SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 62196/14 Celine BERTRAND și alții împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 28 mai 2019 într-un comitet compus din Mārti BERTRAND și alții împotriva Franței, André Potocki, Ltif Hüseynov, judecători, și din Milano Blaško, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată anterior la 10 septembrie 2014, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 11 ianuarie 2019 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Lista părților reclamante figurează în anexă. A fost reprezentat de agentul său, F. Alabrune, director al afacerilor juridice la Ministerul Europei și Afacerilor Externe. Invocând art. 8 din Convenție, reclamanții se plângeau de condamnarea lor pentru refuzul de a-și lua amprentele genetice. În urma eșecului încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, guvernul a informat Curtea că propunea pronunțarea unei declarații unilaterale în vederea soluționării problemelor ridicate de aceasta. În plus, el a invitat Curtea să șteargă cererea de rol în conformitate cu art. 37 din Convenție. Subsemnata, Florence MERLOZ, co-agent al guvernului francez, declară că guvernul propune să plătească fiecărui solicitant, dna Celine Bertrand, dna Helene Chiron, dna Alice Daguze, dl Philippe Dorleans și dl Vivien Rabe, suma globală de 2 700 EUR (două mii șapte sute de euro) pentru cererea înregistrată la nr. 62196/14. Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit și va fi plătită în contul bancar indicat de solicitanți în termen de trei luni de la data deciziei de radiere pronunțate de Curte în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. Plata va face obiectul unei soluționări definitive a cauzei. Guvernul recunoaște că, în speță, condamnarea penală a reclamanților pentru refuzul de a se supune unei prelevări biologice în vederea înscrierii lor în registrul național automatizat al amprentelor genetice (FNAEG) nu era compatibilă cu cerințele articolului 8 din convenție. La 8 februarie 2019, reclamanta a indicat că nu a fost satisfăcută de termenii declarației unilaterale, întrucât oferta de despăgubire nu garantează că guvernul francez va lua măsurile de reglementare necesare. Curtea amintește că articolul (c) din convenție îi permite să elimine o cauză a rolului dacă [...] pentru orice alt motiv pe care [ea] îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Astfel, în temeiul acestei dispoziții, Curtea poate să șteargă din rol cereri pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamanții doresc ca examinarea cauzei lor să continue (a se vedea în special Hotărârea Tahsin Acar c. (întrebare preliminară) [GC], nr. 26307/95, § 77, CEDO 2003 VI. Întrebările ridicate de prezenta cauză sunt similare, printre altele, cu cele pe care Curtea le-a examinat în cauza Aycaguer c. France 8806/12, 22 iunie 2017). Având în vedere concesiile pe care le cuprinde declarația Ö Õ în ceea ce privește Õ Õ din art. 8 din Convenție, precum și în ceea ce privește suma de despăgubire propusă (care este conformă cu cele alocate în cauze similare), Curtea consideră că Õ nu se mai justifică continuarea examinării cererii (articolul c). Această decizie nu aduce atingere în niciun fel posibilităii pentru instanele judecătorești de a exercita, dacă este cazul, alte aciuni la nivel naional pentru a obine, în lumina hotărârii Aycaguer menionate anterior, accesul la o procedură care permite obinerea unei modificări a cazierului judiciar cu privire la înscrierea condamnării penale în litigiu (a se vedea în special Žarković și alte c. Croaia (dec.), 75187/12, § 23, 9 iunie 2015, Jeronovičs c. Letonia [GC], n 44898/10, § 20 și 115 118, 5 iulie 2016, Stępień c. Polonia (dec.), n 19228/07, § 78, 6 februarie 2018 și Trunk c. Slovenia (dec.), n 60503/15, § 32, 13 noiembrie 2018). În plus, având în vedere considerațiile de mai sus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și a protocoalelor sale n 700 EUR va trebui plătită fiecărui reclamant în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa decontării în acest termen, guvernul va trebui să plătească, începând cu data expirării acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că termenii declarației guvernului pârât cu privire la: art. 8 din convenție și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel asumate decid să șteargă cererea de rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 20 iunie 2019. Milano Blaško Mārti Anul nașterii Cetățenia Locul de reședință Reprezentant Celine BERTRAND 1980 Francez Venisseux A. Faro Elena CHIRON 1972 Franceză Paris A. Faro Alice DAGUZE 1980 Français Paris A. Faro Philippe DORLEANS 1951 Francez Orurgus A. Faro Vivien RABE 1984 Français Canceaux pe Choisille A. Faro
Requête n
o
62196/14
Céline BERTRAND et autres
contre la France
La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 28 mai 2019 en un comité composé de
:
Mārtiņš Mits,
président,
André Potocki,
Lәtif Hüseynov,
juges,
et de Milan Blaško,
greffier adjoint de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 10 septembre 2014,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 11 janvier 2019 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante
à cette déclaration,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La liste des parties requérantes figure en annexe.
