SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere n 35827/17 Virginia CANCY împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 4 februarie 2020 într-un comitet compus din Ldhif Hüseynov, președinte, André Potocki, Anja Seibert-Fohr, judecători, și din Milano Blaško, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 5 mai 2017, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 17 octombrie 2019 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURA recurenta, Virginia Candy, este o resortisantă franceză născută în 1969 și rezidentă în Saint-Priest. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către domnul E. Cap, avocat care își desfășoară activitatea în Lyon. Guvernul francez a fost reprezentat de agentul său, domnul F. Alabrune, director al afacerilor juridice la Ministerul Europei și Afacerilor Externe. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanta, condamnată de instanța de apel din Lyon la 2 000 EUR (EUR) cu suspendare și restaurarea unui teren care îi aparținea, se plângea de neadmiterea recursului său în casație pentru întârziere și pretindea o încălcare a dreptului său de acces la instanță. După ce încercările de soluționare pe cale amiabilă au eșuat, printr-o scrisoare din 17 octombrie 2019 guvernul a informat Curtea că intenționează să formuleze o declarație unilaterală pentru a soluționa problema ridicată de către instanță. În plus, a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție. Subsemnata, Florence MERLOZ, co-agent al guvernului francez, declară că guvernul francez propune plata sumei globale de 1600 EUR (o mie șase sute de euro) pentru cererea înregistrată la 35827/17. Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit și va fi plătită în contul bancar indicat de recurentă în termen de trei luni de la data deciziei de radiere pronunțată de Curte în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. Plata va face obiectul unei soluționări definitive a cauzei. Guvernul recunoaște că, în cazul de față, modalitățile concrete de notificare a hotărârii din 19 februarie 2016 au avut ca efect reducerea termenului de care dispunea recurenta pentru a-și formula recursul și pentru a aduce astfel atingere dreptului său de acces la Curtea de Casație cu încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție. Printr-o scrisoare din 18 noiembrie 2019, recurenta a indicat că nu a fost satisfăcută de termenii declarației unilaterale, care, pe de o parte, sunt diferite în cadrul procedurii penale în raport cu procedura civilă. Pe de altă parte, jurisprudența privind cererea unei comune de a pune mâna pe un teren aflat sub incidența dispozițiilor planului local de urbanism s-a schimbat în sensul că impunea o examinare proporțională în conformitate cu cerințele art. 8 din Convenție. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea a examinat declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI, WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea și-a stabilit în numeroase cauze practica în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului de acces la o instanță (Maresti c. Croația, nr. 55759/07, 25 iunie 2009, Davran c. Turcia, n 18342/03, 3 noiembrie 2009, Viard c. Franța, nr. 71658/10, 9 ianuarie 2014, Meggi Cala c. Portugalia, n 24086/11, 2 februarie 2016, Ivanova și Ivassova c. Rusia, 797/14 și 67755/14, 26 ianuarie 2017). Având în vedere natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, Curtea consideră că c) În lumina considerațiilor de mai sus, și având în vedere în special jurisprudența sa clară și abundentă în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune faptul că: aceasta din urmă nu privește examinarea cererii [art. 37 alineatul (1) in fine Curtea interpretează declarația în sensul că suma de 1 600 EUR va trebui plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa unui regulament în termenul menționat, guvernul va trebui să plătească, începând cu data expirării acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că din declarația guvernului pârât cu privire la art. 6 alin. (1) din Convenție și din modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel asumate se decide să șteargă cererea de rol în aplicarea art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. În limba franceză și apoi se comunică în scris la 27 februarie 2020. Milano Blaško Lif Hüseynov Adjunct Președinte
Requête n
o
35827/17
Virginie CANCY
contre la France
La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 4 février 2020 en un comité composé de
:
Lәtif Hüseynov,
président,
André Potocki,
Anja Seibert-Fohr,
juges,
et de Milan Blaško,
greffier adjoint de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 5 mai 2017,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 17
octobre
2019 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante
à cette déclaration,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, M
me
Virginie Cancy, est une ressortissante française née en 1969 et résidant à Saint-Priest. Elle a été représentée devant la Cour par M
e
Le gouvernement français («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M. F. Alabrune, directeur des affaires juridiques au ministère de l’Europe et des Affaires étrangères.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante, condamnée par la cour d’appel de Lyon à 2
000 euros (EUR) d’amende avec sursis et à remettre en état un terrain lui appartenant, se plaignait de la non-admission de son pourvoi en cassation pour tardiveté et alléguait une violation de son droit d’accès à tribunal.
La requête avait été communiquée au Gouvernement
.
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 17
octobre 2019 le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
Je soussignée, Florence MERLOZ, co-agent du Gouvernement français, déclare que le gouvernement français offre de verser à M
me
Virginie Cancy la somme globale de 1600 euros (mille six cent euros) au titre de la requête enregistrée sous le
n
o
35827/17.
Cette somme ne sera soumise à aucun impôt et sera versée sur le compte bancaire indiqué par la requérante dans les trois mois à compter de la date de la décision de radiation rendue par la Cour sur le fondement de l’article 37 § 1 c) de la Convention. Le paiement vaudra règlement définitif de la cause.
Le Gouvernement reconnaît que dans le cas d’espèce, les modalités concrètes de signification de l’arrêt d’appel du 19 février 2016 ont eu pour effet de réduire le délai dont disposait la requérante pour former son pourvoi et de porter ainsi atteinte à son droit d’accès à la Cour de cassation en violation de l’article 6 § 1 de la Convention. »
Par une lettre du 18 novembre 2019, la partie requérante a indiqué qu’elle n’était pas satisfaite des termes de la déclaration unilatérale, estimant, d’une part, que «
les exigences d’information en matière de signification par huissier sont différentes dans le cadre de la procédure pénale par rapport à la procédure civile
» et, d’autre part, que la jurisprudence concernant la demande d’une commune tendant à l’enlèvement d’ouvrages installés sur un terrain en infraction aux dispositions du plan local d’urbanisme avait changé en ce qu’elle exigeait un examen de proportionnalité conforme aux exigences de l’article 8 de la Convention.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
À cette fin, la Cour a examiné la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
75
‑
2003
‑
VI,
WAZA Sp. z o.o. c. Pologne
(déc.), n
o
11602/02, 26
juin 2007, et
Sulwińska c. Pologne
(déc.), n
o
28953/03, 18
septembre 2007).
La Cour a établi dans de nombreuses affaires sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation du droit d’accès à un tribunal
(Maresti c. Croatie
, n
o
55759/07, 25 juin 2009,
Davran c. Turquie
, n
o
18342/03, 3 novembre 2009,
Viard c. France
, n
o
71658/10, 9
janvier 2014,
Meggi Cala
c. Portugal
, n
o
24086/11, 2 février 2016,
Ivanova et
Ivashova c. Russie
, n
os
797/14 et 67755/14, 26 janvier 2017).
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 §
1
c). À la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
).
La Cour interprète la déclaration dans le sens que la somme de 1
600
EUR devra être versée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article
37
§
1 de la Convention européenne des droits de l’homme. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement devra verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 6 § 1 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article
37 § 1 c) de la Convention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 27 février 2020.
Milan Blaško
Lәtif Hüseynov
Greffier adjoint
Président