelor armate cerând partidului politic Refah să părăsească coaliția guvernului), Comisia afirmă în acest context că, în ciuda concluziilor anumitor rapoarte de competență conform cărora situația sa financiară nu necesita dizolvarea sa, instanțele au totuși ordin. În plus, în opinia sa, instanțele în fața cărora a fost pronunțată cauza sa nu au luat în considerare nici presiunile exercitate la momentul respectiv de către administrație, presiuni care ar fi condus la limitarea activităților sale de organizare și distribuție la o scară mai largă, națională, a cărților redactate de fondatorii săi. 35. Guvernul expune rolul special al fundațiilor în drept turcesc: acestea sunt, în opinia sa, create prin exercitarea irevocabilă a bunurilor, drepturilor sau resurselor economice pentru realizarea unei lucrări de interes general. Guvernul arată că fundațiile au îndeplinit de-a lungul istoriei și încă îndeplinesc un rol important de solidaritate între diferitele fracțiuni ale societății și că, prin urmare, ele fac parte integrantă din ordinea publică. El adaugă că dispozițiile privind minimul de bunuri care trebuie alocate fundațiilor și inspecția de către administrația de către fundații a gestionării acestor bunuri sunt menite să asigure credibilitatea și eficiența fundațiilor, astfel încât acestea să-și poată îndeplini pe deplin rolul de dezvoltare a coeziunii sociale. Or, în opinia sa, fundația solicitantă nu mai dispunea de veniturile necesare pentru realizarea obiectivelor sale prevăzute într-un mod foarte larg de statutul său și nu conducea nici o activitate care putea fi considerată ca fiind definită de statutul său. 36. Curtea acceptă, în scopul examinării sale, că constatarea de dizolvare a fundației reclamante de către instanțele civile se referă la o interferență în libertatea de asociere a fundației, cu excepția faptului că instanțele nu au făcut decât să constate că fundația nu mai funcționează în conformitate cu obiectivele stabilite de statutul său. Problema dacă o astfel de constatare este necesară într-o societate democratică va fi examinată, dacă este cazul, în următoarele paragrafe. 37. Curtea acceptă, pe lângă guvern, că măsurile în litigiu erau prevăzute de lege, în special de art. 116 alineatul (1) din Codul civil care reglementează constatarea dizolvarii unei fundații. 38. Aceasta consideră că nu este suficient demonstrată de fundația solicitantă că constatarea dizolvarii acesteia a fost motivată de alte motive decât cele expuse în hotărârile lor de către autoritățile judiciare. : apărarea ordinii și protecția drepturilor și libertăților da .39. În ceea ce privește necesitatea acestei măsuri într-o societate democratică, Curtea amintește că posibilitatea cetățenilor de a crea o persoană juridică, cu un patrimoniu în serviciul său în cazul unei fundații, pentru a acționa în mod colectiv într-un domeniu de interes comun constituie unul dintre aspectele cele mai importante ale dreptului la libertatea de asociere prevăzut la art. 11 din convenție. (Sidiropoulos și alții, Grecia, 10 iulie 1998, § 40, Rec., 1998,-IV). 40. În plus, sub aspectul articolului 11 din convenție, statele au dreptul de a examina conformitatea obiectivului și a activităților unei asocieri cu normele prevăzute de lege. În anumite cazuri de nerespectare de către o asociație a formalităților juridice rezonabile pe care trebuie să le îndeplinească în ceea ce privește crearea, funcționarea și organigrama sa, marja de apreciere a statelor poate include dreptul de a aduce atingere mai mult decât este necesar, cu condiția ca aceasta să rămână proporțională cu libertatea de asociere (Tebieti Mühafize Cemiyyeti și Israfilov c. Azerbaidjan, 37083/03, § 72, CEDO 2009). Cu toate acestea, statele trebuie să utilizeze acest drept într-un mod care să concilieze obligațiile lor în temeiul convenției și evaluarea lor este supusă controlului Curții. În plus, excepțiile prevăzute în art. 11 din Convenție necesită o interpretare strictă, numai din motive convingătoare și imperative care pot justifica restricții privind libertatea de asociere. În momentul în care își exercită controlul, Curtea nu are sarcina de a se substitui instanțelor interne competente, ci de a verifica sub aspectul articolului 11 din Convenție deciziile pe care acestea le-au pronunțat în virtutea puterii lor de apreciere. Aceasta trebuie să ia în considerare ingerința în litigiu, ținând seama de ansamblul cauzei, pentru a stabili dacă aceasta răspundea unei nevoi sociale imperative și era proporțională cu scopul legitim urmărit și dacă motivele invocate de autoritățile naționale pentru a justifica această situație