Le gouvernement français («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M. F. Alabrune, directeur des affaires juridiques au ministère de l’Europe et des Affaires étrangères.
Invoquant l’article 8 de la Convention, les requérants se plaignaient de leur condamnation pour refus de prélèvement de leurs empreintes génétiques.
La requête avait été communiquée au Gouvernement
.
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, le Gouvernement a avisé la Cour qu’il proposait de prononcer une déclaration unilatérale en vue de régler les questions soulevées par ce grief. Il a en outre invité la Cour à rayer la requête du rôle conformément à l’article
37 de la Convention.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
Je soussignée, Florence MERLOZ, co-agent du Gouvernement français, déclare que le Gouvernement offre de verser à chacun des requérants, Mme Céline Bertrand, Mme Hélène Chiron, Mme Alice Daguze, M. Philippe Dorléans et M. Vivien Rabe, la somme globale de 2
700 euros (deux mille sept cents euros) au titre de la requête enregistrée sous le n
o
62196/14.
Cette somme ne sera soumise à aucun impôt et sera versée sur le compte bancaire indiqué par les requérants dans les trois mois à compter de la date de la décision de radiation rendue par la Cour sur le fondement de l’article 37 § 1 c) de la Convention.
Le paiement vaudra règlement définitif de la cause.
Le Gouvernement reconnaît qu’en l’espèce la condamnation pénale des requérants pour refus de se soumettre à un prélèvement biologique en vue de leur inscription au fichier national automatisé des empreintes génétiques (FNAEG) n’était pas compatible avec les exigences de l’article 8 de la Convention.
»
Le 8 février 2019, la partie requérante a indiqué qu’elle n’était pas satisfaite des termes de la déclaration unilatérale, estimant que l’offre d’indemnisation ne garantit pas que le gouvernement français prendra les mesures réglementaires nécessaires.
La Cour rappelle que l’article
37
§
1
c) de la Convention lui permet de rayer une affaire du rôle si
:
«
(...)
pour tout autre motif dont [elle] constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
Ainsi, en vertu de cette disposition, la Cour peut rayer des requêtes du rôle sur le fondement d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur, même si les requérants souhaitent que l’examen de leur affaire se poursuive (voir, en particulier, l’arrêt
Tahsin Acar c.
Turquie
(question préliminaire) [GC], n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI).
Les questions soulevées par la présente affaire sont similaires, entre autres, à celles que la Cour a examinées dans l’affaire
Aycaguer c. France
(n
o
8806/12, 22
juin 2017).
Eu égard aux concessions que renferme la déclaration du Gouvernement s’agissant du grief tiré de l’article 8 de la Convention, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée (montant qui est conforme à ceux alloués dans des affaires similaires), la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37
§
1
c). Cette décision ne préjuge en rien de la possibilité pour les requérants d’exercer, le cas échéant, d’autres recours au niveau national afin d’obtenir, à la lumière de l’arrêt
Aycaguer
précité, l’accès à une procédure permettant d’obtenir la modification du casier judiciaire concernant l’inscription de la condamnation pénale litigieuse (cf., notamment,
Žarković et autres c.
Croatie
(déc.), n
o
75187/12, § 23, 9 juin 2015,
Jeronovičs c.
Lettonie
[GC], n
o
44898/10, §§ 20 et 115
‑
118, 5 juillet 2016,
Stępień c.
Pologne
(déc.), n
o
19228/07, § 78, 6
février 2018, et
Trunk c. Slovénie
(déc.), n
o
60503/15, § 32, 13
novembre 2018).
En outre, compte tenu des considérations qui précèdent, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas par ailleurs qu’elle poursuive l’examen de la requête (article
37
§
1
in fine
).
La Cour interprète la déclaration du Gouvernement dans le sens que la somme de 2
700 EUR devra être versée à chacun des requérants dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. À défaut de règlement dans ce délai, le Gouvernement devra verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 8 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article
37 § 1 c) de la Convention.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 20 juin 2019.
Milan Blaško
Mārtiņš Mits
Greffier adjoint
Président
N
o
Prénom NOM
Année de naissance
Nationalité
Lieu de résidence
Représentant
Céline BERTRAND
1980
française
Vénissieux
Hélène CHIRON
1972
française
Paris
Alice DAGUZÉ
1980
française
Paris
Philippe DORLEANS
1951
française
Orgerus
Vivien RABE
1984
française
Canceaux sur Choisille