par a fi relevante și suficiente ( Gorzelik și alții c. Polonia [GC], n 44558/98, §§ 94-96, CEDH 2004 I; și Magyar Keresztény Mennonita Egyház și altele, precum și altele, cum ar fi Ungaria, n 70945/11, 23611/12, 26998/12, 41150/12, 41155/12, 41463/12, 41553/12, 54977/12 și 56581/12, §§ 78-80, CEDO 2014 (extrași) 41. În speță, Curtea constată, în primul rând, că fundația M ÎR nu a fost dizolvată din cauza statutului său sau a activităților care contravin statutului său, ci că aceasta a fost declarată dizolvată din lipsă de mijloace financiare necesare pentru desfășurarea activităților în vederea realizării obiectivelor sale. Comisia observă că instanțele civile naționale au constatat că fundația solicitantă nu mai făcea nimic pentru a-și atinge obiectivele, Ö Õ nu dispunea de patrimoniu în afara a două proprietăți imobiliare ale căror chirii foarte modeste erau unicul său venit, că donațiile pe care le primea erau neglijabile, că bilanțurile financiare din perioadele anterioare și ulterioare demarării procedurii de constatare a dizolvarii nu prezentau niciun venit semnificativ și că activitățile sale de publicare sau de emisiune de radio au fost restrânse în principal din motive economice. Curtea observă, de asemenea, că lipsa de autorizare pentru câteva reuniuni pe care fundația reclamantă a dorit să le organizeze și în care participanții ar fi fost chemați să adere la dispozițiile președintelui fundației nu a avut efecte decisive asupra situației financiare a fundației. Același lucru este valabil și pentru respingerea institutului de cercetare științifică din Turcia de a oferi sprijin financiar pentru distribuirea anumitor cărți pe motiv că aceste publicații nu au fost elaborate prin metode științifice. Curtea observă, de asemenea, că obiectivele fundației solicitante, prevăzute în mod substanțial de statutul său (cercetare, consiliere și publicații în domeniul principalelor științe naturale sau sociale, instituție de universități sau de facultăți în scopul realizării acestor cercetări, activități economice și comerciale, diferite ajutoare sociale etc.) corespund unor obiective de utilitate publică și de interes general. Comisia consideră, pe lângă guvern și în lumina rolului jucat de fundații în drept și în practică turcești în asigurarea coeziunii sociale, că faptul de a solicita fundației solicitante să îndeplinească criterii financiare minime rezultă din necesitatea de a menține eficiența și credibilitatea sistemului fundațiilor de interes public din Turcia. 43. În aceste împrejurări, Curtea consideră, fără a aduce atingere chestiunii restabilirii fundației solicitante (întrebări încă în curs în fața instanțelor naționale), că motivele invocate de instanțele naționale pentru a constata că fundația solicitantă a fost dizolvată pentru dificultăți financiare erau relevante și suficiente Această măsură era proporțională cu obiectivele legitime urmărite și, prin urmare, era necesară într-o societate democratică. 44. Prin urmare, nu a fost încălcată art. 11 din Convenție. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 DIN CONVENȚIE 45. Invocând art. 6 din Convenție și bazându-se pe aceleași fapte, fundația reclamantă se plânge, de asemenea, că nu a beneficiat de un proces echitabil în cadrul procedurii care duce la dizolvarea acesteia, în măsura în care instanțele nu ar fi urmat constatările anumitor rapoarte de competență care îi dau dreptate. 46. Curtea constată că Tribunalul de Mare Instanță din Ankara, în speță, a examinat cu atenție, în conformitate cu cerințele contradictoriei, concluziile expertizei pregătite la cererea părților, inclusiv pe cea a fundației solicitante, și le-a luat în considerare în aprecierea sa a elementelor de probă prezentate în hotărârea sa suficient de motivată. Având în vedere toate elementele de care dispune, Curtea concluzionează că alegerea experților și aprecierea rapoartelor lor nu indică nicio lipsă de echitate în desfășurarea procedurii interne. 47. În consecință, această parte a cererii este în mod evident greșit întemeiată în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție și trebuie respinsă ca fiind inadmisibilă, în conformitate cu art. 35 alin. (4) din Convenție. cererea admisibilă cu privire la obiecțiunile întemeiate pe faptul că fundația solicitantă nu a putut desfășura activități ca fundație din ianuarie 2007 (calificate ca făcând obiectul articolului 11 din Convenție) și inadmisibilă pentru surplusul declarat că nu a încălcat art. 11 din Convenție. Adoptată în limba franceză, apoi comunicat în scris la 7 mai 2019, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Hasan Bak